joi, 6 noiembrie 2008
C'est arrive pres de chez vous (1992)
"Se intampla la voi in cartier" - e un film violent si amuzant realizat in stil documentaristic. E o comedie neagra filmata in alb-negru avand drept idee principala intrebarea "pana unde poti merge pentru a gasi povestea?" O echipa de filmare condusa de Remy, il alege drept subiect al filmului lor documentar pe Benoit, de profesie ucigas in serie. Tip jovial si carismatic, cantaret de pian si autor de poezii, Benoit isi incepe luna cu cate un postas, apoi trece la prada cea mare, batranii pensionari, singuri acasa si cu banii la saltea pe care ii dibuieste de pe taloanele de pensie si ii executa fara nici o mila. Totul sub lumina reflectorului camerei de filmare si insotit de explicatii detaliate privind metode de ucidere si de eliminare a cadavrelor. Imaginile sunt de-a dreptul oripilante iar daca ar fi fost color erau chiar horror. Iar comentariile si ideile de viata ale personajului principal sunt atat de amuzante incat nu e usor sa-l simpatizezi, desi la fel de simplu e sa-ldetesti dupa modul absurd si brutal cu care ucide un taximetrist sau sufoca un copil. Intre crime tipul are timp pentru a-si exprime opiniile politico-sociale, participa la evenimente culturale, trage chefuri cu echipa de filmare care incet incet devine tot mai implicata in aventura sadicului personaj. Si chiar aici e smecheria. Cat timp poti participa ca un observator simplu fara sa te implici in ceea ce observi? Treptat, membrii echipei, devina partasi la activitatea asasinului, ajutandu-l sa scape de cadavre sau sa-si execute crimele, chiar si la un viol. Totul pentru a-si finaliza proiectul care in parte le era finantat tot de "actorul principal". Exista insa si reversul medaliei, participantii la filmare ajungand rand pe rand victime colaterale in schimburile de focuri cu gangsteri sau asasini rivali. Riscul meseriei...C'est arrivé près de chez vous(1992) mi se pare o satira la adresa violentei exacerbate din media dar nu numai, servindu-ti o felie de friptura stricata, frumos acoperita in sos dulce-amuzant, din care musti cu zambetul pe buze doar ca sa descoperi putreziciunea societatii care ti-o serveste. Iar asta iti lasa un gust amar in gura pentru ca ... ei bine, si tu esti parte a societatii, si nu faci decat sa te complaci. E straniu sentimentul pe care il ai la sfarsitul filmului. Te-ai distrat pe cinste, "Maaama ce tip tare!!" dar simti un regret de parca ai fi luat parte la toate scenele alea grotesti. Iar asta cred ca se datoreaza manierei in care e realizat filmul, care chiar daca prezinta un fapt neverosimil, stilul sau pseudo-documentaristic, il face foarte verosimil.
Trailer
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.