vineri, 17 aprilie 2009
Gore despre auto-extincţie - An Inconvenient Truth
Pentru unii o necesitate, pentru alţii modă sau pretext de marketing, mişcarea eco e tot mai discutată. În acest context ‘verde’, mi-am reciclat articolul din 2007 despre filmul care a declanşat (parţial) trend-ul ecologic. După vizionare, vă recomand spre înveselire cele 11 clipuri din campania The Animals Save the Planet.
De la vlădică (vezi summitul G8) la opincă (err... vezi OTV sau ia un taxi!) toată lumea e cu încălzirea globală în gură. Că planeta va muri, aia-i cert. Nu se ştie încă dacă o vom (sin)ucide prin asfixie sau va pieri de moarte naturală. De la Ghilgameş încoace, omul a avut obsesia extincţiei în grup. Era probabil reconfortant că, odată cu noi, crapă şi capra şi vecinu', varza, viezurele, barza.
Faţă de apocalipsa de la ştiri, An Inconvenient Truth e nici şocant, nici senzaţional. Imaginile gheţarilor lacrimogeni sunt fumate. Personajele principale sunt (geo)graficele care rulează pe ecran drept argumentaţie. Şi nu sunt nici ele spectaculoase, ba chiar devin plicticoase (deşi concluziile se desprind limpede). Dar e o lecţie necesară (cîţi ştiu pe bune ce-i cu fierbinţeala asta?) predată cu rigoare ştiinţifică şi cu suficient umor de competentul Al Gore (autointitulat ex-future president al SUA).
Numărul aniversar (40 de ani) al veneratei şi acum venerabilei reviste americane, Rolling Stone, conţine o serie de interviuri (care abordează şi tema noastră) cu personalităţi marcante din ultimele patru decade. La fel de venerata Jane Fonda zice că Gore îi "...aminteşte de iepuraşul Energizer. E cumva încăpăţînat, are un simţ al umorului ascuţit, dar dulce. Şi pur şi simplu nu se opreşte".
În mare, An Inconvenient Truth e montat cu imagini din conferinţele asupra crizei climatului pe care Gore le susţine neobosit din oraş în oraş, ca un fel de Gandhi convertit la belicism. Michael Moore, guru-ul documentarului-activist, îl consideră pe Gore drept o figură importantă a prezentului şi a viitorului cu toate că nu l-a susţinut la alegerile din 2000: "Nu e aceeaşi persoană de atunci (...).E un fel de Moise modern în sensul că nu i-a fost dat să ajungă în Ţara Făgăduinţei deşi a cîştigat... şi simt că milioane de americani vor să rectifice această greşeală". În această ordine de idei, spectatorii ar fi tentaţi să vadă filmul drept un foarte deştept clip electoral. Oricum ar fi, a devenit influent. Şi nu doar în mediul ştiinţific - vizionarea lui e obligatorie pentru studenţii de la Protecţia Mediului (Facultatea de Agronomie), de exemplu.
Filmul despre încălzirea globală a generat o dezbatere... globală. În acelaşi Rolling Stone (nr. 1025 / 1026, mai 2007), între cei în măsură să vorbească despre schimbarea climei - măcar pentru că au fost martorii ei - se numără şi Bob Dylan: "Natura nu se schimbă. Dar dacă există vreun război care se duce astăzi la scară mare, acela e contra naturii". De acest război se teme şi biologul Stewart Brand:"...va altera capacitatea Pămîntului de a întreţine oameni şi atunci ne vom întoarce la starea în care ne-am aflat de la cimpanzeu încoace, adică luptînd pentru hrană. Seceta e probabil cea mai importantă consecinţă a schimbărilor climei asupra umanităţii, mai însemnată decît creşterea nivelului mărilor. Lipsa apei va contribui direct la colapsul societăţii în locuri precum Sudan sau Darfur.". Brand e tipul care în 1966 a presat NASA să facă publică fotografia Pămîntului văzut din spaţiu "ca o insulă, înconjurat de un ocean neospitalier de vacuum negru". Fotografia e folosită şi în film ca "proba A", pentru că, 40 de ani mai tîrziu, "proba B" nu ne mai scoate aşa de verzi în poză.
În reacţie, alte voci puternice (ex: romancierul Michael Crichton - State of Fear) susţin dimpotrivă că planeta e bine-mersi şi că în spatele enviromental-iştilor stau tot interese financiare. Filmul angajat (şi cu adresă de mail la sfîrşit, pentru eventuale subscrieri) va fi întotdeauna suspect de manipulare. An Inconvenient Truth merită atenţie măcar pentru eleganţa cu care ne aminteşte că schimbările din natură ne privesc pentru că... suntem parte din natură. Acesta este şi scopul declarat al realizatorilor (Davis Guggenheim & co): primul pas al rezolvării unei probleme e conştientizarea ei. Tot în Rolling Stone, Paul McCartney vorbea despre o stare generală de negare / ignorare a problemei. Ringo Starr le zicea mai pe şleau: "Vrem să respirăm? Vrem să bem apă? Ne pasă de celelalte specii? Începe să fie ca o budă pe aici".
