tag:blogger.com,1999:blog-18469673533822181452024-03-13T23:36:40.124+02:00Marele Ecranblogul care scrie ce vedeRichard M. Iliehttp://www.blogger.com/profile/12137744530107651498noreply@blogger.comBlogger3171125tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-9871985978670225282024-02-19T09:20:00.010+02:002024-02-19T11:32:07.007+02:00Cu ce rămânem după 2023 (III)<p><i>Anul 2023 încă nu s-a încheiat pentru unii. Lucrează încă la deconturi pentru că, și asta am auzit în cor, a fost un an cât trei. Alte voci spun că anul cultural 2024 încă nu a început -cel puțin la nivel de apeluri la proiecte (ceea ce amintește situația nesigură de dinainte). Așadar, nu e târziu să mai ascultăm două opinii pe marginea "țircularei 2023" din partea a doi oameni de teatru: Simona Donici și Otniel Floruț.</i></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhia3jVPMe9DU6Rwv6oqAy1US1G4qHHQkPBisoZurCY1wgUgYpOpLag6aCIoS3pdWUyYP-Fdpj0Q_nYiBmrMZBvD88lHqC6LKx_euQbgJA5LkoKBTVOz2bJmaSRSjumFArXzRJYug4IsXt0_zHAulCAtC76CfJz-I91-U0sJEoDdPT1I8u-DA_9W2FjOOwR/s2048/dosztoievskij%20reTurn%20foto%20Cristi%20Tzecu.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1368" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhia3jVPMe9DU6Rwv6oqAy1US1G4qHHQkPBisoZurCY1wgUgYpOpLag6aCIoS3pdWUyYP-Fdpj0Q_nYiBmrMZBvD88lHqC6LKx_euQbgJA5LkoKBTVOz2bJmaSRSjumFArXzRJYug4IsXt0_zHAulCAtC76CfJz-I91-U0sJEoDdPT1I8u-DA_9W2FjOOwR/w268-h400/dosztoievskij%20reTurn%20foto%20Cristi%20Tzecu.jpg" width="268" /></a></div> "dosztoievskij reTurn" - foto Cristi Tzecu<br /><p><br /></p><p><b>Marele Ecran</b>: <i>Când am vorbit (în urmă cu 1 an) ai semnalat șirul lung de rateuri până în 2023. Ce-am avut și cu ce rămânem? S-a recuperat din sensul comunitar al proiectului așa cum sperai? Ce urmează?</i></p><div><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 107%;"><b>Mona Donici</b>: </span></span><span style="font-family: inherit;">Gata? S-a terminat? Încă nu </span><span style="font-family: inherit;">am sentimentul unui final de partidă. Încă mai
am de făcut două dosare de decontare, scriu încă, de mii de ori, ca un școlar
pedepsit pentru obrăznicie, ”conform cu</span><span style="font-family: inherit;">
</span><span style="font-family: inherit;">originalul” și ”control financiar preventiv propriu”, de mii de ori, scriu
și în somn aceste cuvinte care-mi vor defini, probabil, pentru tot restul vieții
amintirile despre Capitala Culturală a Europei (și a mea).</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 107%;">2023 a fost un an extraordinar. A fost un an în care
am trăit și muncit cât în trei, unul
peste altul. Un an nesperat de bun pentru Timișoara, spun nesperat chiar și
pentru cel mai optimist patriot local, după anii critici în care Capitala
capitulase (iartă, nu mi-am putut reprima tentația de a scrie asta) și marile
speranțe își dădeau, patetic, sfârșitul obștesc. Cred că performanța orașului în acest an este
exact acest neverosimil reviriment, datorat, da, și autorităților locale care
au preluat frâiele, structurilor și mecanismelor create de ele, și artiștilor,
instituțiilor și organizațiilor culturale, nucleelor creative independente, dar
și publicului, așadar comunității. O comunitate cârcotașă, divizată,
orgolioasă, cu șpaisul plin de ifose, totuși cu o nebănuită forță motrice, o
putere de a trage căruța istoriei (ce-i drept, cam în toate direcțiile). </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 107%;"><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 107%;">Cred
că 2023 a fost anul cel mai generos al istoriei locale postdecembriste. Cred că
oricine a avut o idee (cât de cât) culturală, dorința să o materializeze și
tenacitatea să o argumenteze, a găsit resursele pentru ea. Și orice om din
aceasta comunitate, ca și dintre cei aflați în trecere, a găsit, dacă a vrut (bold: dacă a vrut!) ceva să i se
potrivească în programul cultural. Au
fost evenimente care au atras mii de spectatori și acțiuni pe care le-au văzut doar cei care le-au făcut și prietenii lor, dacă aveau prieteni. Și nu
toți aveau. Mai cred că unele dintre ele au trecut fără să lase vreo urmă,
altele au schimbat, poate, ceva, iar unele vor continua și vor conta. Am văzut
mii de oameni la concertul unei
cântărețe de melodioare stupide și am urmărit, alături de alți 10 oameni
într-o sală de 600 de locuri, instalația teatrală a unuia dintre cei mai mari
regizori ai lumii (un soi de fetiș teatral al meu).</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 107%;"><br /></span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">Cum am zis, oricine a avut o idee (cât de cât)
culturală, și-a putut găsi în CCE 2023 loc pentru ea. Și resurse. Organizațiile
mari, bine poziționate, au absorbit mult
și ușor, cele mici au primit, prin comparație, infime finanțări din care s-au
străduit să livreze cât mai mult. Altfel spus, Capitala Culturală i-a făcut pe
cei mari și mai mari, pe cei bogați și mai bogați. Pe ceilalți, cei mici, i-a
lăsat cam la fel, poate doar ceva mai obosiți și mult, mult mai antrenați să
lupte pentru bucățica lor de oraș, capitală sau nu. Cum s-au decontat (încă se
decontează) aceste resurse, asta e altă poveste, cu accente pe alocuri absurde
și grotești, poate o s-o povestim
cândva.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 107%;"><br /></span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">În ce mă privește, simt că am făcut mai mult decât am
văzut. Aș fi vrut să fiu mai prezentă la evenimente, mai ales la cele ale prietenilor, cred că cine a
inventat capitalele culturale ar fi trebuit să inventeze și ziua de 99 de ore.
Am ratat, așadar, ca spectator mai multe decât în alți ani și regret asta.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 107%;"><br /> </span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">La Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely a montat Tomi
</span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">Janežič</span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">, a
regizat spectacolul 1978, iar asta este un eveniment tangent la miracol,
aproape că nici acum, când spectacolul său există și se joacă la Timișoara,
nu-mi vine să cred că e posibil. Și îl
puteați vedea în 17 și 18 februarie 2024, la Hala Hidro. Sunt sigură că <b>1978</b> nu
ar fi fost posibil fără TM2023CCE. </span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">Janežič</span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">, ale cărui spectacole
montate în Slovenia au fost văzute în Timișoara doar la TESZT Festival
(Pescărușui, Moartea lui Ivan Ilici, No title yet) e pentru mine (și pentru alții ca mine) un
Dumnezeu al teatrului contemporan. Și a venit la Teatrul Maghiar după Andrei
Șerban, după Silviu Purcărete și după Kokan </span><span lang="RO" style="background: white; color: #5f6368; line-height: 107%;">Mladenović</span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">,</span><span lang="RO" style="line-height: 107%;"> iar acum la Teatrul Maghiar lucrează regizorul Philip Parr,
directorul Festivalului Shakespeare din York, montează <i>Pericle</i>.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 107%;"><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; font-family: inherit; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTe2QVBBVpkuy3w7vSuzLCr8KugxsMEZmmr8nsufB7INbvZrzGiYQ3L5hOHUyLzBy7soSfuX3x5cjWugfyfzY7x091yLnCeZ_SBPl6AdwANfFEWKmmwWvrFXzShup8N5P9S9_yCfrH9ZQaFD-p_UfyMVLgVIyswhkKwT6dbWTiAwm53E2RWfkkedsFqSoB/s1023/foto%20L%C3%A1szl%C3%B3%20Beliczay.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1023" data-original-width="680" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTe2QVBBVpkuy3w7vSuzLCr8KugxsMEZmmr8nsufB7INbvZrzGiYQ3L5hOHUyLzBy7soSfuX3x5cjWugfyfzY7x091yLnCeZ_SBPl6AdwANfFEWKmmwWvrFXzShup8N5P9S9_yCfrH9ZQaFD-p_UfyMVLgVIyswhkKwT6dbWTiAwm53E2RWfkkedsFqSoB/w266-h400/foto%20L%C3%A1szl%C3%B3%20Beliczay.jpg" width="266" /></a></div> foto László Beliczay<br /><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 107%;"><br /></span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 107%;"><br /></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 107%;">Cu Arte-Factum,
proiectul nostru independent, ne-am propus 50 de evenimente în 2023, dar ne-a luat valul și am trecut de 90.
Am început în 10 ianuarie cu ”Arta pârțului”, one-man-show de & cu Levente
Kocsardi, după <i>Jurnalul unui geniu</i>, de Salvador Dali, la finisajul expoziției
lui Mihai Donici, Totalitatea formelor, în Galeria Subterană a Casei Artelor.
Apoi, când la Timișoara se petrecea weekend-ul deschiderii oficiale, am mers să
”deschidem Capitala” la Budapesta și
Szeged, la invitația Institutului Cultural Român, cu expoziția ”înainte
de BRÂNCUȘI előtt”, solo-show de etnosculptură
M.C.Donici, cu ”Flauros”- recitalul de flaut al lui Vlad A. Colar și ”Marmeladov”,
monodrama lui Levente Kocsárdi, după
Feodor Mihailovici Dostoievski. Timp de 20 de
seri de joi, adică 5 luni întregi, am stat în Piața Unirii, la monolit,
”Așteptându-l pe Brâncuși”. Cred că ăsta a fost, pentru noi, cel mai bun
barometru al Capitalei Culturale: s-au oprit să vadă etnosculpturile lui Mihai și să vorbească cu noi oameni de unde nici nu
gândeai, din Bolivia, Peru, Mongolia, Coreea,Nepal... jurnalul pe care l-am
ținut acolo e, poate, cea mai frumoasă ilustrare a ceea ce a însemnat acest an.
Am făcut alai cu <i>SperieCiorile</i>, un perfomance vizual-acustic imersiv cu tineri performeri, a fost grozav.
Cu <i>Nocturnalii</i>, platforma noastră de teatru independent, am jucat toate spectacolele din repertoriul
Arte-Factum, în regia lui Levente Kocsárdi, și, da, a fost anul în care sălile
ni s-au umplut cât ai clipi la fiecare spectacol și am avut un public nou,
aparte, am avut spectatori din Australia, Olanda, Irak, Spania și alte, multe,
țări, lucru care, hai să fim sinceri, nu se întâmpla atât de ușor înainte de
2023. </span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 107%;"><br /></span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 107%;">Am avut și premiere. Eu am scris o piesă despre singurătate, Levente a
regizat-o și am fost- suntem încă! – uluiți de impactul pe care îl au ”Monoloagele solitudinii”. În acest spectacol a debutat
în teatrul independent, la 83 de ani, o divă a scenei maghiare și
a Timișoarei, actrița Fall Ilona, care joacă alături de foarte talentații
tineri actori ai companiei #artefactum.
Cu premiera <i>#dosztoievskij b@r/reTurn</i>, Levente a recompus ”Crimă și pedeapsă” din monoloagele personajelor principale, pe
verticală, în Pepiniera 1306, un loc care ne-a fascinat în acele nopți.
