marți, 6 aprilie 2010

Network (1976)

rating: Orgasmultiplu

Imi ajunge un singur cuvant pentru a caracteriza Network - flawless - pentru ca, intradevar, filmul lui Sidney Lumet nu are nici un cusur. Un scenariu oscarizat, o regie solida si un manunchi de prestatii actoricesti formidabile (cinci au fost nominalizati la Oscar in '77 si 3 au castigat) formeaza o viziune cinica asupra jurnalismului de televiziune cu gust de satira sociala. Filmul asta daca l-as fi vazut in urma cu 15 ani nu i-as fi priceput rostul. Acum parca vine ca o voce din trecut prorocind mogulizarea presei si incalcarea zilnica a oricaror norme etice sau morale in numele unor simboluri ca rating sau share. Network anticipeaza artistic tot ce e mai rau si mai dezgustator in televiziune numai ca o face prin intermediul unor personaje fascinant de articulate, si prin dialoguri inteligente cu care abia reusesti sa tii pasul.

Network e povestea fictionala a lui Howard Beale, un anchorman pentru televiziunea la fel de fictionala UBS, adica cel ce prezinta principalul jurnal de stiri. Aflata in datorii si confruntandu-se cu scaderea ratingului si preluarea de catre o corporatie, UBS il pune pe liber. Deprimat, Howard o ia razna si anunta in jurnal ca se va sinucide in direct la tv peste o saptamana. Stupoare. Revenind pe sticla sa-si ceara scuze pentru derapaj, Howard (Peter Finch) se lanseaza intr-o confesiune legata de tot rahatul pe care el si americanul de rand sunt fortati sa il inghita zilnic si sa se resemneze. Efectul e surprinzator: audientele explodeaza, telefoanele suna, sosesc mii de telegrame iar conducerea, in loc sa-l trimita pe om in concediu pentru ca e clar ca suferea o cadere nervoasa, ii ofera o emisiune proprie in primetime si transformandu-l intr-un "profet al zilelor de pe urma, denuntand ipocrizia timpurilor noastre", o voce a natiunii dand glas frustrarilor zilnice (Mircea Badea anyone?).

In a nutshell, ideea e ca omul corporatiei - Mr. Hackett (Robert Duvall) - avid dupa profit si dornic sa-si satisfaca actionarii, impreuna cu exponenta workaholica a "generatiei teve" Diane Christensen (Faye Dunaway), care dupa caracterizarea fostului ei sef "a invatat viata de la Bugs Bunny" pun pe picioare o grila de programe provocatoare, non-conformista si chiar socanta, transformand UBS-ul intr-o televiziune "bordel", gata sa vanda orice extravaganta atata vreme cat face rating. Contacteaza inclusiv o grupare comunist-terorista pentru a le propune o miniserie tv bazata pe atacurile lor politice. Singura voce a ratiunii ramane fostul director de stiri, Max Schumacher, acum concediat pentru inflexibilitatea sa etica. Desi promite ca va lupta, in final si el cedeaza unei pasiuni tineresti pentru fosta lui subalterna Diane si se reduce la a fi un martor mut al degradarii meseriei al carei pionier fusese.


Howard Beale e insa cel care ne ofera cea mai clara perspectiva asupra laturei amagitoare a televiziunii (divertisment=diversiune):

"Right now, there is a whole, an entire generation that never knew anything that didn't come out of this tube! This tube is the Gospel, the ultimate revelation. This tube can make or break presidents, popes, prime ministers... This tube is the most awesome God-damned force in the whole godless world (...) And when the twelfth largest company in the world controls the most awesome God-damned propaganda force in the whole godless world, who knows what shit will be peddled for truth on this network? So, you listen to me. Listen to me: Television is not the truth! Television is a God-damned amusement park! Television is a circus, a carnival, a traveling troupe of acrobats, storytellers, dancers, singers, jugglers, side-show freaks, lion tamers, and football players. We're in the boredom-killing business! So if you want the truth... Go to God! Go to your gurus! Go to yourselves! Because that's the only place you're ever going to find any real truth. (...) you're never going to get any truth from us. We'll tell you anything you want to hear; we lie like hell. We'll tell you any shit you want to hear. We deal in *illusions*, man! None of it is true! But you people sit there, day after day, night after night, all ages, colors, creeds... We're all you know. You're beginning to believe the illusions we're spinning here. You're beginning to think that the tube is reality, and that your own lives are unreal. You do whatever the tube tells you! You dress like the tube, you eat like the tube, you raise your children like the tube, you even *think* like the tube! This is mass madness, you maniacs!"

Sfarsitul e de un grotesc fabulos, naratorul prezentand ironic epilogul unei batalii pentru sticla pierdute la puncte de rating:

This was the story of Howard Beale, the first known instance of a man who was killed because he had lousy ratings...

4 comentarii:

  1. iubesc cinismul cu care isi analizeaza propria relatie Schumacher... inca de la inceput stie ca se va intoarce la sotia lui. e genial personajul. iar Diane e exponentul noii generatii. fara cultura, amorala, impersonala, avida dupa rating si share. un film superb de la cap la coada.

    RăspundețiȘtergere
  2. da, domnule!

    incredibil filmul!

    pot sa zic ca n-am mai avut asa orgasme de muuulta vreme.

    perfect zilelor noastre, regie, personaje, film adevarat!

    felicitari "marele ecran"!

    RăspundețiȘtergere
  3. @danutz: multam de completari. cred ca la tine am citit intai de el, cand aminteai de zeitgeist.. daca nu ma insel.

    @stefan: hehe, multumim. bucurosi sa oferim asemenea stari euforice.

    RăspundețiȘtergere
  4. da, sunt imagini in zeitgeist luate din network.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.