duminică, 27 februarie 2011
The Damned United (2009)
rating: Brainwash
Sunt sigur ca multi s-au intrebat de unde a rasarit Tom Hooper si cum de-a starnit atata lume cu “balbaiala” regelui (The King’s Speech). Probabil ca in lipsa noii sale popularitati as fi trecut si eu cu vederea (din lipsa de promovare) anterioara pelicula a englezului, tot un bio-pic, despre unul din cei mai buni antrenori din fotbalul englez, Brian Clough. The Damned United inseamna asadar o trecere in revista a unui moment crucial din cariera acestuia: urcarea sa la carma echipei Leeds United in 1974, echipa pe care o critica acerb datorita jocului dur si lipsit de fair-play, si debarcarea sa dupa 44 de zile afurisite. Filmul e bazat pe cartea lui David Peace trecuta prin filtrul scenaristului Peter Morgan (The Queen, Frost/Nixon) si scoate pe terenul de joc cativa actori britanici exceptionali din care pe unii de regula ii gasim in roluri secundare din Harry Potter (si aici ma refer la Timothy Spall si Jim Broadbent). Pentru postul ‘managerului’ Brian Clough, Hooper l-a distribuit pe Michael Sheen, din ce in ce mai solicitat cand e vorba de personaje publice britanice (l-a jucat de 3 ori pe Tony Blair facand echipa cu acelasi scenarist Peter Morgan in The Deal, The Queen si The Special Relationship, si de doua ori pe David Frost in filmul si piesa de teatru Frost/Nixon).
Care-i povestea lui Brian Clough? Ei bine, Clough e nici mai mult nici mai putin decat antrenorul cu cea mai rapida ascensiune in Prima Liga. In 1968 conducea destinele unei divizionare B aflata in pas de retrogradare, Derby County, iar in 1970 castiga Premier League-ul cu ea. Urcarea furibunda in varful campionatului englez e pusa pe seama conflictului dintre Brian si antrenorul celor de la Leeds, Don Revie, un individ fara scrupule, pragmatic care nu dadea doi bani pe jogo bonito si conducea o echipa de macelari cu crampoane. Violenta din fotbalul britanic e recunoscuta acum ca “barbatie” dar prin 70 se lasa cu bataie si sange. Filmul lui Hooper se axeaza pe o miscare esentiala in cariera lui Clough, acesta succedandu-i lui Revie in 1974 la conducerea celor de la United. Departe de a fi un vis devenit realitate, decizia era mai degraba un act de razbunare asupra eternilor rivali. Speranta lui de a schimba jocul echipei si a-i face iubiti in loc de temuti se loveste de zidul refractar format din niste jucatori plamaditi de un antrenor complet diferit. Clough este deziluzionat. Esecul e insa redat in paralel cu succesele avute la Derby County, transformand filmul retrospectiv si oferind cateva explicatii (sau speculatii) asupra evenimentelor.
The Damned United devine astfel un film despre ambitii si orgolii, despre asumarea corecta a meritelor si pierderea simtului realitatii in spatele terenului de joc. Paradoxal, pentru un film despre fotbal exista destul de putin joc cu mingea pe teren, Hooper mizand mai degraba pe jocul actorilor la cabine si pe relatia speciala a lui Clough cu asistentul sau, Peter Taylor, omul fara de care n-ar fi ajuns sa castige doua Cupe Europene consecutiv cu o echipa de provincie, Nottingham Forest. Mai ales dupa dezastrul cu United. In orice caz, excelenta performanta lui Michael Sheen in a portretiza un barbat ambitios, increzator si foarte carismatic. E aproape dureros sa-l vezi dandu-si jos masca omului stapan pe sine si recunoscandu-se infrant, realizandu in ceasul al 12-lea ca nu-i decat eroul propriei tragedii. Si facandu-si penitenta. Poate ca adaptarea asta e in mare masura fictionala, poate ca exista acele neconcordante de date si locuri ce ofera infrumusetari artistice dar chiar si cunoscand acest lucru tot sunt 90 de minute mai castigate decat un meci Gigi vs Meme. Garantez!
Trailer
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.