Spectacolul ăsta a fost unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am
făcut și trăit în 2023, sentimentul incredibil pe care l-am avut când am văzut
că de jos, din piața Victoriei, sute de oameni ne urmăreau, e de nepovestit. Ce
vreau să spun rememorând asta e că 2023 a fost un an fenomenal, dacă așa ți
l-ai făcut, sau doar un an mai agitat decât de obicei, dacă ai stat pe margine
să chibițezi.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 107%;"><br /></span><span lang="RO" style="line-height: 107%;">Ce rămâne după Capitală? Un capital pe care bine-ar fi
să-l înmulțim. Cred că flora spontanee a
Capitalei culturale se va rări simțitor, vor dispărea, ca și cum n-ar fi fost,
multe proiecte, iar organizațiile care le-au generat se vor orienta spre alte locuri, spre noi resurse. Cultura locală
va redeveni motorul principal al vieții comunitare. Și aici, lucrurile se vor
așeza previzibil: cei bine înșurubați în sferele (circumstanțiale) de influență
își vor asigura acces direct și lejer la resurse, ceilalți vor concura iar în
cursa nebună a ”call”-urilor. Unii, epuizați, vor renunța sau își vor rări
acțiunile, alții, mai noi și ambițioși, vor crește. Cum ziceam, cei mari vor fi
și mai mari, cei mici vor fi și mai mulți, și mai mici. Dar rămânem cu ceva important: mecanisme
funcționale (perfectibile, dar esențiale) de finanțare, o relație reconstruită
între public și artiști, un reflex sănătos de consum cultural, o atmosferă care
colorează puternic Timișoara pe harta
destinațiilor dezirabile, un oraș de orașe, în care e iar fain/cool/mișto să
mergi la evenimente culturale. Și câteva tone de foi A4 arhivate pe care scrie,
de mii de ori, ”conform cu originalul” și ”bun de plată”.</span></span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><i style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px;"><span style="color: #222222;"><b>Simona Donici</b> este director artistic al </span></i><i style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px;"><span style="color: #222222;">Teatrului Maghiar </span><span style="text-align: left;">de Stat "</span><span style="text-align: left;">Csiky Gergely", coselecționer</span></i><i style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px;"><span style="color: #222222;"> al festivalului TESZT și</span><span style="text-align: left;"> este co-fondatoare a companiei independente <b><a href="https://artefactum.ro/" style="color: #3d85c6; text-decoration-line: none;">Arte-Factum</a></b>. Prima noastră discuție s-a întâmplat în<b><a href="https://www.mareleecran.net/2023/02/2-3-intrebari-pentru-23-vi.html?m=1"> februarie 2023</a></b>.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px;"><span style="text-align: left;"><br /></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px;"><span style="text-align: left;"><br /></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqu29jzQQF7vD6gfGe-nuHpKIMpZJmNhn82oyXjTOdfMkN9Jxwq6wQ8tp_XBQ77ei9Xx8_PGnv9I_9Dic8OU_DwYpBumqMNaks2cqE8hW8OqCd6mbTNe5cn_L33CDLcOenU2rPfBgEOmZYYvUL19k9CfLVCstEvWf1NvyUGOmuZVcG46sLfucuCTrhx3Ql/s1080/409443568_7010335252392555_3283652866713460100_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1080" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqu29jzQQF7vD6gfGe-nuHpKIMpZJmNhn82oyXjTOdfMkN9Jxwq6wQ8tp_XBQ77ei9Xx8_PGnv9I_9Dic8OU_DwYpBumqMNaks2cqE8hW8OqCd6mbTNe5cn_L33CDLcOenU2rPfBgEOmZYYvUL19k9CfLVCstEvWf1NvyUGOmuZVcG46sLfucuCTrhx3Ql/w400-h400/409443568_7010335252392555_3283652866713460100_n.jpg" width="400" /></a></div><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: medium; font-style: normal;"> foto de Diana Bilec</span><br /><span style="text-align: left;"><br /></span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px;"><b><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /></b></i></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b>Marele Ecran</b>: </span><span style="font-family: inherit;"><i>S-au deschis lucrurile în zona locală și independentă cum doreai?</i></span></div><div style="text-align: justify;"><br /><span style="font-family: inherit;"><div><b>Otniel Floruț</b>: Sunt convins că 2023 a fost o mare provocare atât pentru artiști cât și pentru oamenii din spatele scenelor. Partea bună e că au fost activate câteva spații iar din multitudinea de evenimente publicul a putut alege cu ușurință. Vorbesc și de publicul local și de turiștii care au gravitat în jurul scenei locale. Mai cred că sectorul independent a oferit mult și a fost o alternativă benefică evenimentelor deja consacrate în oraș.</div><div><br /></div></span><span style="font-family: inherit;"><div>M. E.:<i> S-au deschis și pentru tineri?</i></div><div><br /></div><div>O.F. Am văzut mulți tineri implicați în evenimente în cadrul capitalei culturale, tineri care au preluat posturi pe diferite domenii de activitate. Presupun că și unii și alții au avut multe de învățat, au văzut minusurile, și-au adus aportul și cel mai important e că s-au dezvoltat și profesional. Să nu uităm: ei se vor înscrie în publicul educat de mâine.</div><div><br /></div></span><span style="font-family: inherit;"><div>M. E.:<i> S<span style="font-family: inherit;">-au mai educat gusturile publicului și pentru azi?</span></i></div><div><br /></div></span><div style="font-family: inherit;">O.F. A existat o expunere a publicului timișorean la inițiative noi. Și mai ales cei care nu au acces <span style="font-family: inherit;">ușor la evenimente. Părerile au fost împărțite, am auzit critici constructive, am văzut comentarii gratuite. Ceea ce rămâne cu fiecare e acea experiență trăită în fața scenelor, ecranelor de proiecție, a conferințelor, iar din acest punct de vedere e clar că au existat acțiuni care se pot intitula </span><i style="font-family: inherit;">eveniment</i><span style="font-family: inherit;">. De asemenea, mulți timișoreni au luat contact astfel cu o comunitate educată, bine dezvoltată, formată de artiști și public.</span></div><div style="font-family: inherit;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div>Pe de altă parte, a existat o saturație de evenimente care au obligat scena locală să țină pasul cu un ritm artificial și am văzut destule proiecte ratate din graba organizatorilor sau din timpul prea scurt de a adapta lucrurile la cerințele organizatorilor. Timișoara nu este și nu a fost o fabrică de evenimente. Timișoara oferă și consumă cultură prin indivizi, nu prin mase, iar împingerea limitelor cu evenimente recurente care oricum existau în anii anteriori, fără a inova în 2023, cred că a fost doar un sacrificiu inutil al organizatorilor de evenimente și un efort de care orașul se putea lipsi.</div><div><br /></div><div>M. E.: <i>Ne-am conectat la ce se întâmplă afară?</i></div><div><br /></div><div>O.F. Au existat numeroase colaborări, atât cu orașe din țară cât și cu alte țări. Partea tristă e că unele dintre acestea n-au fost un tren de prins, ci mai degrabă se vor trece cu vederea în timp sau vor părea întâlniri accidentale din care nu a rezultat o colaborare pe termen lung. Sper ca măcar instituțiile de cultură din Timișoara să păstreze colaborările și spiritul de inițiativă pe care l-au avut fiindcă dacă vom gândi doar local, ne putem aștepta la rezultate minimale pentru un public ușor dezinteresat sau de-a dreptul ignorant când vorbim de evenimente de nișă.</div><div><br /></div><div style="font-family: inherit;"><i style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; text-align: start;">Otniel Floruț este actor și am deschis cu el seria de interviuri încă din 2022, <b><a href="https://www.mareleecran.net/2022/12/2-3-intrebari-pentru-23.html">aici</a></b>. </i></div><div style="font-family: inherit;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><i style="background-color: white; font-family: Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif; font-size: 14px; text-align: start;">interviuri consemnate de Lucian Mircu</i></div></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><p style="text-align: left;">
</p><p style="text-align: left;"><br /></p><p><br /></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-13728755884999968482024-01-09T10:59:00.006+02:002024-01-09T11:52:39.061+02:00Cu ce rămânem după 2023 (II)<p><b><span style="color: red;">VALUL DOI DE RĂSPUNSURI</span></b></p><p><i>Cercul se închide. Consemnăm încă o serie de răspunsuri din partea oamenilor care în 2023 și-au declarat în fața Marelui Ecran previziunile, temerile sau așteptările. Desigur, nimeni nu vine cu concluzii definitive. Toți știm că lucrurile mai au nevoie de timp pentru a se așeza, pentru a se decanta. Cum spune Florin Unguraș, "unii parametrii concreți vor putea fi cuantificați exact după un an". Până atunci, servim câteva impresii la cald.</i></p><p><b></b></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><b><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-P4Ma4SJdUF3oDiIMR1fdJO5r0WIypPL8qeuAHYHrzrRww83aRHGYgM9t3w0C1dUC8C-bSIDTpF5J_ZJRh5dyZazK9bEEnYv6MxSCcrQweOQ-IpomoM9db7X4vLiQf0WqURXxiSZnHNvnF7Y7mHbCQaO-6h7aOSJv6Y3Cr-zBC8XCgOXfTTF-iJcBQ1Se/s4028/IMG_8318.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2740" data-original-width="4028" height="272" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi-P4Ma4SJdUF3oDiIMR1fdJO5r0WIypPL8qeuAHYHrzrRww83aRHGYgM9t3w0C1dUC8C-bSIDTpF5J_ZJRh5dyZazK9bEEnYv6MxSCcrQweOQ-IpomoM9db7X4vLiQf0WqURXxiSZnHNvnF7Y7mHbCQaO-6h7aOSJv6Y3Cr-zBC8XCgOXfTTF-iJcBQ1Se/w400-h272/IMG_8318.jpg" width="400" /></a></b></div><b> </b><i>apus de soare cu auroră boreală, Timișoara, ianuarie 2024</i><br /><span style="color: red; font-weight: bold;"><br /></span><p></p><p><b><span style="color: red; font-family: inherit;">GORAN MRAKI<span style="background-color: white;">Ć</span></span></b></p><div style="text-align: left;"><span style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;"><b>Marele Ecran: </b><span style="font-family: inherit;"><i>Am revăzut ce spuneai anul trecut: "</i></span></span></span><span style="background-color: white; color: #222222;"><span style="font-family: inherit;"><i>Sper ca după 2023 să se diversifice oferta culturală, să apară cât mai multe proiecte independente și originale, să se înființeze la Timișoara o editură mare, cu acoperire națională și internațională, să reapară anticariatele, să se redeschidă unele cinematografe și centre culturale, să se aloce mai multe fonduri pentru cultură, etc." E clar că unele s-au împlinit, altele nu. Cu ce rămânem, cu ce rămâi tu?</i></span></span></div><div style="text-align: left;"><b style="background-color: white; font-family: inherit;"><br /></b></div><div style="text-align: left;"><b style="background-color: white; font-family: inherit;">Goran Mrakić: </b><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit;">Nu am fost implicat, în afară de câteva evenimente la care am fost invitat, în ceea ce a însemnat Anul cultural 2023. Înțeleg că a fost o chestie importantă pentru Timișoara, pentru instituțiile culturale, pentru oamenii implicați în cultură, pentru artiști, dar viziunea mea despre cultură este ușor diferită, așa că nu-mi pot permite să comentez despre ce și cum au făcut alții, mai ales că n-am apucat să asist nici la 10 % din evenimente.</span></div><div style="text-align: left;"><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><i><span style="background-color: white;">Goran Mrakić </span><span style="background-color: white; text-align: justify;"><span style="text-align: left;">este un scriitor timișorean de naționalitate sârbă. Mai întâi, am vorbit despre 2023 <b><a href="https://www.mareleecran.net/2023/01/2-3-intrebari-pentru-23-ii.html">aici</a></b>.</span></span></i></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><i><span style="background-color: white; text-align: justify;"><span style="text-align: left;"><br /></span></span></i></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><i><span style="background-color: white; text-align: justify;"><span style="text-align: left;"><br /></span></span></i></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><i><span style="background-color: white; text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMxynIK6zUIoPVMIeT-BUhdKXBQpcuCib9I9_cDtUDOTG7DNe-Kf033KcVlY1Kv3r22uQ2Yfc_ksc_Il3wIH41jTBp-X6L8lffGLiS9B-egPG6VPe3yofLZkwnTMOrnvsb91zOVCDNKA76ZufqCbnjb2FPEYEK7eNw3NmP8C1IryZOEeLC0gZ56OWYQWJ5/s1600/Lucian%20Barbu.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="381" data-original-width="1600" height="95" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMxynIK6zUIoPVMIeT-BUhdKXBQpcuCib9I9_cDtUDOTG7DNe-Kf033KcVlY1Kv3r22uQ2Yfc_ksc_Il3wIH41jTBp-X6L8lffGLiS9B-egPG6VPe3yofLZkwnTMOrnvsb91zOVCDNKA76ZufqCbnjb2FPEYEK7eNw3NmP8C1IryZOEeLC0gZ56OWYQWJ5/w400-h95/Lucian%20Barbu.jpg" width="400" /></a></div> evenimentul preferat de Lucian Barbu, la <b><a href="https://www.instagram.com/balamuc_loc_de_joaca/">Balamuc</a></b> (colectiv de artiști) <br /><span style="text-align: left;"><br /></span></span></i></span></div><div style="text-align: left;"><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><b><span style="color: red; font-family: inherit;">LUCIAN BARBU </span></b></div><div class="gA gt acV" style="background: rgb(255, 255, 255); border-bottom-left-radius: 0px; border-bottom-right-radius: 0px; border-top: none; margin: 0px; padding: 0px; width: auto;"><div class="gB xu" jslog="184332; u014N:xr6bB;" style="border-top: 0px; padding: 0px;"><div class="ip iq" style="border-top: none; clear: both; margin: 0px; padding: 16px 0px;"><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><b>Marele Ecran: </b><span style="color: #222222;"><i>Am promis că revin, pentru a revedea în oglinda cele spuse la începutul lui 2023. Așadar, cum vezi orașul în urma rezidenței de un an aici?</i></span></span></div><div id=":nl"><b style="color: #222222; font-family: inherit;"><br /></b></div><div id=":nl"><b style="color: #222222; font-family: inherit;">Lucian Barbu: </b><span style="font-family: inherit;">Mai mult ca sigur
am ajuns să îl cunosc mai bine. Încă nu am pătruns prin toate colțurile
cartierelor periferice, dar sper că vor exista ocazii care să mă poarte și pe
acolo. Mai mult decât clădiri, semafoare și parcuri, am ajuns să pun și oameni
pe hartă, pe care i-am cunoscut (sau i-am cunoscut mai bine) anul acesta.</span></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;"><br /></b></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;">M.E.</b><span style="font-family: inherit;">:<i> Ce te-a surprins plăcut? Ce s-a confirmat?</i></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><b>L.B.</b>: </span>S-a confirmat atmosfera de la Balamuc, unde am petrecut
toată primăvara-vara desenând, gătind, mâncând și interacționând cu vizitatorii
(fie participanți la evenimentele deschise publicului din cadrul rezidenței,
fie prieteni vechi de-ai Balamucului care au trecut în vizită la un bol de supă
și o bârfă). S-a confirmat și așteptarea că o să îmi placă orașul.
