Marele Ecran: Portretul (hip-hop) artistului la tinerete

sâmbătă, 18 iunie 2011

Portretul (hip-hop) artistului la tinerete

CU THEO, PE MESS

Mai usor strecori o camila prin gaura acului, decat un artist adolescent in show-biz. In peisajul nostru mediatic ingust, un tanar capata atentie dupa ce ia premii pe dincolo, dupa ce a pasit deja pe covorul rosu sau a semnat cu Universal. Deci cand e deja "consacrat". Abia atunci incep sa curga interviurile, invitatiile, ofertele. Am tinut sa ii iau un interviu lui Theo Costache inainte sa devina celebru si sa joace in liga profesionista alaturi de "baietii mari". Considerati-l, daca vreti, pariul Marele Ecran.

Theo Costache traieste in Bucuresti si e in clasa a XII-a la Dinu Lipatti. E actor si rapper aspirant. Stie ca intrarea in ambele industrii e egal de dificila. Asta daca nu esti caz social (vezi castigatorul Romanii au talent), daca nu ai un impresariat agresiv (vezi Blaxy Girls), bani garla sau macar...o pereche de sani.

Theo, rapperul. Theo scrie versuri in autobuz, ca Eminem in 8 Mile (film pe care zice ca l-a vazut de 8 ori). La cea mai recenta piesa (si favorita mea) a scris versurile intr-o zi. "Am zis sa nu ma grabesc, sa le calculez, sa le cantaresc. M-am trezit, am plecat spre scoala si am inceput sa scriu pe masina. E o metoda foarte buna de a scrie pentru ca vezi o multime de oameni si le poti vedea toate starile. Am mai scris un pic acasa si asa s-a format "Sunt Oameni".

Si-a facut singur si instrumentalul, iar "baiatu de la studio (Diamond Records) a facut mixajul si masterul vocilor si a piesei". De obicei Theo canta impreuna cu doi camarazi. "Ne-am format un label (Freedom Production), o trupa si facem ce facem, mai tragem o piesa cu ce idei avem pe moment. Nah...e Freedom! :))"

Theo face muzica de cand se stie. Literalmente. La 7 ani se juca pe PC-ul familiei (prevazut cu un program de facut muzica) doar ca sa-si dea seama care e treaba cu sunetele. Despre cum a inceput spune mai multe pe I'm back. A compus primul sau cantec mult mai tarziu decat Mozart, pe la 8-9 ani. Acum se mai ajuta cu "o clapa, un M-audio care se importa prin usb direct in program". Piesa Am nevoie (unde face featuring cu Alexa/Megastar) a prins. Are peste 12000 de vizualizari pe youtube. Dar n-a adus nici o oferta sau macar vreun telefon de la cineva din "industrie". ”Lumea a ascultat piesa, a apreciat cu un comment, cu un like si...aia a fost”. "

Theo, actorul. Prima oara l-am vazut intr-o piesa-scoala pusa la Teatrul de Copii din Timisoara, cu ocazia unui concurs intre trupe de liceu. Era ceva magnetic in prezenta lui. Fata de multi colegi de scena, transmitea o siguranta matura si simultan o vibratie, un neastampar captivant. Am recunoscut in el "flacara". Avea pe atunci 17 ani.

Primavara asta, l-am revazut cu ocazia Olimpiadelor Actoriei, un concurs intre liceele cu sectie de actorie. Concurentii se intrec la doua probe: "repertoriu si improvizatie". La Timisoara a fost finala pe tara, unde Theo a luat Mentiune, deci un fel de loc II, "pentru ca s-a dat doar premiul I". Am vrut sa-i iau un interviu atunci, dar nu ne-am sincronizat asa ca a ramas sa ne vorbim "pe mess". Ceea ce pana la urma e mai aproape de spiritul generatiei lui.

lucian: ultimul film pe care l-ai vazut?
theo: ultimul film si la care am ras foarte mult a fost National lampoons dirty movie
theo: si la ultimul film cu adam sandler, nu mai stiu cum se numeste ceva cu iubita de imprumut theo: sau sot de imprumut.
theo: Remember me mai e misto
lucian: Actori favoriti?
theo: Johnny Depp, Anthony Hopkins si Martin Lawrence
lucian: regizori favoriti?
theo: Regizorul de la Weeds :)
lucian: actori romani?
theo: Marian Ralea, Silviu Biris
theo: Bendeac, dar la teatru nu la tv.
lucian: regizori romani?
theo: in niciun caz Sergiu Nicolaescu

Merge rar la cinema -ultima oara a fost la The Rite. Frecventeaza in schimb teatrul. A fost la ceva (Portret la minut) chiar si in seara dinainte sa vorbim. Theo face 3-4 ore de actorie pe saptamana (mai multe, cand sunt repetitii) la clasa profesoarei Adriana Fintoiu.

