marți, 11 august 2009

Surveillance (2008)

rating: Brainwash

Surveillance a fost un film interesant pentru mine din doua motive: este un thriller politist bine realizat cu suspans, scene tari si actori buni si in plus are un twist destept pe final. Bine, toate astea le-am recunoscut in timpul sau dupa vizionarea lui asa ca motivul predominant care m-a facut sa-i dau o sansa (avand in vedere ca nici n-am auzit mare tam-tam legat de el) a fost numele regizoarei: Jennifer Chambers Lynch. Familiar? Ar trebui sa fie! E fatuca d-lui David Lynch, mare maestru de ceremonii horror cu suspans paranormal(Twin Peaks, Mulholland Drive), care este si producatorul executiv al lui Surveillance, calitate in care i-a oferit probabil cateva sugestii fiicei sale. Astea fiind zise, ma vad nevoit sa recunosc inca o data meritul unei doamne in realizarea unui film bun (nu de alta dar sunt cam putine in aceasta profesie) si nu doar bun ci un thriller inteligent ce reuseste sa te tina lipit de ecran (monitor) 90 de minute.

Filmul incepe destul de cliseic cu o crima oribila asupra unei familii si o femeie alergand pe sosea, in noapte, plina de sange, in bataia farurilor unei masini. Tipical slasher movie. Suntem introdusi astfel intr-o poveste cu serial killers si apoi atentia ne este abatuta asupra unui cuplu de agenti FBI sositi intr-un orasel pierdut in pustiul arid al Americii. Julia Ormond si Bill Pullman ii interpreteaza pe cei doi detasati sa investigheze "poteca insangerata" (trail of blood) lasata de criminali si a o cauta pe femeia disparuta. Departe insa de a bate drumul cliseului organizand un man-hunt cu o puzderie de resurse umane si materiale, in Surveillance lupa investigatorului se concentreaza pe cativa supravietuitori ai unui teribil atac la drumul mare: un politai al carui partener a murit, o tanara drogata al carui iubit a murit si o fetita a carei intreaga familie... a murit. Toti sunt interconectati in virtutea prezentei lor simultane la acelasi carnagiu. Rolul investigatorului e sa reconstituie faptele preluand declaratiile fiecarui martor ocular in parte si apoi coroborandu-le pentru a citi firul evenimentelor. Si bineinteles ca pe masura derularii povestii avem flashback-urile nelipsite din astfel de filme.


Surveillance e astfel un film cu numar redus de personaje ceea ce nu poate decat sa bucure intrucat avem ocazia sa le vedem cat mai bine conturate. In afara de cei doi agenti FBI, care au si rolurile principale dealtfel, ne facem o idee destul de clara despre membrii sectiei de politie in care se desfasoara povestea, despre martorii supusi "supravegerii" si despre victimele atacului de pe sosea, inclusiv in circumstantele anterioare mortii lor. Asa ca se formeaza o oarece legatura intre privitor si acestia. Asta mi-a placut pentru ca chiar am simtit repulsie fata de echipajul de politie corupt care se distra pe seama cetatenii naivi jucandu-le farsa cu bad cop/good cop atunci cand ii trageau pe dreapta provocandu-le pene de cauciuc, am resimtit frustrarea soferilor abuzati fizic si psihic de jocul obscen al politistilor rutieri si aproape ca m-am bucurat cand unul din ei a luat un glonte in gat. M-am implicat. La fel mi-a placut imaginea vie, foarte colorata din scenele de flashback, diferita de cea austera si artificial-profesionista din sectia de politie. Un contrast binevenit. Cel mai puternic atu al sau e faptul ca e un thriller neconventional destul de dur si avand ca subiect natura umana. Pe mine m-a facut sa-mi amintesc de Natural Born Killers intr-un fel, nu ca s-ar ridica la nivelul filmului lui Stone, dar tehnic e destul de bine realizat, regia e fara cusur si scenariul curge bine, fara goluri. Nu e filmul de care sa-ti amintesti mult timp dupa insa pe mine nu m-a dezamagit nici la a doua vizionare.
Trailer.

o alta cronica aici.

7 comentarii:

  1. Cam multe clisee pentru gustul meu. Dar e destul de fain totusi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eh nu foarte multe... Adevaru e ca foarte greu mai poti face ceva original in ziua de azi. E o abundenta de film-makeri de te doare mintea. Imi amintesc ca si tu ai scris despre el asa ca iti oun link. Ar fi utila o casuta de search la tine pe site :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru link, ti-am urmat sfatul in legatura cu casuta de search.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cum sa fie fara cusur ?
    O greseala flagranta: politistul care ciuruia rotile nu masinilor in miscare cu pistolul nu a fost in stare sa nimereasca 'inamicii' de doua ori. Mi s-a parut penibi. In rest filmul este ok

    RăspundețiȘtergere
  5. Mda acum eu m-am gandit ca faptul ca fusese lovit in cap mai devreme i-a afectat cat de cat tinta si de aia a ratat. Oricum parca o nimerise in mana pe tipa.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nuuu...doar zice că e lovit la mâna cu care trage. Nu fiţi răi. Nu m-am mai distrat de mult la un film de genul. Şi foarte tare articolul despre...nu spui de ce, că oricum se înţelege.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.