Surprinzătoare a fost viteza cu care am fost integrat în comunitatea de aici,
căldura oamenilor, planurile și proiectele care au răsărit din interacțiuni. Nu
mă așteptam nici să fiu inclus permanent în Balamuc. La cât mai multe supe împreună!</div><div id=":nl"><br /></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;">M.E.</b><span style="font-family: inherit;">:<i> </i></span><span style="text-indent: -0.25in;"><i>Cu ce rămânem după 2023? Cu ce rămâi tu,
personal?</i></span></div><div id=":nl"><span style="text-indent: -0.25in;"><i><br /></i></span></div><div id=":nl"><b>L.B.</b>: Pot răspunde mai sigur la nivel personal. Simt că
rămân cu multe întrebări, multe liste, cu un loc la Balamuc și cu recunoștință
pentru toate persoanele cu care am avut ocazia să vorbesc / colaborez / lucrez. Mai
rămân și cu un domiciliu nou și cu un teanc de cutii pe care trebuie să le
transport cumva de la Cluj aici. Mai general, cred că rămânem unii cu ceilalți.</div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;"><br /></b></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;">M.E.</b><span style="font-family: inherit;">:<i> </i></span><span style="text-indent: -0.25in;"><i>Care ar fi cele 3-5 evenimente pentru care ar
fi meritat să vii de la Cluj (sau din alte părți) dacă nu locuiai în Timișoara?</i></span></div><div id=":nl"><b><br /></b></div><div id=":nl"><b>L.B.</b>: <span style="font-family: inherit;"><span style="text-indent: 0in;">Știu că ediția de anul ăsta de Sit+Read m-ar fi
adus în oraș categoric. După mulți ani de <i>fomo</i> și un an în care am participat
de la distanță, am avut ocazia să particip fizic în 2023 la târg. </span><span style="text-indent: 0in;">CozZzmonautica, dar și </span><span style="text-indent: 0in;">CultureQuest, organizate de Indecis m-ar fi
făcut iar să cumpăr niște bilete de tren Cluj-Timișoara. </span><span style="text-indent: 0in;">O urmăresc religios pe Sorinei Vazelina pe Instagram și
aș fi făcut tot posibilul să ajung la lansarea ei de </span><span style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; text-indent: 0in;">hartă cu
atelierele meșteșugarilor</span><span style="text-indent: 0in;"> din oraș, dar și să îi fiu martor la proiectul
din cadrul Bienalei ArtEncounters. </span><span style="text-indent: 0in;">Proiectele organizate de Simultan iar m-ar fi scos din
Cluj. </span><span style="text-indent: 0in;">În materie de expoziții, pentru Performing 89 și Chronic
Desire aș fi străbătut kilometri. Evenimente la care nu am ajuns, dar la care
aș fi vrut să merg: Zona & și ieșirea cu pluta pe Mureș, Escape From
Timișoara, a lui Vlad Cadar.</span></span></div><div id=":nl"><i><span style="font-family: inherit;"><br /></span></i></div><div id=":nl"><i><span style="font-family: inherit;"><b><a href="https://www.tumblr.com/lucianbarbu ">Lucian Barbu</a></b> este artist full time - o cincime Balamuc, o pătrime After Hours Work Club, o
noime ArtiViStory și o jumătate din LuciAna. Declarația din 2023, <b><a href="https://www.mareleecran.net/2023/01/2-3-intrebari-pentru-23-ii.html">aici</a></b>.</span></i></div><div id=":nl"><i><span style="font-family: inherit;"><br /></span></i></div><div id=":nl"><i><span style="font-family: inherit;"><br /></span></i></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiX6JfkU-G9BHo9iglgRJ-LPkAYRrRr75uRGY6_WV06vYOGlV74uJ8ZbVvGy8m6VQ-EuR7ugjXdwJODwXvFWSe8GvYF3rdvtmp1ORBfCT31pNiU_XzNGtH2sAOjdmjPqXSzp9nGPjo281kwI9PiNipx7MpRPJw4HuQTMNa9J0lRA2gMrU8jBJM9HyDWBp0S/s1024/otilia.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="768" data-original-width="1024" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiX6JfkU-G9BHo9iglgRJ-LPkAYRrRr75uRGY6_WV06vYOGlV74uJ8ZbVvGy8m6VQ-EuR7ugjXdwJODwXvFWSe8GvYF3rdvtmp1ORBfCT31pNiU_XzNGtH2sAOjdmjPqXSzp9nGPjo281kwI9PiNipx7MpRPJw4HuQTMNa9J0lRA2gMrU8jBJM9HyDWBp0S/w400-h300/otilia.jpg" width="400" /></a></div><div id=":nl"><br /></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;"><span style="color: red;"><br /></span></b></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;"><span style="color: red;">OTILIA GHIȚESCU</span></b></div><div id=":nl"><b><br /></b></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><b>Marele Ecran: </b><span style="text-align: justify;"><i>Spuneai
la începutul anului că nu știm să fim o comunitate. S-a avansat sau nu în
sensul asta?</i></span></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit; text-align: justify;"><b><br /></b></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: justify;"><b>Otilia Ghițescu</b>: Eu
cred că da. Gândește-te că au fost, nu știu, vreo 3.000 de voluntari de toate
vârstele. Am regăsit printre ei oameni la care nu mă așteptam, pentru că nu mi-aș
fi imaginat că i-ar putea interesa o astfel</span><span style="text-align: justify;">
</span><span style="text-align: justify;">de activitate. I-am și întrebat pe unii de ce s-au „băgat” voluntari și
mi-au zis că au simțit că e nevoie de ei. Na, pentru mine asta înseamnă că,
undeva, cel puțin la unii, s-a declanșat ceva care i-a făcut să vrea să facă
parte din povestea asta. Și cred că</span><span style="text-align: justify;"> </span><span style="text-align: justify;">e
mare lucru.</span></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: justify;"><br /></span></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: justify;">Sunt
și oameni care au lucrat pe mai multe proiecte, în echipe diferite. Și-au pus
cap la cap abilitățile și cunoștințele, pentru a lăsa în urmă ceva bun, ceva de
calitate. De cele mai multe ori a ieșit. Ceea ce, cred eu,</span><span style="text-align: justify;"> e </span><span style="text-align: justify;">un pas înainte. Cred că ăsta e</span><span style="text-align: justify;"> </span><span style="text-align: justify;">și marele câștig al anului. Sau unul dintre
ele. Sper să construim mai departe.</span></span></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;"><br /></b></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;">M.E.</b><span style="font-family: inherit;">:<i> </i><i>Vezi
curcubeul ala de la capatul anului cultural, curcubeul de care vorbeam acum un
an?</i></span></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;"><br /></b></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;">O.G.: </b><span style="font-family: inherit;">Da,
chiar l-am văzut, în ciuda celor care spun că nu s-a întâmplat nimic în oraș.
Doar că, știi, în timp ce plouă, nu prea știi, sau știi de puține ori, că la
final va apărea curcubeul. Uneori te ajută lumina. Adu-ți aminte că, la finalul
interviului de acum un an, am ieșit cu tine în stradă să caut curcubeul,
fiindcă văzusem pe geam cum s-a schimbat lumina.</span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;">Așa și
cu anul ăsta, nu-mi era foarte clar când, unde și, la un moment dat, chiar dacă
o să apară curcubeul ăsta. Fiindcă la un moment dat, trebuie să recunosc, nu-mi
părea prea fain. Dar l-am găsit. Pentru mine, curcubeul ăsta au fost
întâmplările culturale la care nu mă așteptam să aibă loc sau nu mă așteptam
să-mi placă. Și nici n-am văzut tot ce s-a petrecut, că nu am avut timp, așa
cum n-au avut mulți. Dar mare parte din ce am văzut mi-a plăcut.</span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;">Și,
dacă tot ai zis de curcubeu, astă-vară, în ultima zi în care se juca „Tinerețe
fără bătrânețe și viață fără de moarte” în Piața Libertății, era duminică,
stătuseam toată după-masa cu ochii în aplicațiile meteo, să vedem când vine
furtuna, că se anunțase ceva. Se tot apropia ora de start, a început să
plouă un pic, s-a decalat, era așa, nici-nici. Doi stropi, niște soare… Și, la
un moment dat, așa, din spatele Bibliotecii Județene, a apărut un uriaș
curcubeu dublu. Pentru mine a fost semnul că e bine ce facem. Și-a fost,
fiindcă, deși s-a mai pornit o repriză de ploaie, s-a oprit la timp cât
Făt-Frumos să-și ducă la capăt călătoria.</span></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;"><br /></b></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;">M.E.</b><span style="font-family: inherit;">:</span><i style="font-family: inherit;"> </i><i style="font-family: inherit;">Deci s-au
întâmplat și lucrurile bune la care sperai…</i></div><div id=":nl"><b><br /></b></div><div id=":nl"><b>O.G.: </b><span style="font-family: inherit;">Sigur
că s-au întâmplat. Am văzut „Măiastra” lui Brâncuși, că nu apucasem la Tate și
m-am tot minunat din ce timp și spațiu vine, am văzut expoziția Brauner, care pentru
mine a fost spectaculoasă, am făcut un interviu cu Pascal Bruckner, care m-a
făcut să râd, ca să-mi treacă stresul, am prins bilet la Malkovich la
spectacolul ăla de „la matineu”, fix în ultimul rând, de-am zis că o să murim
lichefiați de cald… Am trăit la maximum „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără
de moarte”, am fost, puțin, și ghid-spiriduș la o expoziție de artă
naivă în Palatul Ștefania care m-a făcut să întâlnesc și să povestesc cu oameni
despre copilărie și vremuri, am văzut de alte câteva ori „Grand Hostel”, la
Auăleu…</span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;">Am
fost și la Cargo X, cu Rimini Protocol, am fost și la Cazarma U, și la
garnizoană, în Libertății… Și la filarmonică am fost, și la film, și la
festivalul La Pas… și la MV am fost… Tot pe drumuri am fost în 2023
și sigur am uitat destule. Și nu fiindcă nu au fost faine, ci pentru că,
sincer, </span><b style="font-family: inherit;">nu am făcut încă ordine la mine în cap după anul ăsta. Nu
complet. Și o să mai dureze un pic. </b><span style="font-family: inherit;">(</span><i style="font-family: inherit;">sublinierea Otiliei, n.n.</i><span style="font-family: inherit;">)</span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;">Că
ziceai de lucruri bune, uite, s-a deschis Cinema Timiș și, pe final de an, am
văzut acolo „De ce mă cheamă Nora, dacă cerul meu e senin” și „Pe aripile
vântului”, la primul cu sala plină-plină, la al doilea, aproape plină. Păi ce
zice asta despre noi?</span></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;"><br /></b></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;">M.E.</b><span style="font-family: inherit;">:</span><i style="font-family: inherit;"> </i><i style="font-family: inherit;">Cu
ce mai rămânem? Care-s provocările ce urmează?</i></div><div id=":nl"><b><br /></b></div><div id=":nl"><b>O.G.: </b><span style="font-family: inherit;">Am
avut multe, chiar dacă n-am avut, știu eu, concerte de-alea cu zeci de mii de
spectatori. Nu întreb iar unde le-am ține, că știm răspunsul. Dar, uite, am
văzut-o pe Roisin Murphy acasă, la Timișoara, chiar dacă pentru Bjork a trebuit
să merg la Praga (râd). Lăsând gluma la o parte, am avut multe și, așa cum am
scris de-a dreptul obsesiv în newsletter-ul de la TM2023, aproape în fiecare
săptămână: “numai dacă n-ai ieșit din casă n-ai găsit ceva care, dacă nu să-ți
placă, măcar să te facă curios”. Și cred că ăsta ar fi primul semn bun:
obișnuința de a ieși din casă și de a căuta un lucru care să-ți placă.</span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;">Am
uitat să zic mai sus, avem de anul ăsta Muzeul Apei, în Calea Urseni. A avut
20.000 vizitatori în șase luni, deși e la marginea geografiei și, dacă n-ai
mașină sau nu biciclești, n-ai cum ajunge acolo cu transportul public. Păi
oamenii au mers până acolo, fiindcă au fost curioși. Minunat că se
întâmplă asta și bravo echipei care a făcut lucrurile să se întâmple.</span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;">Cu ce
rămânem om vedea. Sper ca oamenii care au făcut lucruri faine în 2023, cât mai
mulți dintre ei, să vrea să meargă mai departe. Să-și găsească motivația și
inspirația de a crea întâmplări care să meargă la sufletul oamenilor. Sper ca
autoritățile să fi înțeles, după 2023, atât ce lipsește orașului pentru a putea
organiza mega-evenimente pe care publicul și le dorește, cât și că, dincolo de
festivaluri și concerte cu artiști ultra-cunoscuți, e nevoie de un strat de
cultură, să-i spunem mai puțin </span><i style="font-family: inherit;">glamour</i><span style="font-family: inherit;">, dar consistent și constant. Și,
dacă au înțeles, să și facă ceva concret, că de promisiuni e plin podul, vorba
aia.</span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;">Provocarea
va fi, absolut, restrângerea resurselor financiare. Fiindcă un an ca 2023 n-o
să mai prindem. Dar chiar sunt curioasă ce va urma, mai ales că 2024 e și an electoral.</span></div><div id=":nl"><i style="font-family: inherit;"><b><br /></b></i></div><div id=":nl"><i><span style="font-family: inherit;"><b>Otilia Ghi</b><b><span lang="RO">țescu: </span></b><span lang="RO">jurnalist (<b><a href="https://www.rfi.ro/autori/otilia-ghitescu" style="color: #3d85c6; text-decoration-line: none;">RFI România</a></b>), călător și cititor. Primul curcubeu pe 2023 s-a văzut <b><a href="https://www.mareleecran.net/2023/01/2-3-intrebari-pentru-23-v.html">aici</a></b>. </span></span></i></div><div id=":nl"><i><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO"><br /></span></span></i></div><div id=":nl"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilR_UO1iI7CKne7gYruUOIZoqKAKd31VdYFgT3p9seqHNwiUHUEqdyQqAU-AsaFlN97VWVeAH0bEi3JHqj1O1ZSkDXyLxLNKMKGtmNvG7SMFDZOjTwYt7iKRjOYuYuc2y5ZIANZwvBEPVbyE6s__F0CKF8eEfAyhbFiqIsxw5ePULySX9aF79FYTgGFQBz/s3047/ufo.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2043" data-original-width="3047" height="269" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilR_UO1iI7CKne7gYruUOIZoqKAKd31VdYFgT3p9seqHNwiUHUEqdyQqAU-AsaFlN97VWVeAH0bEi3JHqj1O1ZSkDXyLxLNKMKGtmNvG7SMFDZOjTwYt7iKRjOYuYuc2y5ZIANZwvBEPVbyE6s__F0CKF8eEfAyhbFiqIsxw5ePULySX9aF79FYTgGFQBz/w400-h269/ufo.jpg" width="400" /></a></div><div id=":nl"> <i>Florin Unguraș (foto pe film de Cristian Gordan)</i></div><div id=":nl"><br /></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;"><span style="color: red;">FLORIN UNGURAȘ</span></b></div><div id=":nl"><b style="font-family: inherit;"><br /></b></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><b>Marele Ecran: </b><span style="text-align: justify;"><i>Spuneai că evaluarea autentică după eveniment e mult mai importantă, chiar dacă nu o faci perfect, a ceea ce rămâne celor din comunitate. "Măcar ăștia cu cultura să ne evaluăm onest, nu ca politicienii. Să nu ai o butaforie doar pentru că trebuie să chelutuiești niște bani. Ăsta ar fi cel mai mare eșec". </i></span></span></div><div id=":nl"><span style="text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: inherit; text-align: justify; text-indent: 0px;"><i><br /></i></span></span></div><div id=":nl" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b>Florin Unguraș: </b>Rămân în continuare în spatele acestor afirmații. Chiar cred că trebuie să facem foarte obiectiv această evaluare, să vedem cu ce ne-am ales. Cel puțin în ceea ce privește partea muzicală a programului, evaluarea ar trebui făcută în etape. Ar trebui să lăsăm măcar un an să curgă, în care să evaluăm niște parametri concreți: cu câte locații noi ne-am ales, câte trupe și câți DJ noi am reușit să plasăm pe altă traiectorie artistică, cât de bine vând bilete festivalurile de vară din Timișoara și câte evenimente muzicale tip concert/festival cu bilet se organizează în oraș, lista poate continua. Sunt parametri după care putem evalua peste un timp dacă acest moment festiv ne-a influențat într-un mod pozitiv sau nu.