De la vlădică (vezi summitul G8) la opincă (err... vezi OTV sau ia un taxi!) toată lumea e cu încălzirea globală în gură. Că planeta va muri, aia-i cert. Nu se ştie încă dacă o vom (sin)ucide prin asfixie sau va pieri de moarte naturală. De la Ghilgameş încoace, omul a avut obsesia extincţiei în grup. Era probabil reconfortant că, odată cu noi, crapă şi capra şi vecinu', varza, viezurele, barza.
Faţă de apocalipsa de la ştiri, An Inconvenient Truth e nici şocant, nici senzaţional. Imaginile gheţarilor lacrimogeni sunt fumate. Personajele principale sunt (geo)graficele care rulează pe ecran drept argumentaţie. Şi nu sunt nici ele spectaculoase, ba chiar devin plicticoase (deşi concluziile se desprind limpede). Dar e o lecţie necesară (cîţi ştiu pe bune ce-i cu fierbinţeala asta?) predată cu rigoare ştiinţifică şi cu suficient umor de competentul Al Gore (autointitulat ex-future president al SUA).Numărul aniversar (40 de ani) al veneratei şi acum venerabilei reviste americane, Rolling Stone, conţine o serie de interviuri (care abordează şi tema noastră) cu personalităţi marcante din ultimele patru decade. La fel de venerata Jane Fonda zice că Gore îi "...aminteşte de iepuraşul Energizer. E cumva încăpăţînat, are un simţ al umorului ascuţit, dar dulce. Şi pur şi simplu nu se opreşte".
În mare, An Inconvenient Truth e montat cu imagini din conferinţele asupra crizei climatului pe care Gore le susţine neobosit din oraş în oraş, ca un fel de Gandhi convertit la belicism. Michael Moore, guru-ul documentarului-activist, îl consideră pe Gore drept o figură importantă a prezentului şi a viitorului cu toate că nu l-a susţinut la alegerile din 2000: "Nu e aceeaşi persoană de atunci (...).E un fel de Moise modern în sensul că nu i-a fost dat să ajungă în Ţara Făgăduinţei deşi a cîştigat... şi simt că milioane de americani vor să rectifice această greşeală". În această ordine de idei, spectatorii ar fi tentaţi să vadă filmul drept un foarte deştept clip electoral. Oricum ar fi, a devenit influent. Şi nu doar în mediul ştiinţific - vizionarea lui e obligatorie pentru studenţii de la Protecţia Mediului (Facultatea de Agronomie), de exemplu.
Filmul despre încălzirea globală a generat o dezbatere... globală. În acelaşi Rolling Stone (nr. 1025 / 1026, mai 2007), între cei în măsură să vorbească despre schimbarea climei - măcar pentru că au fost martorii ei - se numără şi Bob Dylan: "Natura nu se schimbă. Dar dacă există vreun război care se duce astăzi la scară mare, acela e contra naturii". De acest război se teme şi biologul Stewart Brand:"...va altera capacitatea Pămîntului de a întreţine oameni şi atunci ne vom întoarce la starea în care ne-am aflat de la cimpanzeu încoace, adică luptînd pentru hrană. Seceta e probabil cea mai importantă consecinţă a schimbărilor climei asupra umanităţii, mai însemnată decît creşterea nivelului mărilor. Lipsa apei va contribui direct la colapsul societăţii în locuri precum Sudan sau Darfur.". Brand e tipul care în 1966 a presat NASA să facă publică fotografia Pămîntului văzut din spaţiu "ca o insulă, înconjurat de un ocean neospitalier de vacuum negru". Fotografia e folosită şi în film ca "proba A", pentru că, 40 de ani mai tîrziu, "proba B" nu ne mai scoate aşa de verzi în poză.
În reacţie, alte voci puternice (ex: romancierul Michael Crichton - State of Fear) susţin dimpotrivă că planeta e bine-mersi şi că în spatele enviromental-iştilor stau tot interese financiare. Filmul angajat (şi cu adresă de mail la sfîrşit, pentru eventuale subscrieri) va fi întotdeauna suspect de manipulare. An Inconvenient Truth merită atenţie măcar pentru eleganţa cu care ne aminteşte că schimbările din natură ne privesc pentru că... suntem parte din natură. Acesta este şi scopul declarat al realizatorilor (Davis Guggenheim & co): primul pas al rezolvării unei probleme e conştientizarea ei. Tot în Rolling Stone, Paul McCartney vorbea despre o stare generală de negare / ignorare a problemei. Ringo Starr le zicea mai pe şleau: "Vrem să respirăm? Vrem să bem apă? Ne pasă de celelalte specii? Începe să fie ca o budă pe aici".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.