miercuri, 28 iulie 2010
3 carti de vacanta
Circuland de multă vreme pe contrasens, tradiţionalul car de reportaj (cu boi) a depăşit orice limită şi a ucis de tot decenţa. Poate aţi văzut transmisiunile life din sicriu de la recentele înmormîntări şi deshumări televizate. Eu nu le-am văzut. Mi-am luat vacanţă de la toate ecranele (mici sau mari) din jurul meu.
Poate am îmbătrînit, asemeni şerifului din romanul lui Cormac McCarthy, Nu există ţară pentru bătrîni (No Country for Old Man). Filmul fraţilor Coen e mare, dar cartea e uriaşă. Acum i-am înţeles în sfîrşit titlul (şi cheia). Nu e vorba că batrînii nu mai corespund sau că nu mai ţin pasul cu vremurile. “Suntem toţi prost pregătiţi pentru ce va să vină”.Septuagenarul McCarthy observă rădăcinile degeneraţiei, dezumanizării şi inadecvării generale în lumea tot mai complicată şi fără Dumnezeu “care stă să apară”. Nu există ţară pentru bătrîni pentru că tinerii mor prematur (a se citi violent). Teroarea răspîndită de Chigurh (Javier Bardem în film) e copleşitoare şi în carte, iar dialogurile ar merita înrămate.
Asta îmi aminteşte de Inglourious Basterds (Ticăloşi Fără Glorie), a doua carte pe care am luat-o în vacanţă. Pe lîngă scenele extra, adevăratul bonus al scenariului lui Tarantino sunt indicaţiile regizorului – totodată indicii privind gravitatea bolii sale mintale si a cinefiliei sale incurabile:“FEMEIA SERGENT şi STGLITZ îşi îndreaptă armele unul spre celălalt şi TRAG. AMÎNDOI TRAG ŞI PRIMESC atît de multe GLOANŢE, încît momentul în care se prăbuşesc MORŢI pe podea este aproape romantic”.
sau
"Marcel ii spune Shosannei: E timpul (...) Aceasta este ultima dată cand se vor mai vedea - ar fi prea multe de spus. El o tine in brate si o saruta umed in stilul "ultimul sarut inainte de moarte".
A treia carte pe care am luat-o cu mine in concediu este Persepolis de iranianca Marjane Satrapi, primul roman grafic publicat in Romania (mai urmeaza si altele). Poate va amintiti animatia, a luat premii pe la Cannes. O duioasa poveste de familie si o coplesitoare lectie de istorie personala a unei zone exotice si necunoscute pentru noi, "occidentalii". E chiar viata in benzi desenate a lui Marjane, de la copilaria fericita pana la maturitate, trecand printr-o adolescenta trista, in pribegie."Am inteles atunci ceva esential: iti poti plange de mila, doar daca problemele tale sunt cat de cat suportabile. Cand depasesti limita asta, singurul mod de a suporta insuportabilul e sa-l iei in ras".
Persepolis este incercarea unui om de a-si pastra "integritatea, respectul de sine si demnitatea" intr-o lume restrictiva, plina de situatii absurde, imbibata de frica si oroare. Cu aşa lecturi de vacanţă, cum să nu te ia depresia?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si a patra, High Fidelity: http://en.wikipedia.org/wiki/High_Fidelity_%28novel%29
RăspundețiȘtergereNu exista tara pentru batrani... pe mine m-ai convins, o sa o citesc curand.
RăspundețiȘtergereChiar ma gandeam sa-mi iau Persepolis, mi-a placut mult de tot filmul.
RăspundețiȘtergereMai recomand si eu ceva, pentru cine a vazut Frida, filmul... cartea Barbarei Mujica e delicioasa, tocmai ce-am terminat-o.
Camelia: am inregistrat propunerea :)
RăspundețiȘtergerePetreceri Copii: Iti garantez ca nu o sa ceri banii inapoi
Anda: Marjane e fix acelasi gen de personaj ca Frida: revolutionara, exotica si in plus e tot artist grafic; gracias pentru pont