</span></div><div id=":nl" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div id=":nl" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Așteptările mele nu erau foarte mari, cum ți-am zis și la interviul anterior. Și asta din două motive. În primul rând, citisem foarte atent bid-book-ul și muzica nu ocupa un rol central în ceea ce își propusese Capitala Culturala la Timișoara, lucru care s-a confirmat. Este o opțiune strategică pe care o pot înțelege pentru că și la nivel global muzica pop a pierdut oarecum din preponderență în ultimii 10-15 ani, cel puțin ca vizibilitate. Cred că mulți din generația mea au această percepție, pentru că Timișoara dacă a excelat în ceva a fost pop-culture. Mă refer la toată muzica pop, rock, inclusiv jazz. Unii așteptam poate un soi de relansare a scenei muzicale timișorene. Care Timișoară a fost capitală muzicală autentică, nu stabilită de un juriu, niște zeci de ani, cel puțin pentru România. </span></div><div id=":nl" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div id=":nl" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">În al doilea rând, era un program european, guvernamental, într-un fel sau altul. Există limitări administrative întotdeauna, proceduri. Nu e ca și cum cineva are câteva zeci de milioane de euro într-un cont și îi cheltuie după o viziune proprie, într-un mod strategic foarte coerent. Eficiența nu e punctul cel mai important într-un astfel de program. Din această inadecvare izvorăsc și multe nemulțumiri care există și care, în bună parte, cred că sunt pe nedrept catalogate ca <i>hate</i>. Îmi displace profund viziunea asta foarte dihotomică.</span></div><div id=":nl" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div id=":nl" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b style="text-align: left;">M.E.</b><span style="text-align: left;">:</span><i><span style="text-align: left;"> </span><span style="text-align: left;">Care sunt cele 3-5 evenimente care te-au provocat și pentru care ai fi venit, cum vorbeam, în oraș?</span></i></span></div><div id=":nl" style="text-align: justify;"><i><span style="font-family: inherit; text-align: left;"><br /></span></i></div><div id=":nl" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b style="text-align: left;">F.U.</b><span style="text-align: left;">:</span><span style="text-align: left;"><b> </b>Chiar am curaj să fac câteva nominalizări de lucruri care mi-au plăcut, dar strict legat de muzică. În celelalte domenii nu am expertiză, deși m-am bucurat de unele. Per ansamblu, întreg programul mi s-a părut de succes. Mi s-a părut important că s-a mobilizat comunitatea, oamenii s-au ajutat. O parte din obiective au fost atinse pentru că programul chiar a însemnat ceva pentru orașul Timișoara. N-au fost nici <i>fail</i>-uri majore. Mă temeam de asemenea momente penibile, dar nu s-a întâmplat nimic de genul ăsta. </span></span></div><div id=":nl" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; text-align: left;"><br /></span></div><div id=":nl" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; text-align: left;">Revenind la evenimente, aș puncta că festivalurile de jazz au fost amândouă mult mai puternice ca de obicei. S-a simțit alt suflu. Cu siguranță, Wynton Marsalis la Filarmonică și închiderea programului Capitalei Culturale. În special a doua zi a fost un eveniment de un calibru care putea să ne inspire. Au fost și multe evenimente mici și reușite cu artiști locali și aș vrea să accentuez faptul că artiștii locali au fost foarte susținuți și au avut o parte din acest program. Mi s-a părut un lucru foarte pozitiv, care cred că va conta destul de mult. </span></div><div id=":nl" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit; text-align: left;"><br /></span></div><div id=":nl" style="text-align: justify;"><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><b style="text-align: left;">M.E.</b><span style="text-align: left;">:</span><i><span style="text-align: left;"> </span><span style="text-align: left;">Cum vezi perioada care urmează? Îți reamintesc ce ai spus: "</span>Sunt printre cei care prognozează că 2024 va fi un setback, după efervescența asta alimentată totuși artificial. Consider că așa cum va fi acest an, bun-prost, o să ne aducă și beneficii. Vom vedea spații noi și o creștere a interesului public pentru evenimente. Problema e că, intrând atât de mulți bani în acest ecosistem într-o perioadă scurtă, după ce acești bani nu vor mai exista va fi mai greu să supraviețuiești în domeniu. Sunt convins că vor fi și lucruri care vor rămâne."</i></span></div><div id=":nl"><b style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></b></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit;"><b style="text-align: left;">F.U.</b><span style="text-align: left;">:</span><span style="text-align: left;"><b> </b>Da, la ce ziceam se adaugă și dificultățile economice care încep să apară, destul de evident. Va fi definitoriu pentru toată scena, pentru dorința publicului de a plăti bilet, pentru capacitatea de a susține niște spații. Din păcate, spații publice noi, în afară de cinematografe -care nu sunt exact genul de spații de care ai nevoie pentru concerte- nu prea s-au deschis. Pentru moment n-am câștigat mult în zona asta. În schimb, s-au deschis câteva spații private de tip club. Pentru ele, anul 2024 va fi absolut decisiv dacă vor supraviețui, dacă își vor defini identitatea, dacă își vor găsi public și vor supraviețui financiar. </span></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit; text-align: left;"><br /></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit; text-align: left;">Nu cred că anul (<i>2023</i>) în care au fost foarte multe evenimente muzicale gratuite o să ajute din punct de vedere al mentalității și al dorinței de a plăti un bilet. Vom vedea. De asta spun că e necesar să treacă niște timp ca să vedem dacă obișnuința asta - care a existat în 2023- de a consuma evenimente de tot felul va determina în continuare o deschidere mai mare a publicului pentru a susține spații și evenimente, nu doar muzicale.</span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit; text-align: left;"><br /></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit; text-align: left;"><i>Florin Unguraș (UFO) este organizator de evenimente muzicale, fondator TM Base. Cu el am început discuția la finalul lui 2022, <b><a href="https://www.mareleecran.net/2022/12/2-3-intrebari-pentru-23.html">aici</a></b>. </i></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit; text-align: left;"><i><br /></i></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit; text-align: left;"><i><br /></i></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit; text-align: left;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTdBqCsb5aHHFPFGIoB21qyvpl_b2Wp4JaH7ey6luToS_FI_6E-FVnizHKzRqARlImml6_K0YsQgorM5N7O61jS14NdSqQE3PmvHe2Y66l95rzKGrjClbYnf7GycCuwSxMqod5GUznte8a0Xnxlx5etozCRu2MBOvy5U5I-Muy4PEKeGEwiaSsaAA_MYm4/s721/Vesna.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="721" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTdBqCsb5aHHFPFGIoB21qyvpl_b2Wp4JaH7ey6luToS_FI_6E-FVnizHKzRqARlImml6_K0YsQgorM5N7O61jS14NdSqQE3PmvHe2Y66l95rzKGrjClbYnf7GycCuwSxMqod5GUznte8a0Xnxlx5etozCRu2MBOvy5U5I-Muy4PEKeGEwiaSsaAA_MYm4/w400-h266/Vesna.jpg" width="400" /></a></div></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit; text-align: left;"><span><b style="color: red;"> </b><i> imagine din spectacolul <b>1978 </b>(Teatrul Maghiar)</i></span></span></div><div id=":nl"><span style="font-family: inherit; text-align: left;"><b><span style="color: red;"><br /></span></b></span></div><div id=":nl" style="text-align: left;"><b><span style="color: red;">VESNA ROȘCA</span></b></div><div id=":nl" style="text-align: left;"><i><br /></i></div><div id=":nl" style="text-align: left;"><b>Marele Ecran:<i> </i></b><i>Erai pesimistă, ziceai că suntem nepregătiți. Am făcut din rahat-bici, heirupul de care ziceai? Cu ce rămânem? Sperai la un apetit crescut și împrietenirea oamenilor cu „diferite versiuni de cultură”.</i></div><div id=":nl" style="text-align: left;"><i><br /></i></div><div id=":nl" style="text-align: left;"><b>Vesna Stepanov: </b><span style="text-align: justify;">Am fost circumspectă înainte de 2023 și o parte din presupuneri mi s-au confirmat, altele nu - și mă bucur că e așa. Cea mai mare surpriză e că oamenii s-au urnit din case pentru câteva evenimente la care nu aș fi zis că va exista interes (pentru că erau de calitate îndoielnică sau prost gândite sau locația era foarte departe de centru), ceea ce arată că au fost de toate pentru toți și că există speranță să chemăm publicul în continuare. </span></div><div id=":nl" style="text-align: left;"><span style="text-align: justify;"><br /></span></div><div id=":nl" style="text-align: left;"><span style="text-align: justify;">Reversul medaliei e ca în viață – <i>the rich will get richer, the poor will get poorer</i>, adică operatorii mari s-au descurcat bine și au dus proiecte cu adevărat importante și bine finanțate, iar cei mici se vor chinui în continuare cu finanțările, nu văd un mare miracol să se fi produs pentru problemele de sistem. Infrastructura e în continuare insuficientă pentru domeniul în care lucrez, artele spectacolului, și va fi așa încă mult timp. Aș zice că s-a făcut prea puțin export de cultură timișoreană în alte orașe și țări, ceea ce ar fi fost binevenit și mult mai ușor de finanțat în 2023 – în schimb am importat din toate părțile evenimente, încât am atras turism cultural pentru artiști invitați (de calitate sau nu) mai mult decât pentru locali. </span></div><div id=":nl" style="text-align: left;"><span style="text-align: justify;"><br /></span></div><div id=":nl" style="text-align: left;"><span style="text-align: justify;">O ultimă remarcă e că activarea cartierelor periferice nu s-a produs, astfel că o bună parte a locuitorilor nici nu au simțit că ar exista ceva deosebit pentru ei în acest an. Din toate evenimentele anului, rămân cu superba expoziție „Individual compus” de la Garnizoană, spectacolul „1978” de la Teatrul Maghiar și concertul lui Tarek Atoui de la Sinagogă.</span></div><div id=":nl" style="text-align: left;"><span style="text-align: justify;"><br /></span></div><div id=":nl" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><b style="font-style: italic;">Vesna Roșca</b><i> se ocupă de comunicare și relații internaționale la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely Timișoara. Este co-curator </i><b style="font-style: italic;"><a href="https://www.teszt.ro/teszt-ro" style="color: #3d85c6; text-decoration-line: none;">TESZT</a> </b><i>și parte din echipa </i><a href="https://www.ceaucinema.ro/ro/acasa/" style="color: #3d85c6; font-style: italic; font-weight: bold; text-decoration-line: none;">Ceau, Cinema!</a><i style="font-weight: bold;"> </i><i>Am vorbit despre 2023, <b><a href="https://www.mareleecran.net/2023/01/2-3-intrebari-pentru-23-ii.html">tot aici</a></b>. </i></span></div><div><br /></div><div><i>Interviurile au fost consemnate de Lucian Mircu</i></div></div></div></div></div>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-58374021074291300252024-01-04T10:21:00.006+02:002024-01-04T13:41:53.425+02:00Cu ce rămânem după 2023 <p><span style="color: red;"><b>PRIMUL VAL DE RĂSPUNSURI</b></span></p><p><i>Exact în urmă cu un an am început aici o serie de interviuri cu peste douăzeci de oameni reprezentativi din sfera culturală locală, de la graficieni la manageri culturali. Am promis că revin la final să vedem ce profeții și idei s-au adeverit, ce surprize au apărut și, în general, cu ce am rămas după anul de Capitală Europeană a Culturii. </i><i>Luminile abia s-au stins, neoanele sunt călduțe încă, p</i><i>oate e devreme să avem o imagine clară. Dar trebuie să începem undeva să închidem paranteza deschisă la începutul lui 2023. Așadar, iată prima serie de oameni care s-au trezit la început de an puși față în față cu declarațiile lor vechi dar și cu impresii noi, la cald. Va urma.</i></p><p><br /></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDPG6ruz6I9ReeRjCPlwIaGewrySf-J_sNFaKAACoUwPLFVTGfoRmAqXpEGiZmoMISLwepU9schLC53VmzHUBo1xuW67xvFIycNxPvUBfvzstvSSEb2owvRFK9ITgllMFBYFurCY7SE8gFERbT0OumrpEroS7AIs_TgLeEHpxFZjjQM0Cmby_WhUw7O17z/s1600/Anabella.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1066" data-original-width="1600" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDPG6ruz6I9ReeRjCPlwIaGewrySf-J_sNFaKAACoUwPLFVTGfoRmAqXpEGiZmoMISLwepU9schLC53VmzHUBo1xuW67xvFIycNxPvUBfvzstvSSEb2owvRFK9ITgllMFBYFurCY7SE8gFERbT0OumrpEroS7AIs_TgLeEHpxFZjjQM0Cmby_WhUw7O17z/w400-h266/Anabella.jpg" width="400" /></a></div><b><br /></b><p></p><p><span style="color: red;"><b>ANABELLA COSTACHE</b></span></p><p><span style="background-color: white; color: #222222;"><b style="font-family: inherit;">Marele Ecran</b><span style="font-family: inherit;">:<i> "</i></span></span><i><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; color: #222222; white-space-collapse: preserve;">E drept că trebuie să încercăm să scoatem ce e mai bun din oportunitatea asta, dar, înainte de toate, organizațiilor culturale și artiștilor ar fi trebuit să li dea șansa să evolueze în mod organic, (...) </span><span style="background-color: white; color: #222222; white-space-collapse: preserve;">tocmai pentru că pătura asta independentă de activiști și de creativi e atât de fragilă și pentru că nu avem exercițiul lucrului împreună, în echipă, al solidarității, al identității comune, al sentimentului de apartenență la ceva care ne unește." </span></span></i><i style="background-color: white; color: #222222; white-space-collapse: preserve;"><span style="font-family: inherit;">Cum vezi spusele tale un an mai târziu? Am învățat să construim împreună? </span></i></p><p><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit;"><span style="white-space-collapse: preserve;"><b>Anabella Costache:</b><i> </i></span>Mi-e destul de greu să trag concluzii. Nu toată lumea a terminat deconturile și oamenii epuizați abia acum încep să se resimtă. Așa la cald, cred că Timișoara 2023, în 2023, a fost o surpriză plăcută pentru multă lume. Ne-a făcut să ne simțim mândri și parte dintr-o comunitate pe mai toți cei care locuim în Timișoara. Am avut posibilitatea să facem lucrurile altfel, să încercăm produse culturale noi, colaborări mai inedite. Ne-a forțat să mergem și către cei care nu vin singuri la evenimentele culturale din centrul orașului și, sper eu, să ne dorim să continuăm munca și în direcția asta.