sâmbătă, 13 iunie 2009
Terminator Salvation (2009)


O surpriza si un plus de credibilitate a adus prezenta lui Christian Bale in capul afisului, explicabila dealtfel prin simplul fapt ca daca vrei sa resuscitezi o franciza aproape ingropata fara vreunul din actorii filmelor anterioare ai nevoie de cel putin un star. Alegerea a fost nimerita astfel ca pe langa increderea ca filmul nu va fi un rateu pe care mi-a dat-o Bale, acesta a lasat si o doza de talent actoricesc interpretand un personaj puternic fizic si psihic, cu sentimente reprimate si greu vizibile, asa cum ar fi ajuns un pusti vanat inca dinainte de a se naste. Nu m-as fi asteptat insa la un al doilea personaj aproape la fel de important, Marcus Wright jucat de Sam Worthington. Spre deosebire de calmul si raceala lui Connor, Marcus afiseaza in schimb o varietate de emotii umane culminand cu sacrificiul din final(cam fortat, as zice dar e un film facut cu inima deci se accepta micile scapari). In orice caz, interpretarea nu m-a dezamagit, iar scenariul a fost chiar reusit, dozand actiunea intr-un ritm perfect pentru a te tine in priza pana la final. Evident ca n-au lipsit replicile faimoase: "I'll be back" sau "Come with me if you want to live" spuse insa de cu totul alte personaje decat m-as fi asteptat. Deasemena cateva scene plateau tribut maestrului Cameron, fiind reinterpretate in aceeasi maniera pentru deliciul fanilor. Ca sa nu mai zic de cadoul de final cu acel T-800 intrat in istorie care ne-a reamintit inca o data de ce "nu poate si nu va fi oprit de nimic".

In mod clar si absolut punctul forte al T4-ului o reprezinta efectele speciale. E un blockbuster pentru mase, pentru cei care nu au pretentii de epifanii vizuale ci strict brainwash colectiv cu explozii si masinarii infernale ale apocalipsei. Avem parte de diverse modele de terminatori: umblatori, inotatori, zburatori sau motorizati. Indiferent cum ar fi, acestia sunt neobositi, vaneaza si ucid fara discriminare. Cinematografia e excelenta in crearea atmosferei si a peisajului apocaliptic rezultat in urma Zilei Judecatii. Muzica e la fel ca in filmele originale, adica un puternic stimulent pentru actiunea vizuala, iar faimoasa coloana sonora nu s-a prafuit deloc. Am gustat filmul asta la fel de mult ca toti partenerii de vizionare (Marele Ecran + un sfert din blogosfera timisoreana) si pentru doua ore am retrait senzatiile din copilarie de cand vizionam pe video Terminatorul cu Schwarzie.

Categorii:
Filme de (re) vazut,
Made in Hollywood,
Most wanted
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.