Marele Ecran: The Hitchhiker's Guide to the Galaxy (2005)

vineri, 30 aprilie 2010

The Hitchhiker's Guide to the Galaxy (2005)

O tura pe autostrada galactica

rating: Colectable

Pentru ca am participat recent la o actiune a osut-istilor de vizionat filme in grup, am avut ocazia sa revad unul din cele mai amuzante filme britanice din ultimii ani, The Hitchhiker's Guide To The Galaxy. Povestind entuziasmat altor amici despre film am constatat uimit ca sunt unii care nu l-au vazut inca, asa ca i-am atentionat sever (Ati trait degeaba!) si am hotarat ca e cazul sa-l readuc in atentie. Nu de alta dar e un film facut din pasiune nu un blockbuster anost. Deci filmul era cam ultima chestie ce lipsea din universul Autostopistului galactic creat de Douglas Adams in 1978. El se adauga cu mandrie pieselor radiofonice, spectacolelor de teatru, cartilor, serialului tv, jocului si benzilor desenate produse de-a lungul vremii, contribuind mai departe la popularizare unui cult.

Filmul relateaza prima povestire din "trilogia" in 5 parti(!) - daca e sa ne referim la cartile din serie - cea de la care imprumuta tiltul, Ghidul Autosopistului Galactic. Poate ca va intrabati ce este acest ghid. Ei bine ni se explica chiar de catre Adams:

"Ghidul autostopistului galactic" este o carte remarcabila. Poate ca cea mai remarcabila, si în mod sigur cartea cea mai de succes care a fost publicata vreodata de marile case editoriale din Ursa Minor. Mai populara decât "Autobuzul celestial catre casa", mai vânduta decât "53 de lucruri de facut în gravitate zero" si mai controversata decât trilogia filosofica a lui Oolon Colluphid formata din cartile: "Când Dumnezeu greseste", "Câteva dintre cele mai mari greseli ale lui Dumnezeu" si "Cine este totusi acest Dumnezeu?" A depãsit deja Enciclopedia Galactica cunoscuta drept depozitarul clasic al tuturor cunostintelor si a întelepciunii, si asta din 2 motive: În primul rând, e putin mai ieftina. Si în al doilea rând, are cuvintele "Nu intrati în panicã" imprimate cu litere mari pe copertile sale.

Plot-ul e fantastic si aproape nebunesc (chiar ridicol) pornind de la distrugerea Pamantului ca sa se faca loc unei autostrazi galactice, cu doar doi supravietuitori calatorind prin spatiu cu metoda "Improbabilitatii infinite" (potrivit careia nu stii niciodata unde vei ajunge sau ce specie vei fi la destinatie), cautand raspunsul la intrebarea suprema "Care-i rostul vietii, al Universului si a tot ce exista?" pana la descoperirea planetei Magrathea, mama tuturor planetelor. Farmecul filmului sta in personaje, cum e si normal, si parerea mea e ca distributia a facut o treaba foarte buna. Martin Freeman, Sam Rockwell, Zooey Deschanell sunt un trio excelent de personaje total opuse: un ezitant plin de intentii bune, un narcisist nesabuit si neghiob si o un spirit liber si aventuros. Lor li se adauga autostopistul (Mos Def) si Marvin, robotul depresiv (voce Alan Rickman) care tot timpul are replici pesimiste: "I have a million ideas, but, they all point to certain death."

Bonus: prezenta lui John Malkovich intr-un rol negativ misto, coloana sonora din debut (cantecul delfinilor So Long & Thanks for All the Fish), excelentele realizari CGI (pentru anul 2004 regret ca nu l-am vazut la cinema), Vogonii si absolut fiecare replica din film! E aproape la fel de bun ca Shaun of the dead. Umorul ireverentios si subtilitatile sale, ca si absurdul situatiilor create si ,de fapt, a intregii idei, fac povestirea geniala. Si filmul totodata. In regia lui Garth Jennings (dupa ce a trecut si prin mainile lui James Cameron sau Spike Jonze), 'The Hitchhiker' e materializarea unor vis de 20 de ani, de pe vremea cand Ivan Reitman, Bill Murray si Dan Aykroyd se gandeau sa faca acest film, ulterior renuntand si apucandu-se de Ghostbusters (si bine au facut). Pacat ca Douglas n-a mai trait sa-l vada. Cred ca i-ar fi placut ce-a iesit.