</span></p><p><span style="background-color: white; color: #222222;"><span style="font-family: inherit;">Am reușit să lucrăm mai mult împreună și asta mă bucură. De învățat, s-a învățat mult, asta e clar. Mi-e ciudă, însă, că s-a lucrat haotic, că n-am avut timp să sistematizăm și asimilăm așezat ce am învățat nou. Iar acum suntem istoviți și mulți dintre noi deja a trebuit să trecem la proiecte noi. Cred în continuare că avem nevoie de obiective comune și de direcții clare, iar aici Centrul de Proiecte va avea în continuare o misiune importantă. S-au dat deja niște direcții sănătoase prin apelurile de finanțare, prin felul în care s-a lucrat, dar e nevoie de consecvență și de continuitate. Cred că e un moment bun să ne gândim ce a mers cel mai bine, ce merită continuat și dezvoltat, și poate să ne luăm de-acum încolo timpul să investim mai structurat și în operatorii culturali.</span></span></p><p><b style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit;">M. E.</b><span style="background-color: white; color: #222222;">:</span><i style="background-color: white; color: #222222;"> </i><i style="background-color: white; color: #222222; white-space-collapse: preserve;"><span style="font-family: inherit;">Ce provocări vezi începând de anul ăsta? Am câștigat public nou? Cu ce rămânem?</span></i></p><p><b style="background-color: white; color: #222222; white-space-collapse: preserve;">A. C.: </b><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit;">Am primit des întrebarea „Și mai țineți deschis și după 2023?” sau afirmația apăsată, ușor ironică, „Să vedem ce-o să mai fie de la anul”. Bineînțeles, din partea beneficiarilor, a publicului. Eu cred că Timișoara a arătat că are public. Un public mult mai numeros și curios decât cel cu care eram obișnuiți. Dar e un public care nu se lasă ușor, pe care trebuie să învățăm să-l cunoaștem mai bine și pe care va trebui să ne străduim să-l provocăm constant. Iar asta e greu, costisitor, necesită timp, perseverență și loc în agenda publică. Numai că vin alegerile. Eu sper din tot sufletul că entuziasmul ăsta pe care l-am urnit cu atâta efort să nu se risipească pe scandal electoral. Să ne păstrăm un pic din energia pozitivă, din încrederea pe care am dobândit-o în lunile astea pentru a continua ce am început. Asta e cel mai important.</span></p><p><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit;">La evenimentul de închidere am auzit de la mai mulți dintre oamenii cu care am lucrat anul ăsta, artiști și educatori, că le-am oferit speranță. Speranță că se poate. De câte ori auzim în România cuvântul ăsta? Cel mai trist ar fi să irosim speranța asta. Și o mai spun încă o dată, cu riscul de a părea naivă: nu fondurile ne lipsesc cel mai tare, ci viziunea, obiectivele clare și țintite către binele comun. Și aici mă refer la întreaga țară.</span></p><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><i><b style="background-color: white;">Anabella Costache </b><span style="background-color: white;">este </span><span style="background-color: white;">manager de proiecte educaționale și culturale, cu experiență în instituții publice și ONG-uri din Spania, Franța și România. Am vorbit prima dată despre scena culturală din Timișoara, <b><a href="https://www.mareleecran.net/2022/05/scena-culturala-din-timisoara-actul-ii.html">aici</a></b>.</span></i></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><i><span style="background-color: white;"><br /></span></i></span></div><div style="text-align: left;"><b style="color: red; font-family: inherit;"><br /></b></div><div style="text-align: left;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgE4tYHoYhXAWgTbtJggPn2nEGmLBCKIe1gLDUOif2v0d6ndG57pZYGNy5Ed5_nMHj1gg0ZBW5n5vZF7o0NEP8XdKUjz_1E-skl3wP2KidC4iqMaFT-dPrDZZfgeyKdAd8zoc77I2JPf7nqmyCgsVuBOfuE_qyrH7IUbNFVRIRZ_Knwg3R4HyhqOP1f5ysm/s1440/Alex%20H.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="1440" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgE4tYHoYhXAWgTbtJggPn2nEGmLBCKIe1gLDUOif2v0d6ndG57pZYGNy5Ed5_nMHj1gg0ZBW5n5vZF7o0NEP8XdKUjz_1E-skl3wP2KidC4iqMaFT-dPrDZZfgeyKdAd8zoc77I2JPf7nqmyCgsVuBOfuE_qyrH7IUbNFVRIRZ_Knwg3R4HyhqOP1f5ysm/w400-h266/Alex%20H.jpg" width="400" /></a></div><br /></div><div style="text-align: left;"><br /></div><div style="text-align: left;"><b style="color: red;"><span style="font-family: inherit;">ALEXANDRU HIGYED</span></b></div><div style="text-align: left;"><b style="color: #222222; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></b></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><b style="color: #222222; text-align: justify;">Marele Ecran</b><span style="color: #222222; text-align: justify;">:<i> </i></span><i><span style="text-align: justify;">A adus 2023 cultura mai aproape de oameni, asa cum sperai? </span><span style="text-align: justify;">Ai formulat așa speranța: - "să nu se lase cortina între public și artiști după ce se termină toată treaba asta". </span><span style="text-align: justify;">Cum vezi acele așteptări un an mai târziu? Cu ce rămânem, cu ce rămâi?</span></i></span></div><div style="text-align: left;"><span style="text-align: justify;"><b><span style="font-family: inherit;"><br /></span></b></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: justify;"><b>Alexandru Higyed</b>: A fost un an plin,
plin. Am impresia că am ieșit puțin ruginit după toate astea. Regret cumva că
nu am apucat să fiu peste tot (deși cred că oricum era imposibil). Au fost, cum
se spune, de toate pentru toți. Am avut și ocazia să ajut la construirea multor
proiecte foarte mișto: Festivalul de film și cultură Balcanică Taifas,
expoziția Victor Brauner, </span><span style="text-align: justify;">Bienala
ArtEncounters, expoziția Brâncuși, Festivalul Internațional de Poezie Ion
Monoran, expoziția Individual Compus, 50% mai aproape de un final memorabil
(proiect personal realizat în urma unei burse de creație – Energie! - oferită
de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara), am terminat un manuscris
pentru un viitor volum de poezie.</span></span></div><div style="text-align: left;"><span lang="RO" style="line-height: 107%; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 107%; text-align: justify;">Mă bucur să văd că
am reușit să infiltrez într-o oarecare măsură micul meu proiect literar, Comuna
30, în tot amalgamul ăsta de cultură. În privința asta, am reușit să îmi fac ce
îmi propusesem de când am început. Am avut câte o lectură publică în fiecare
lună. E un proiect pe care îl văd crescând și la anul. Mai ales că observ că se
dezvoltă încet, încet un public pentru poezie în Timișoara. Și cred că lipsea
asta. Încep să nu mai țin pasul cu numărul de tineri scriitori emergenți care
trec pe la noi prin comună. Nu se poate decât mai bine de aici încolo. Mai ales
că avem două festivaluri de poezie acum: Festivalul Internațional de Poezie Ion
Monoran (pe care am avut onoarea de al coordona anul acesta), și Reverse Poetry</span><span style="line-height: 107%; text-align: justify;">; </span><span lang="RO" style="line-height: 107%; text-align: justify;">și tineri poeți care să
crească.</span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Vorbeam cu un amic
nu de mult și spuneam că nu prea ai cum să ajungi la un eveniment, dacă nu l-ai
organizat tu. Ei, am învățat multe. Cum să mă organizez mai bine, cum să spun
„nu” (cred că cel mai greu lucru de până acum), cum să prioritizez lucrurile în
așa fel încât să îmi fie (și) mie bine, cum să îmbin „utilul cu plăcutul”, cum
s-ar spune.</span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Ziceam că voi
hiberna anul care vine, dar cred că 2023 ne-a dat tuturor un avânt de care nu
știu dacă o să scăpăm curând. Alex cel sceptic de la început de an s-a cam
pierdut, sincer. Am încredere că acea cortină de care ziceam n-are cum să se
lase. Da, probabil că va fi puțin mai aerisit, dar nu cred că se pune problema
să se piardă publicul. Am fost sufocați de evenimente anul ăsta, adevărat, dar
nu pot spune că a fost neapărat un lucru rău.</span></span></div><div style="text-align: left;"><i style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></i></div><div style="text-align: left;"><i style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;">Alexandru Higyed e poet, librar (la Două Bufnițe), editor și traducător. Am vorbit în 2023 <a href="https://www.mareleecran.net/2022/12/2-3-intrebari-pentru-23.html">așa</a>.</span></i></div><div style="text-align: left;"><i style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></i></div><div style="text-align: left;"><i style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></i></div><div style="text-align: left;"><b style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi49Y8NRhpMZ1xoWkQNSdeeJcHz-TEvEPYML6UYitfpq7oTgWiSpwmcu-N1VMjhqXyVf1hR1EQTlsiwUQh_VqfKfrMrB0EvpbJHw86jZZr8HOWVzNpwvd0BrMMyZEED8j3pWkzKJpn4_KaN6VTmDK9vfensawG9WpBdtwa0ntAz4AWbWX7G14R2NTHPTSPj/s1080/Andreea%20M.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="718" data-original-width="1080" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi49Y8NRhpMZ1xoWkQNSdeeJcHz-TEvEPYML6UYitfpq7oTgWiSpwmcu-N1VMjhqXyVf1hR1EQTlsiwUQh_VqfKfrMrB0EvpbJHw86jZZr8HOWVzNpwvd0BrMMyZEED8j3pWkzKJpn4_KaN6VTmDK9vfensawG9WpBdtwa0ntAz4AWbWX7G14R2NTHPTSPj/w400-h266/Andreea%20M.jpg" width="400" /></a></div> </b><span style="font-family: "Times New Roman", serif; text-align: justify;"><i><span style="font-size: x-small;"> </span>Andreea Medinschi (dreapta), cu echipa de la cinema Victoria</i><span style="color: red; font-size: 12pt; font-weight: bold;"><br /></span></span></div><div style="text-align: left;"><b style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-align: justify;"><span style="color: red;"><br /></span></b></div><div style="text-align: left;"><b style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-align: justify;"><span style="color: red;">ANDREEA MEDINSCHI</span></b></div><div style="text-align: left;"><br /></div><div style="text-align: left;"><b style="color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">Marele Ecran: </b><span lang="RO"><i>Spuneai
la începutul lui 2023 că Timișoara nu este un oraș cultural. Cum e? Se menține diagnoza?</i></span></div><div style="text-align: left;"><span lang="RO" style="text-align: justify;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><span lang="RO" style="text-align: justify;"><b style="color: #222222; font-family: inherit;">Andreea Medinschi: </b>Anul acesta mi-a demonstrat (parțial) contrariul. Totuși... e ca și cum ai face
o baie lungă, cu uleiuri, săruri și bulbuci, în urma căreia starea de bine îți
pătrunde în toți porii. După ce ieși din
vană, starea aceea fresh se menține o vreme... mai apoi e necesar însă... măcar
un duș </span><span lang="RO" style="font-family: Wingdings; text-align: justify;">J</span><span lang="RO" style="text-align: justify;">. Pentru ca Timișoara să devină organic
orașul care a început să fie anul acesta, e nevoie ca entuziasmul și coerența
programelor să se mențină nu doar printre consumatorii tradiționali de cultură,
în instituțiile în care cultura e obiectul muncii, ci să ajungă în continuare și... pe după
blocuri. Că s-a câștigat public nou – e incontestabil. Au fost atâtea
evenimente și de atâtea feluri că doar dacă nu ai vrut nu ai putut să găsești
ceva care să ți se potrivească. Iar cine spune că în 2023, în Timișoara nu s-a
întâmplat nimic, e ori răuvoitor, ori cu siguranță că a viețuit într-o
realitate paralelă.</span></div><div style="text-align: left;"><span style="color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"><b><br /></b></span></div><div style="text-align: left;"><span style="color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"><b>M.E:<i> </i></b><i>Î</i></span><span style="text-align: justify;"><span lang="RO"><i>ntre "La vita e bella" și "The
End of Days" cu ce rămânem</i>?</span></span></div><div style="text-align: left;"><span lang="RO" style="text-align: justify;"><b><br /></b></span></div><div style="text-align: left;"><span lang="RO" style="text-align: justify;"><b>A.M. </b>Rămânem cu inocența și umorul din <b>Fallen
Leaves</b>, cu puterea de a visa din <b>White
Plastic Sky</b>, cu adevărul incomod pe care ai curajul să îl privești în ochi
din <b>Sur</b></span><b style="text-align: justify;"><span lang="RO"> </span><span lang="RO">L’Andamant</span></b><span lang="RO" style="text-align: justify;">, cu ironia din <b>Carbon</b>, cu
frământări ca în <b>Tar, </b>cu povești care
te răscolesc ca <b>Chleb i Sol</b>. Și uite
așa îți răspund parțial și la următoarea întrebare.</span></div><div style="text-align: left;"><b style="color: #222222; text-align: justify;"><br /></b></div><div style="text-align: left;"><b style="color: #222222; text-align: justify;">M.E:<i> </i></b><span style="text-align: justify;"><span lang="RO"><i>Cu ce ai rămas tu? Alea 3-4-5
evenimente pentru care merita să faci drumul în Timișoara, fie că stăteai în Giroc
sau Sibiu...</i></span></span></div><div style="text-align: left;"><span lang="RO" style="text-align: justify;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><span lang="RO" style="text-align: justify;"><b>A.M. </b>Pentru mine întrebarea ar trebui pusă cumva... invers: Dacă au existat
evenimente la care a meritat să renunț și să fac drumul către Giroc, acolo
unde locuiesc. </span><span lang="RO" style="font-family: Wingdings; text-align: justify;">J</span><span lang="RO" style="text-align: justify;"> Mărturisesc că anul acesta m-am
răsfățat cultural cum nu am mai făcut-o vreodată. Mi-e greu să fac un top,
dar... mi-au rămas cele câteva zeci de filme excelente pe care le-am văzut la
cinema Victoria (cinematograful ăsta e una dintre marile mele bucurii),
programul impecabil pe care l-a avut Filarmonica Banatul tot anul acesta (și
aici nu intră doar concertele-vedetă dirijate de Cristian Măcelaru sau Gabriel