Mi-a rezumat pe scurt experienta lui actoriceasca "concursuri prin Bucuresti, Braila, schimb de experiente in Sibiu, olimpiada nationala de trupa, piesa de teatru Steaua fara nume unde am jucat Seful Garii, scenete, dramatizari. Am filmat in Polonia, cei de la HiFilm mi-au oferit sansa sa joc cu Mihai Coada. Am facut si eu un scurt metraj. Un prieten de-al meu a venit cu ideea, eu am facut scenariul, am "regizat" si prietena mea l-a filmat "pentru ca pana la urma urmei ea avea nevoie pentru scoala".

lucian: Unde se intalnesc "muzica si actoria"?

theo: Pe tot parcursul piesei si cand zic piesei, zic in ambele sensuri.
theo: Pe parcursul piesei de teatru ai coloana sonora. In cazul meu...hmm..nu prea se intalnesc, dar mi-ar face placere sa fac muzica pentru film sau pentru teatru. Eu zic ca te ajuta. Daca imi fac un clip la o piesa, textul trebuie interpretat intr-un fel. Nu in felul in care interpretezi un rol, dar sa-l faci pe cel care vede clipul sa simta ce simti tu.

Theo Costache se afla la primul moment de rascruce din viata de proaspat adult. Zilele astea da bacul. Cat despre dilema "Muzica sau actorie?", nu are deocamdata nicio dilema. Isi doreste sa le faca pe amandoua in paralel. Eu ii doresc rabdare si noroc. Pentru ca in afara de talent va avea nevoie si de ceva in plus, pe drumul de la no name la afirmare. Ambitie are, asa cum zice chiar el pe Sunt Oameni. Tot acolo vorbeste de "usi trantite in nas". L-am rugat sa dezvolte. “Pai, usile sunt trantite din toate partile. Pana nu ai dat macar de o usa intredeschisa sa poti sa intri si sa ti se zica "hai, cu tupeu!" nu faci nimic...Trebuie sa iti creezi tu acel tupeu necesar sa poti intra, chiar daca e inchisa usa”

lucian : Ok, mai doua intrebari si te-am lasat, atentie astea sunt serioase

lucian: care sunt lucrurile importante pentru tine?

lucian: in afara de Familie

lucian: care e normal sa fie pe primul loc.

lucian: si prieteni, clar

theo: in afara de asta?

lucian: dap

theo: pai despre ce am vorbit pana acum:))?

lucian: hahah

lucian: asta asa ramane

lucian: si a doua intrebare
lucian: Cum vezi generatia ta? Care sunt preocuparile, problemele, visele, valorile voastre? Stiu ca sunt multe, dar ia-le pe rand
theo: nici nu stiu cum si cu ce sa incep

theo: k sunt multi care se trezesc si se duc la fotbal

theo: si atat

theo: ce pot sa zic despre ei?

theo: sunt la fel de multi, ba chiar mai multi care se trezesc, sau nici nu se culca, dar se joaca jocuri de strategie sau eu stiu ce alta porcarie

theo: nu prea am ce sa zic...depinde de persoana...

lucian: Dar prietenii tai, camarazii tai, prietena ta?

lucian: ei ce vise au?

lucian: ce valori? ce e important pentru ei

theo: uite, de exemplu, prietena mea vrea sa plece din tara.

theo: deocamdata e cu fotografia.

lucian: mda, banuiesc ca asta e visul multor tineri, s-o intinda

theo: eu nu vreau sa plec.

lucian: vrei sa schimbi ceva? stiu ca vrei, asa zici si in piesa

theo: nu vreau sa schimb lumea. lumea nu se schimba dupa cum bate vantu sau dupa cum vrei tu. E mult prea crispata ca sa se schimbe...Pot numai sa influentez si daca pot sa influentez, influentez in bine.