Marele Ecran: Micmacs à tire-larigot (2009)

miercuri, 21 aprilie 2010

Micmacs à tire-larigot (2009)

Mişmaşuri şi trăznăi

rating: Colectable

Daca va e dor de culoarea filmelor lui Jean Pierre Jeunet n-ar trebui sa ratati ultima sa realizare, Micmacs à tire-larigot (Mişmaşuri din belşug). Dupa cinci ani de la Un Long Dimanche de Fiançailles (filmul precedent) iata ca acest Gillian al Frantei dezvaluite inca o metafora vizuala plina de culoare si umor. Daca privesc in urma descopar ca filmele sale, desi unite in materie de stil (combinand idei absurde intr-o povestire logica dar neasteptata) sunt tot atat de diverse si unice in individualitatea lor. La cité des enfants perdus era un dark fantasy grotesc si suprarealist, Amelie era o fabula somptuoasa si amuzanta de iubire, Un Long dimanche... o drama epica de razboi iar Delicatessen o comedie neagra post-apocaliptica. Alien 4: Ressurection nici nu-l includem aici intrucat nu e un Jeunet original. As zice ca Micmacs se aseamana cel mai mult cu Delicatessen ca abordare si numar de gag-uri, dar setat intr-un prezent incert.

Eroul principal, Basil (Danny Boon fenomenal) isi pierde tatal la o varsta frageda din cauza unei mine antipersonal pe care acesta o dezamorsa in nordul Africii. Cum era de asteptat viata i se duce cam de rapa si 30 de ani mai tarziu lucreaza la inchirieri video pe tura de noapte. Destinul nu-l iarta si intr-o confruntare stradala un glonte ratacit ii gaureste scafarlia oprindu-se in creier dar fara sa-l ucida. Aruncat in strada, Basil devine vagabond si apoi e adoptat de o familie tacanita si colorata de oropsiti care locuiau intr-un junkyard si se ocupau cu recuperarea, trierea si reutilizarea oricarei vechituri - The Micmacs. Gasca pestrita cuprindea un geniu specialist in autonomate mobile, o contorsionista, o "ghiulea umana", o "calculatoreasa" care stie dupa ochi compozitia si dimensiunile oricarui obiect etc. O trupa de inadaptati social si zdrenturosi care nu s-ar descuca decat impreuna. Basil isi gasise familia.

Micmacs este insa o satira la adresa razboilului in general si a industriei de armament in special. Avand cartusul glontului ce-l poarta-n cap si amintirea minei care i-a ucis tatal, Basil afla producatorii carora le datoreaza destinul sau tragic: doua mari companii cu doi sefi caricaturali in rolul comericiantilor de moarte. Basil le declara razboi in mod tacit si pune planul la bataie. Fiare vechi, reciclate, impotriva blindatelor si obuzelor. Ar parea disproportionat daca n-ar exista ingeniozitatea si abilitatile ciudatilor razbunatori. Cu agilitate si umor gasca lui Basil se infiltreaza in ambele directii ajungand sa-i intoarca pe cei doi rivali comerciali intr-un razboi fatis care sa-i denigreze. Farsa lui Basil (sau a lui Jeunet) spune fatis cat de inutil si nedrept e razboiul si cat de nedemni sunt traficantii de arme. Mesajul e in mod evident unul politico-social facut pe un ton amuzant dar intepator in acelasi timp.

Din pacate, desi Micmacs e destul de reusit in felul sau, avand cam toate ingredientele tipice lui Jeunet, nu captiveaza la fel de bine ca un Amelie sau Un Long Dimanche, poate si subiectul e de vina.. nu stiu, ideea e ca desi gagurile sunt ingenioasa si amuzante parca lipseste o coeziune intre ele.. Fara doar si poate insa filmul merita vazut. Pentru culoare, pentru personaje, pentru mismasurile traznite... pentru intreaga lume a lui Jeunet in care ar fi fantastic de trait. Chiar si cu un glont in scafarlie, ca Basil, traind fiecare zi ca pe ultima, stiind ca si un bobarnac l-ar trece in lumea celor drepti.

Trailer