Bebeșelea, ci și niște întâlniri muzicale absolut neașteptate cum ar fi cele cu
pianistul Daniel Ciobanu), niște spectacole de teatru pe care o să le țin minte
multă vreme de acum înainte (<b>La Gioia</b>
cu Pippo del Bono sau <b>Păsările</b> lui
Kokan Mladenovic, de la Teatrul Maghiar), minunea (și nu exagerez) pe care a
reușit să o facă Sorina Jecza în Cazarma U, evenimentele puse la punct de cei
de la <b>Asociația Prin Banat</b>,
întâmplările prietenilor de la <b>Auăleu</b>
și, evident, programul pe care l-am pus pe picioare împreună cu colega mea Dana
Stancovici, la DJC Timiș: proiectul <b>Amintiri
necesare</b>, un demers care i-a adus în fața publicului pe acei artiști
plecați dintre noi, dar fără de care urbea noastră nu ar fi arătat la fel.</span></div><div style="text-align: left;"><span lang="RO" style="text-align: justify;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><span lang="RO" style="text-align: justify;"><i>Andreea Medinschi a fost jurnalist cultural mai bine de 17 ani. Din 2016 este consilier pe comunicare la Casa Artelor (Direcția Județeană pentru</i> <i>Cultură Timiș). Am mai vorbit despre 2023 și <b><a href="https://www.mareleecran.net/2023/02/2-3-intrebari-pentru-23-vi.html?m=1">aici</a></b></i></span></div><div style="text-align: left;"><span lang="RO" style="text-align: justify;"><i><br /></i></span></div><div style="text-align: left;"><span lang="RO" style="text-align: justify;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9YHrCR566EVSJSdu3kT8XaM69xuTQYJhCkaBJtq8QX-u6z-qQFBkbp2rRJfn1tXDkZr3CMm8D-bFl6hyphenhyphenVWgZCohNMoA5TuBSwBU1d4kv2foEMF_LHn9SVew6R1jX9Iux8FS3yiunKShsUjoXnV5uQ8PVNIidCEyJxdA6ydY-_XS93qfvZs1HBAoQ54n7A/s1368/B%20RACZ.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="912" data-original-width="1368" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9YHrCR566EVSJSdu3kT8XaM69xuTQYJhCkaBJtq8QX-u6z-qQFBkbp2rRJfn1tXDkZr3CMm8D-bFl6hyphenhyphenVWgZCohNMoA5TuBSwBU1d4kv2foEMF_LHn9SVew6R1jX9Iux8FS3yiunKShsUjoXnV5uQ8PVNIidCEyJxdA6ydY-_XS93qfvZs1HBAoQ54n7A/w400-h266/B%20RACZ.jpg" width="400" /></a></div><br /></div><div style="text-align: left;"><br /></div><div style="text-align: left;"><span style="text-align: justify;"><b><span style="color: red;">BOGDAN RACZ </span></b></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><b style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;"><br /></b></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><b style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;">Marele Ecran: </b><span style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;"><i>În 2023 </i></span><i style="background-color: white;"><span style="color: #222222;">ai fost "Everything Everywhere All at Once". Ca inginer de sunet știu că ai avut mult de lucru. </span><span style="color: #222222;">Ce te-a bucurat, ce te-a surprins plăcut? </span></i></span></div><div style="text-align: left;"><b style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></b></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><b style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;">Bogdan Racz: </b><span style="background-color: white; color: #222222;">M-a bucurat mobilizarea de ultim moment pentru o mulțime de evenimente. </span><span style="background-color: white; color: #222222;">M-a surprins plăcut faptul ca oamenii (cu mici excepții) au fost deschiși si dispuși sa ajute “pro bono” pentru buna desfășurare a unui eveniment. “A friend in need is a friend indeed”. Timișoara e plină de prieteni. </span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><b style="color: #222222; text-align: justify;">M.E: </b><span style="background-color: white; color: #222222;"><i>Rămânem deci cu o comunitate mai unită, așa cum ai sperat</i>? </span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="background-color: white; color: #222222;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="background-color: white; color: #222222;"><span style="font-family: inherit;"><b>B.R.: </b>Din perspectiva mea, răspunsul e clar: DA. </span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="background-color: white; color: #222222;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><b style="color: #222222; text-align: justify;">M.E: </b><span style="background-color: white; color: #222222;"><i>Cu ce ai fi vrut să rămânem și n-a fost să fie</i>? </span></span></div><div style="text-align: left;"><b style="color: #222222; font-family: inherit; text-align: center;"><br /></b></div><div style="text-align: left;"><b style="color: #222222; font-family: inherit; text-align: center;">B.R.: </b><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: center;">Partea de infrastructura culturală e încă deficitară. </span></div><div style="text-align: left;"><b style="color: #222222; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></b></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><b style="color: #222222; text-align: justify;">M.E: </b><span style="background-color: white; color: #222222;"><i>Trei-patru evenimente pentru care ai fi venit și dacă nu lucrai la ele</i>? </span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="background-color: white; color: #222222;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><b style="color: #222222;">B.R. </b><span style="background-color: white; color: #222222;">"Dschiderea" si "închiderea", cu siguranță. Evenimente super faine!</span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="background-color: white; color: #222222;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div style="text-align: left;"><i style="background-color: white; color: #222222;"><span style="font-family: inherit;">Bogdan Racz este inginer de sunet,</span></i><span style="background-color: white; color: #222222;"><span style="font-family: inherit;"><i> care mai și cântă uneori.</i><i style="font-weight: bold;"> </i><i>Pasionat de activism civic. Declarația inițială despre cum va fi 2023 e <b><a href="https://www.mareleecran.net/2023/01/2-3-intrebari-pentru-23-iv.html">aici</a></b>.</i></span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="background-color: white; color: #222222;"><span style="font-family: inherit;"><i><br /></i></span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="background-color: white; color: #222222;"><span style="font-family: inherit;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkTUfKV-HAYtIfbx4SGuSujWVFnbEfSG3yqlEW9IipABvo5z7AcEREHCy7hF4P_I9aegUG8cgvQ1P0OyHWYNGYm593Ot0ECSg-JyzO1L_Sz-VrgIpo4E9itLKx-c-2geKo12Bn8MudAJG_u1v6o9AgIWXSwrpuol_Gt_OzwvX-3Y_AsyhKLIyxqkUIseZM/s1474/Carina.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1474" data-original-width="1170" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhkTUfKV-HAYtIfbx4SGuSujWVFnbEfSG3yqlEW9IipABvo5z7AcEREHCy7hF4P_I9aegUG8cgvQ1P0OyHWYNGYm593Ot0ECSg-JyzO1L_Sz-VrgIpo4E9itLKx-c-2geKo12Bn8MudAJG_u1v6o9AgIWXSwrpuol_Gt_OzwvX-3Y_AsyhKLIyxqkUIseZM/s320/Carina.jpg" width="254" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_LdxbodiIv-pE6WDR_486NuY6LaJp4wsfcueTOBFNIO_FKuDVgBwNLZxK3Zy-kMpOOnyzJpLMftAQw5p73J46TTWS3m2vBH6L5vtYqkLBcEwVyLdNBZL1B7VIznfB2aLZSGPB96mmWnmgeohdt0n44RgsXLWcO4H_s0BNZjvUmaDxHuyRXpgjhyphenhyphenwTWVaE/s1600/Radu.jpg" style="font-family: inherit; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_LdxbodiIv-pE6WDR_486NuY6LaJp4wsfcueTOBFNIO_FKuDVgBwNLZxK3Zy-kMpOOnyzJpLMftAQw5p73J46TTWS3m2vBH6L5vtYqkLBcEwVyLdNBZL1B7VIznfB2aLZSGPB96mmWnmgeohdt0n44RgsXLWcO4H_s0BNZjvUmaDxHuyRXpgjhyphenhyphenwTWVaE/s320/Radu.jpg" width="240" /></a></div></div><br /></div><br /><i><br /></i></span></span></div><div style="text-align: left;"><span style="background-color: white;"><b><span style="color: red;">CARINA DUMITRU & RADU RACZ</span></b></span></div><div style="text-align: left;"><span style="background-color: white;"><b><span style="color: red;"><br /></span></b></span></div><div style="text-align: left;"><b style="color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">Marele Ecran: </b><i>Cu ce rămânem? Cu ce ati rămas voi, ca oameni care și consumă cultură? A fost sau n-a fost un oraș în care să ai ce face într-o zi de luni, așa cum ați sperat?</i></div><div style="text-align: left;"><b><br /></b></div><div style="text-align: left;"><b>Carina & Radu: </b>Am zice ca da, a fost. Pe fast forward, dar a fost. Highlight-urile: deschiderea capitalei, închiderea, expoziția “Brâncuși” au atras mulți oameni, au fost promovate bine și organizate de profesioniști. Din păcate, nu putem spune același lucru despre toate evenimentele. Simțim că marea majoritate dintre ele au fost făcute mai mult pentru o categorie mică de oameni care deja erau înclinați spre cultură și înainte, fără deschidere către publicul larg.</div><div style="text-align: left;"><i style="background-color: white;"><span style="color: #222222;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></i></div><div style="text-align: left;"><i style="background-color: white;"><span style="color: #222222;"><span style="font-family: inherit;">Carina Dumitru și Radu Racz sunt membrii trupei <b>Phaser. </b>Au vorbit tot pe o <b><a href="https://www.mareleecran.net/2023/01/2-3-intrebari-pentru-23-iv.html">singură voce și în 2023</a></b>.</span></span></i></div><div style="text-align: left;"><i style="background-color: white;"><span style="color: #222222;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></i></div><div style="text-align: left;"><br /></div><div style="text-align: left;"><div><span style="text-align: justify;"><b><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUZtRJnpQtsh4B4-b3jzSU7tf65tMEviFYpWTotpaPkNRXUECyWI2cfoMfPiQazDYwMd4vXSlOFHiaN41t-gmLrUkEStt51uuaRJ2hhq3m-HVptuVbN0owU2FeSOr2drCImAZgvxuTh2zGYtALIViVDfKQ_Lal5UIUa-bbvQID66uKEaCFtqL1LPyEQLQX/s828/gavril.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="828" data-original-width="828" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUZtRJnpQtsh4B4-b3jzSU7tf65tMEviFYpWTotpaPkNRXUECyWI2cfoMfPiQazDYwMd4vXSlOFHiaN41t-gmLrUkEStt51uuaRJ2hhq3m-HVptuVbN0owU2FeSOr2drCImAZgvxuTh2zGYtALIViVDfKQ_Lal5UIUa-bbvQID66uKEaCFtqL1LPyEQLQX/w400-h400/gavril.jpg" width="400" /></a></div><br /><span style="color: red;"><br /></span></b></span></div><div><span style="text-align: justify;"><b><span style="color: red;">GAVRIL POP</span></b></span></div><div><span style="font-family: inherit;"><b style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;"><br /></b></span></div><div><span style="font-family: inherit;"><b style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;">Marele Ecran: </b><i style="background-color: white;"><span style="color: #222222;">Spuneai anul trecut:<span style="font-family: inherit;"> "</span></span></i></span><i><span style="line-height: 150%;"><span style="font-family: inherit;">Ceva
o să rămână, cum o să se arate ceva-ul ăsta, om vedea. Poate nu voi rămâne eu
aici." E mai clar c</span></span><span style="font-family: inherit;"><span style="line-height: 150%;">u
ce rămânem? Tu rămâ</span></span><span style="font-family: inherit;"><span lang="ZH-TW" style="line-height: 150%;">i? </span></span></i></div><div><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div><b style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;">Gavril Pop: </b><span style="font-family: inherit;">Dacă
e să mă gândesc la chestii concrete, nu știu nici acum. Rămânem cu mai multă experiență
și conexiuni mult mai strânse. Mă mai întreabă lumea, acum, la sfârșit și
tot o țin pe asta că sunt mult mai curios de perioada ce vine, să vedem
în ce formă or să continue legăturile astea. Am o rezervă senină și cu toate
astea am rămas. Mai stau un an sigur (<i>în Timișoara</i>), așa cu pauze; nu numai eu, dar cred că noi toți avem nevoie de un refresh. Să-i vedem și pe alții, să avem
și alte experiențe.</span></div><div><b style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;"><br /></b></div><div><b style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;">M.E.: </b><i style="background-color: white;"><span style="color: #222222;">Ai citat dintr-un film: "</span></i><span style="font-family: inherit;"><i><span style="line-height: 150%;">I have absolutely no idea what we're doing here. Or what I'm doing here,
or what this place is about, but I am determined to enjoy myself. And I'm very
intrigued, and, oh my, this soup's delicious, isn't it?" A fost delicioasă supa?</span></i></span><span style="font-family: inherit;"><span style="line-height: 150%;"><i> Avem o idee mai clară acum despre ce facem aici?</i></span></span></div><div><span style="font-family: inherit;"><b><br /></b></span></div><div><span style="font-family: inherit;"><b>G.P. </b><i>Delicious
at times, maybe too much at other times</i>. Cred că am o idee mai clară despre cum
am putea face ceva aici. Perioada asta o văd ca pe o mega-excepție și e natural
să nu ne mai așteptăm să vedem </span>prea curând <span style="font-family: inherit;">ceva la o anvergură asemănătoare.
Ceva s-a schimbat, nu pot să-ți spun foarte clar ce, mă mână doar o mare
curiozitate. </span></div><div><span style="font-family: inherit;"><i><br /></i></span></div><div><span style="font-family: inherit;"><i>Gavril Pop a început 2023 ca rezident la Balamuc și a încheiat anul ca membru al colectivului de artiști. Am vorbit prima oară <b><a href="https://www.mareleecran.net/2023/01/2-3-intrebari-pentru-23-iii.html">aici</a></b>. </i></span></div><div><span style="font-family: inherit;"><i><br /></i></span></div><div><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPSCSpYwAPyxM3NzFGNOt6_5NxxrYzbqVFX2Mw24v8bY1YEgyDX0eZfUnR_DFqeO3ggHy2iZCJdkhBlqLUMzGodrILlUTIQORqCtC99cS1Ptn2YeqZZ4Gnp1EGa5iUsPQhDyUh30xr8ZmLFGB1nM0krh-PcrVZIgPooGVKsLcmpKceo-nSm4Y29Pjpzw8T/s1079/Jasmina.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1079" height="268" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPSCSpYwAPyxM3NzFGNOt6_5NxxrYzbqVFX2Mw24v8bY1YEgyDX0eZfUnR_DFqeO3ggHy2iZCJdkhBlqLUMzGodrILlUTIQORqCtC99cS1Ptn2YeqZZ4Gnp1EGa5iUsPQhDyUh30xr8ZmLFGB1nM0krh-PcrVZIgPooGVKsLcmpKceo-nSm4Y29Pjpzw8T/w400-h268/Jasmina.jpg" width="400" /></a></div><br /><div><br /></div><div><div><span style="text-align: justify;"><b><span style="color: red;">JASMINA MITRICI</span></b></span></div><div><span style="font-family: inherit;"><b style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;"><br /></b></span></div><div><span style="font-family: inherit;"><b style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;">Marele Ecran: </b><i><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Depl</span><span style="line-height: 115%;">ângeai acum un an lipsa de colaborare. După 2023 am câștigat pe partea asta?
Sau suntem la fel de... deficitari?</span></i></span></div><div><span style="font-family: inherit; text-align: justify;"><br /></span></div><div><b style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;">Jasmina Mitrici: </b><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">E o vorbă faină, la noi, la
români: "Nu aduce anul ce aduce ceasul". Cam așa stau lucrurile. Am
văzut pe parcursul anului niște exerciții de colaborare, inclusiv cu entități
din afara orașului, ceea ce e mai mult decât binevenit. Însă efectele acestui
an cred că nu se văd acum, la final de 2023. Acum cel mult rememorăm și facem
bilanțuri. Nu știu dacă oamenii vor fi mai deschiși înspre munca în echipe mai
diverse, sau, mai bine zis, în ce măsură. Dar e destul de clar că s-a
petrecut ceva în noi toți în acest an multi-culti. Sper să rămânem pe o curbă
ascendentă.</span></div><div><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div><b style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;">M. E.: </b><i>Sperai într-o evoluție, totuși <span style="font-family: inherit;">n-aveai prea multe așteptări </span></i></div><div><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;"><br /></span></div><div><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;"><b>J.M</b>: Și bine am făcut. Altfel
riscam să fiu dezamagită fără măcar să dau o șansă. Gurile rele vor continua să
spună ce știu ele mai bine, </span><span style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">î</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">nsă o evoluție clar a existat. O spun cu toată sinceritatea. Au avut loc </span><span style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">î</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">nt</span><span style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">â</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">lniri care, </span><span style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">î</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">n alt context, poate nu ar fi existat, s-a clădit peste ceea ce deja exista
</span><span style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">î</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">n Timișoara, ne-au vizitat și, după caz, au aflat de existența noastră,
oameni din exterior și am petrecut și mai mult timp </span><span style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">î</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">mpreună cu cei din domeniul nostru sau alte ramuri ale artelor. D</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">acă nimic altceva, măcar ne-am strâns relațiile și
r</span><span style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">â</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">ndurile mai mult. Că doar tot NOI răm</span><span style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">â</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">nem și după. Personal am rămas cu 97
de reprezentații de </span><span style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">"</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">Grand Hostel Timișoara</span><span style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">"</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;"> la teatrul Auăleu, o colaborare așa cum tot strigam la
cer că vreau, la Teatrul Basca prin </span><span style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">"</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">Zambara Kabarett</span><span style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">"</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">, deplasări, </span><span style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">î</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">ncă un premiu UNITER (deși nu </span><span style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">î</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;">mi aparține decat vreo 0,5 din el), oportunitatea să scriu pentru Liternet și
festivaluri, ediția aniversară Ceau, Cinema! și multe evenimente la care am
alergat ca o bezmetică să prind și eu ceva. Să ne bucurăm, zic. Nu a fost un eșec.
Nici nu avea cum.</span></div><div><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;"><i><br /></i></span></div><div><span lang="RO" style="font-family: inherit; line-height: 115%; text-align: justify;"><i>Jasmina Mitrici este actriță. A răspuns pe larg la 2-3 întrebări despre 2023, <b><a href="https://www.mareleecran.net/2023/01/2-3-intrebari-pentru-23-ii.html">aici</a></b>.</i></span></div>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-autospace: none;"><i>Interviuri consemnate de Lucian Mircu</i></p></div></div>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-71288760494931279312023-12-20T21:03:00.015+02:002023-12-21T13:46:29.995+02:003 din '23<p><b>TOPUL MARELE ECRAN & PRIETENII</b></p><p><span style="font-size: small;">Nu am mai făcut acest exercițiu de câțiva ani, de pe vremea când blogul era activ și scriau mai mulți oameni aici. Să-i spunem miracolul Crăciunului. </span><span style="font-size: small;">Ne-am adunat din nou preferințele</span><span style="font-size: small;">, cu rezerva că nu am văzut nicicare cât și-ar fi dorit pentru a avea o imagine completă (dar cine o mai are?). Am pus recomandările la un loc măcar
cu gândul de a servi de inspirație pentru alți iubitori de film. Lista lungă, sărăcia omului: am plecat de la ideea alegerii unui singur film (de ficțiune), a unui documentar și a unui serial care ne-au mișcat anul acesta. În final se vor vedea multe abateri de la regula auto-impusă, dar sperăm că măcar nu ne-am întins prea tare. După principiul care guvernează sezonul (<i>the more the merrier</i>), am invitat și câțiva colaboratori mai vechi sau, pur și simplu, confrați întru cinema. Ilustrațiile au fost făcute de Felix (Waka_X) cu trucurile lui magice și surprind, printre altele, marea bucurie a anului pentru timișoreni (s-a luminat din nou marele ecran de la Timiș). Sperăm ca 2024 să ne aducă și deschiderea cinematografului Studio<b>.</b></span><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b> <br /></b></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b></b></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLXCjY6ELtqCUTD5LGiTfcgkC5tIRGTq82-7azD2wIBGmb07QE8PiYYuDq42oMLJYOCha8APw8BNnPdTwB0DaxPI5Qi9ykPcrn2MHFMJK2ValFmw-mafmoh5TzFVmgNANjZzvLUQH6CGpz5s8qkOvp6JvgcRGjngAvX3xVV9hKBjg3o7T-IpS4LtY-fvvR/s1024/logo_9.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="967" data-original-width="1024" height="378" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgLXCjY6ELtqCUTD5LGiTfcgkC5tIRGTq82-7azD2wIBGmb07QE8PiYYuDq42oMLJYOCha8APw8BNnPdTwB0DaxPI5Qi9ykPcrn2MHFMJK2ValFmw-mafmoh5TzFVmgNANjZzvLUQH6CGpz5s8qkOvp6JvgcRGjngAvX3xVV9hKBjg3o7T-IpS4LtY-fvvR/w400-h378/logo_9.jpeg" width="400" /></a></b></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><br /> </b></span><p></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b><span style="color: red;">ADINA BAYA</span></b></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO" style="line-height: 106%;"><b>The Zone of Interest</b>. Pentru
cum portretizează ”banalitatea răului” (torționarul trăindu-și visul mic
burghez) și pentru cum sunetul construiește o poveste paralelă în film. Dar
poate mai ales pentru că Jonathan Glazer ne obligă să medităm profund la
definiția umanității. Nu doar în contextul Holocaustului. Metafora poate fi
ușor aplicată aici și acum, când „dincolo de ziduri” (sau de graniţele Europei)
se întâmplă atâtea grozăvii pe care alegem des să nu le privim în faţă, hrănind
iluzia că gardurile cu care ne înconjurăm pot crea o insulă paradisiacă.</span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO" style="line-height: 106%;"><b>Anatomy of a Fall.</b> Pentru cum
intră în miezul mlăștinos al unui mariaj între doi scriitori, unde realitatea
și ficțiunea se combină într-un mix otrăvitor. Pentru cum Justine Triet cultivă
atent incertitudinea la tot pasul și o împletește în jurul tău ca un fel de
cocon în care stai nemișcat cu ochii lipiți de ecran, în timp ce noi și noi
detalii îți pun părerile la încercare. L-a ucis sau nu? Aproape nu mai contează
până la final.</span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO" style="line-height: 106%;"><b>Tár</b>. Deși s-a lansat la final
de 2022, eu l-am văzut abia în 2023 și mi-a rămas adânc în minte, așa că îl las
aici. Pentru că, la fel ca cele două de mai sus, în al căror centru se află
superba Sandra Hüller, și aici povestea e ținută de un personaj feminin care
eclipsează tot restul distribuției: Cate Blanchett. Pentru cum vorbește despre
muzică și pentru cât de finuț subminează stereotipurile și se joacă (niciodată
nu știi din ce direcție) cu temele obsedante ale Hollywood-ului, de la feminism
la <i>cancel culture</i>.</span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO" style="line-height: 106%;"> </span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO" style="line-height: 106%;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO" style="line-height: 106%;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpmM5FoKs56UDoTeJSi6jRz0Pi3tukTgYDSoGnMaJzYhAGe5pfKOZSS5BbRbtKI7Q_pUIjDBf6TdZQHzCv6FgGF6Ww7MF7BUNQEqwiLWbRQZPQmycc7_W2XH6ZVHv2xKYdsofGS9_OfEFVtUvUOMgUCT4-lwjWjgmRD3_KF7eFC6dl1SlwwZ2zBV1JJmTD/s1920/ph_169107503364cbc1d9041d7.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="864" data-original-width="1920" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpmM5FoKs56UDoTeJSi6jRz0Pi3tukTgYDSoGnMaJzYhAGe5pfKOZSS5BbRbtKI7Q_pUIjDBf6TdZQHzCv6FgGF6Ww7MF7BUNQEqwiLWbRQZPQmycc7_W2XH6ZVHv2xKYdsofGS9_OfEFVtUvUOMgUCT4-lwjWjgmRD3_KF7eFC6dl1SlwwZ2zBV1JJmTD/w400-h180/ph_169107503364cbc1d9041d7.jpg" width="400" /></a></span></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO" style="line-height: 106%;"><br /></span></span><p></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="RO" style="line-height: 106%;"><b><span style="color: red;">BOGDAN PUȘLENGHEA</span></b></span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO" style="line-height: 106%;">Seriale n-am văzut, iar documentarele românești de anul acesta nu m-au impresionat mai deloc (dacă ar fi fost să aleg totuși unul, ar fi fost <b>Între Revoluții</b>). Așa că top 3 pentru mine ar fi: </span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO" style="line-height: 106%;"><b>Europa</b> (Sudabeh Mortezai, 2023)</span></span></p><p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;">Prezintă o "Europă" mai aproape de adevăr - decât ăla ideologizant -, în care o companie pe nume Europa cumpără terenuri strategice pentru niște
programe secrete, în Albania, încercând să-i păcălească pe proprietarii
de drept, niște țărani, considerați înapoiați după standardele actuale. </span></span></p><p><span style="font-size: small;"><span style="font-family: inherit;"><b>Fallen Leaves</b>/ Frunze Căzătoare (Aki Kaurismäki, 2023)</span></span></p><p><span style="font-size: small;"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" dir="auto" style="font-family: inherit;">Un
univers de idioți reci (zombies, <i>and the dead don't die</i>, cum nici
capitalismul nu moare) în care băutura e una din șansele de a-ți mai păstra o
urmă de demnitate, însa te lași de băut ca să intri într-o ordine
superioară, a dragostei, a iubirii care ne depășeste și ne aduce
împreună, dupa ce am depășit pragurile de încercare, după ce a dat
trenul peste noi.</span></span></p><p><span style="font-size: small;"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" dir="auto" style="font-family: inherit;"><b>Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii </b> (Radu Jude, 2023)</span><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" dir="auto" style="font-family: inherit;"> </span></span></p><p><span style="font-size: small;"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" dir="auto" style="font-family: inherit;">Pentru că e singurul film românesc mai răsărit de anul ăsta. E inventiv, se joacă cu mediile vizuale ale prezentului și realmente te ține în priză timp de două ore și jumătate.</span></span></p><p><span style="font-size: small;"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" dir="auto" style="font-family: inherit;"> </span></span></p><p><span style="font-size: small;"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" dir="auto" style="font-family: inherit;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" dir="auto" style="font-family: inherit;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjr7USWftRp5ZtG7L4OI8Blar14ziG1JHT_8f12iabtQbHGWRaB3Syel3jm3goFiViv10qvwPaaSCE1B7-ZBCeZ3CGkN4Zs1Zz9B2jBqJS7GOjGYUXa9k7m0zDAN8f8r5i4xOuTDt8CjywWaGblY6e6qPALb16sVqHyERcMXJrjcK2EEsPAK_6LlB9Plajj/s1280/https%20__www.gandul.ro_wp-content_uploads_2023_07_radu-jude-film.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1280" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjr7USWftRp5ZtG7L4OI8Blar14ziG1JHT_8f12iabtQbHGWRaB3Syel3jm3goFiViv10qvwPaaSCE1B7-ZBCeZ3CGkN4Zs1Zz9B2jBqJS7GOjGYUXa9k7m0zDAN8f8r5i4xOuTDt8CjywWaGblY6e6qPALb16sVqHyERcMXJrjcK2EEsPAK_6LlB9Plajj/w400-h225/https%20__www.gandul.ro_wp-content_uploads_2023_07_radu-jude-film.webp" width="400" /></a></span></span></div><span style="font-size: small;"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" dir="auto" style="font-family: inherit;"> </span></span><p></p><p><span style="font-size: small;"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" dir="auto" style="font-family: inherit;"> <br /></span></span></p><p><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="RO"><b>FELIX PETRESCU</b></span></span><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="RO"><b><br /></b></span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO" style="color: black;">filmul anului: </span><b><span style="color: black;">Yannick</span></b><span style="color: black;"> (de Quentin Dupieux)<br /></span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="color: black;">Maestru al absurdului </span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">i cel mai interesant </span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">i juc</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;">us regizor francez modern ne ia ostatici </span><span lang="RO" style="color: black;">î</span><span style="color: black;">ntr-o sal</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> intim</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> de
teatru </span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">i ne plimb</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> cu montagnes russes prin toate cotloanele minții spectatorului contemporan.
Nimic nu e prea (s)acru de luat </span><span lang="RO" style="color: black;">î</span><span style="color: black;">n balon:
starea artei contemporane, critica, pasivitatea spectartistului dar mai ales dilemele ruse</span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">ti: dragostea, singuratatea </span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">i mai ales
ce locuri ocup</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;">m pe</span><span style="color: black;"> spectrul sindromului Stockholm.
M-a f</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;">cut s</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> r</span><span lang="RO" style="color: black;">â</span><span style="color: black;">d </span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">i s</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> plâng </span><span lang="RO" style="color: black;">î</span><span style="color: black;">n acela</span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">i timp -
</span><span style="color: black;">cu mult har! </span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="color: black;">serialul anului (</span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">i animația
anului): <b>Scavengers Reign </b> </span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="color: black;">Serialul </span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;">sta chiar
m-a luat prin surprindere. De c</span><span lang="RO" style="color: black;">â</span><span style="color: black;">nd nu mai
v</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;">zusem a</span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">a o minun</span><span lang="RO" style="color: black;">ăț</span><span style="color: black;">ie:</span><span style="color: black;"> </span><span style="color: black;">sf cu adevarat SF, adic</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> din </span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;">la care te face s</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> reg</span><span lang="RO" style="color: black;">â</span><span style="color: black;">nde</span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">ti rela</span><span lang="RO" style="color: black;">ț</span><span style="color: black;">ia ta cu Planeta </span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">i Cosmosul,</span><span style="color: black;"> </span><span style="color: black;">s</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> nu pun</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> Omul
mereu </span><span lang="RO" style="color: black;">î</span><span style="color: black;">n prim-plan, s</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> te fac</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> s</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> sim</span><span lang="RO" style="color: black;">ț</span><span style="color: black;">i fiori de
alienare </span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">i fric</span><span lang="RO" style="color: black;">ă </span><span style="color: black;">de necunoscut </span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">i mai ales
sa te duc</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> </span><span lang="RO" style="color: black;">î</span><span style="color: black;">n aventuri greu de vizualizat. Mi-a adus aminte de</span><span style="color: black;"> </span><span style="color: black;">fantasticele anima</span><span lang="RO" style="color: black;">ț</span><span style="color: black;">ii ale
lui René Laloux </span><span lang="RO" style="color: black;">și</span><span style="color: black;"> benzile
desenate de Jean Giraud. Ad</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;">ug</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;">m</span><span style="color: black;"> <span lang="RO">ș</span></span><span style="color: black;">i o coloan</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> sonor</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> tare
bun</span><span lang="RO" style="color: black;">ă ș</span><span style="color: black;">i a</span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">teptam cu sufletul la gur</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> sezonul
2... </span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="color: black;">documentarul anului: <b>Lombard</b> (The Pawn Shop) </span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="color: black;">Un docu tragi-comic despre m</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;">runtaiele celei mai mari Case (Depozit) de Amanet din Polonia. Un univers bizar cu oameni pe care ai vrea s</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;">-i invi</span><span lang="RO" style="color: black;">ț</span><span style="color: black;">i la mas</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span lang="RO" style="color: black;"> </span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">i cu un fel </span></span><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="color: black;">de dragoste pe care eu o numesc "nebunie </span><span lang="RO" style="color: black;">î</span><span style="color: black;">n folosul comunit</span><span lang="RO" style="color: black;">ăț</span><span style="color: black;">ii". Am vizitat un loc
rar</span><span style="color: black;"> </span><span style="color: black;">cu oameni la fel de rari,
un orfelinat de obiecte cu miros de geci de piele tare vechi </span><span lang="RO" style="color: black;">ș</span><span style="color: black;">i de c</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;">r</span><span lang="RO" style="color: black;">ț</span><span style="color: black;">i cu coperțile p</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;">tate de lacrimi. Mai mult
decât fermec</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;">tor!</span><span style="color: black;"> </span><span style="color: black;">Dac</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> mai ajung prin Polonia, o s</span><span lang="RO" style="color: black;">ă</span><span style="color: black;"> trec sigur pe acolo.</span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="color: black;"> </span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="color: black;"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="color: black;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdCGIs4cuSVqk51JVjY9dpS04NeFu9BqDbViK0P4dKCxVNbw6guiLqjcKV9l3bzcMtHejO1vns9Kq5yKF3zxq9JTsfOkj2lG4WO0Awmz9XvMesJWYxwThrGbGjt29bTl6WjSmHIka4e3_MAC-MbySAs_3f0QnMsNSsf7rnT4AVc_gzXLSgtULiog97N2lV/s600/lombard_2.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="323" data-original-width="600" height="215" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdCGIs4cuSVqk51JVjY9dpS04NeFu9BqDbViK0P4dKCxVNbw6guiLqjcKV9l3bzcMtHejO1vns9Kq5yKF3zxq9JTsfOkj2lG4WO0Awmz9XvMesJWYxwThrGbGjt29bTl6WjSmHIka4e3_MAC-MbySAs_3f0QnMsNSsf7rnT4AVc_gzXLSgtULiog97N2lV/w400-h215/lombard_2.png" width="400" /></a></span></span></div><p></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="color: black;"><b> </b></span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="color: red;"><b>FLORIN IEPAN</b></span></span></p><p><span style="font-family: inherit;">Cele mai bune seriale:</span></p><p><b style="font-family: inherit;">Copenhagen Cowboy</b><span style="font-family: inherit;"> (Netflix)</span></p><p><b style="font-family: inherit;">Succesion </b><span style="font-family: inherit;">(2023, HBO)</span></p><p><b style="font-family: inherit;">The Bear</b><span style="font-family: inherit;"> (sezonul 2, Disney +)</span></p><p><b style="font-family: inherit;">Irma Vep</b><span style="font-family: inherit;"> (HBO)</span></p><p><span style="font-family: inherit;"><br /></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="color: red;"><b></b></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="color: red;"><b><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEigxiUa-2SqxOtltGvqSPksU6SY0sKTtxbP2hptAl3G9OZ_oSsuiSmpDVX6pC2Z1-90C2Vtnz7Y31c-8wjwtNu0h9Itc80PPZjAHOWAGfEwsLgoEbX-y-knfux9YQF24wCFN20V7K0qQfMYTpbzZAZcNAXbrujy0IWOD8jr7jnQvnsIZoG9bfU5ELULh0CN" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" data-original-height="720" data-original-width="1280" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEigxiUa-2SqxOtltGvqSPksU6SY0sKTtxbP2hptAl3G9OZ_oSsuiSmpDVX6pC2Z1-90C2Vtnz7Y31c-8wjwtNu0h9Itc80PPZjAHOWAGfEwsLgoEbX-y-knfux9YQF24wCFN20V7K0qQfMYTpbzZAZcNAXbrujy0IWOD8jr7jnQvnsIZoG9bfU5ELULh0CN=w400-h225" width="400" /></a></b></span></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="color: red;"><b><br /><br /></b></span></span><p></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="color: red;"><b>IONUȚ MAREȘ</b></span></span><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="color: black;"> </span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Cel mai bun film - "<b>Fallen Leaves</b>" (r. Aki Kaurismäki)</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;">La
Kaurismäki, e greu, aproape imposibil, să nu te laşi sedus de felul
unic - un cinema pur, atât de artificial şi totuşi profund umanist -
prin care reprezintă viaţa oamenilor simpli.</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span><span style="font-family: inherit; font-size: small;">*trebuie să menţionez că, dintre filmele cu vizibilitate şi o bună
receptare, deocamdată n-am văzut “Zone of Interest”, de Jonathan Glazer,
şi “Cerrar los ojos”, de Victor Erice (în schimb, am bifat "Poor
Things", de Yorgos Lanthimos, dar nu sunt un fan)</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Cel mai bun film românesc - "<b>Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii</b>" * (r. Radu Jude) </span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;">*trebuia să marchez entuziasmul pe care mi l-au produs cele două vizionări</span></p><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Jude
vorbeşte despre epuizarea şi angoasele unei întregi generaţii,
printr-un film care traversează furtunos şi chestionează subtil diverse
tipuri de imagini.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Cel mai bun documentar - "<b>Sur l'Adamant</b>", de Nicolas Philibert</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Ştiu,
pare o alegere la îndemână, şi chiar e, într-un fel, pentru că nu am
văzut suficient de multe documentare din 2023 şi nici nu am ţinut
evidenţa celor totuşi văzute. Însă documentarul lui Philibert chiar e un
mare film, prin modul empatic şi generos, dar în acelaşi timp percutant
şi nesentimental, în care surprinde viaţa unei mici comunităţi de
persoane cu diverse probleme psihice dintr-un centru de îngrijire
plutitor de pe Sena.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqaAl4W59oO-Ddr5JRQ4BG-92zsRTr3bkaJROg_wVF4QORVZOl4QpyW7dtGgavjlDSO5jx40e0GsZ5IdgNy0jYkncD3Flze72c7duw2x3d8WNnJymVKg3Sh1Jkmyaj_DDf-Dgio5JYgLPuuRcDQUU1HxyodLDs4hBpoNcYKx3489g5vBEx0xmiV2DxcRbr/s1600/Fallen-Leaves-4-1600x900-c-default.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1600" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqaAl4W59oO-Ddr5JRQ4BG-92zsRTr3bkaJROg_wVF4QORVZOl4QpyW7dtGgavjlDSO5jx40e0GsZ5IdgNy0jYkncD3Flze72c7duw2x3d8WNnJymVKg3Sh1Jkmyaj_DDf-Dgio5JYgLPuuRcDQUU1HxyodLDs4hBpoNcYKx3489g5vBEx0xmiV2DxcRbr/w400-h225/Fallen-Leaves-4-1600x900-c-default.jpg" width="400" /></a></div><br /> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b><span style="color: red;">LUCIAN MIRCU</span></b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Filmul anului: <b>Fallen Leaves</b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b>Frunze căzătoare</b> e infuzat cu dragoste de cinema. Oricât ar părea de naiv-copilăresc, am simțit că magia e acolo. Până
la urmă, autorul finlandez mi-a reamintit că filmele de Crăciun - alea, cele
mai bune - nu sunt aproape niciodată expres "filme de Crăciun". O
oarecare speranță în umanitate e restaurată, cel puțin pentru 81 de
minute.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Dacă am zis 'filme de Crăciun', trebuie să menționez și <b>The Holdovers</b>, măcar pentru Paul Giamatti, </span><span style="font-family: inherit; font-size: small;">dacă nu pentru Alexander Payne, în revenire de formă. La fel, <b>Anatomy of a Fall </b>(de Justine Triet, 2023),<b> </b>măcar pentru Sandra H<span><span lang="RO" style="line-height: 106%;">ü</span></span>ller. <b>Afire</b> (de Christian Petzold, 2023) e probabil cel mai jucăuș-amuzant al germanului și totuși reușește să strecoare natural în "comedia de vacanță" tema urgentă a crizei climatice.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Mențiuni de la noi: "<b>Spre Nord</b>" (de Mihai Mincan), "<b>Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii</b>" (Jude e printre puținii români care se mai ia la trântă cu actualitatea și nu iese învins).</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Serialul anului: <b>Slow Horses</b>. </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Demult n-am mai simțit plăcerea aia pe care o ai la un serial bun (poate de<span><span dir="auto"> la <b>Breaking Bad </b>și <b>Better Call Saul</b></span></span>). <span dir="auto">Parcă galopează prea repede minutele în care ești în compania anti-eroilor din (cea mai amărâtă branșă) MI5, <i>misfits and losers,</i> vorba cântecului de pe generic cântat de, nimeni altul, Mick Jagger (fan și el al seriei). În rest, ai vrea ca timpul să treacă mai repede până vine următorul episod. Faptul că sunt doar 6 este, din aceste motive, simultan bun și rău.</span></span></div><div><span dir="auto" style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Motivul principal ar fi Gary Oldman, pe cât de nesuferit și slinos, pe atât de fascinant. Jumătate din replicile lui sunt instant citabile, fără ca asta să scadă din credibilitatea personajului. În plus, pare că și restul actorilor s-au distrat la filmări. Și tot ca în cazul serialelor deja pomenite, devine din ce în ce mai bun de la un sezon la altul (bonus: sezoanele 2 și 3 au ieșit ambele într-un singur an calendaristic, alt lucru rar). Nu aștept prea mult de la sfârșitul lumii, dar dacă prind încă două-trei sezoane de <i>Slow Horses</i>, presupun că ar fi un sfârșit cât de cât suportabil.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">"Doc-ul anului" sunt de fapt mai multe:</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b>The Pigeon Tunnel</b> e tot cu spioni. Errol Morris face un film ludic despre prietenul lui, o enigmă în sine, David Cornwell alias <span><span>John le Carré</span></span> (cu puțin timp înainte să moară). Doi meseriași în câmpurile lor de interes, care nu mai au nimic de dovedit. Aparent, scriitorul vine cu toate cărțile pe masă <span>și totuși lasă seiful încifrat. Ba mai mult, parcă adâncește misterul, în ciuda noilor clu-uri prezentate.</span></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Puzzle incomplet rămâne și halucinantul inclasificabil <b>Mister Organ</b>. Pe urmele unui subiect misterios, jurnalistul neozeelandez David Farrier (care a făcut <b>Tickled</b>) o ia pe spirală în jos spre vizuina iepurelui și devine chiar el vânat de o specie stranie de prădător. Întâlnirea îți lasă o stare de rău, numai din ce emană dinspre ecran.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Mențiuni: <b>Still. A Michael J. Fox Movie</b> (de Davis Guggenheim), pentru nostalgia întoarcerii în timp și pentru curajul protagonistului de a înfrunta prezentul & <b>Ennio </b>(slăbuț ca structură, uriaș personajul, <i>ma que musica, maestro!</i>).</span></div><div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><br /></b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMioUYex4e86Up3TXjSKODEcXozXkh90vwaanuCkYLDwrtLwsvSsaf-lQ14dA6h7GINyr_EZKNeKr9JBRQFbuLK0p0ZCdwhCpPwNDyb0LLN7Vyly-WiJo25Bm9F7C-nqG6wLRJ4efIzKSTYEsvNReOJohCCyvsVLOBKFKjxJIc7-cnYbYBKGgCWKTnYr1b/s1500/SlowHorsesSeason311282302-9c65a0d8d3764cb6b9c7a3dbe0646faa.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="1500" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMioUYex4e86Up3TXjSKODEcXozXkh90vwaanuCkYLDwrtLwsvSsaf-lQ14dA6h7GINyr_EZKNeKr9JBRQFbuLK0p0ZCdwhCpPwNDyb0LLN7Vyly-WiJo25Bm9F7C-nqG6wLRJ4efIzKSTYEsvNReOJohCCyvsVLOBKFKjxJIc7-cnYbYBKGgCWKTnYr1b/w400-h266/SlowHorsesSeason311282302-9c65a0d8d3764cb6b9c7a3dbe0646faa.JPG" width="400" /></a></div><b><br /></b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b><span style="color: red;">RĂZVAN BĂLOI</span></b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span> </span></b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">filme de ficțiune:<b> Al Treilea Război Mondial (</b>Jang-e jahani sevom, r. Houman Seyyedi, Iran, 2022) </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Ingredientele duhnesc a luptă de clasă, dar și a curaj în a
aborda un subiect ca prostituția într-un Iran dogmatic. Cadrele cu evrei din filmul din film -un
Hitler interpretat de Shakib, timid la început, dar care devine tot mai
violent pe măsură ce viața i-o cere- duhnesc și ele a corigență la o istorie
suficient de recentă pentru a nu fi uitată sau repetată.<b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b>Piano Piano</b> (r. Nicola Prosatore, Italia, 2022) e un debut care
evocă nostalgii și înduioșează prin candoare și fragilitate. Nu se îndepărtează prea mult de stereotipuri (săracie, deci
violență) când livrează conflict între generații și procesul de maturizare
al unor copii napolitani din 1987, marcați deci de
regele Maradona, de Mafie și de încercările de dezvoltare a infrastructurii
urbane în dezacord cu mentalitatea oamenilor simpli din cartiere. </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">documentar:<b> Amar</b> (r. Diana Gavra, România-Spania, 2023)</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">M-a copleșit, m-a intrigat în aceeași măsură în care
m-a amuzat. Mi-a rămas pe retină și în suflet. Lumea hoților de
buzunare din România și implicit din Europa e o lume de nebănuită
tandrețe și zbucium. O lume a contrastelor, în care diamante
neșlefuite stau acoperite de noroi și au nevoie de un regizor ca Diana Gavra
sau de un spectator ca mine și ca tine să le descopere. Și poate să le lase acolo, dacă strălucirea lor nu merită permanentizată.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Bonus: mi-a plăcut mult filmul lui Florin Iepan, <b>My Journey to Romania</b> – <b>Letter
from Timișoara </b>(2023, incomplet) pe care l-am văzut împreună cu fiul
meu de 12 ani și care l-a apreciat în aceeași măsură, pentru că dezvăluie
poveștile unor oameni mai puțin cunoscuți, de etnii și culturi diferite, din chiar orașul în care
trăim. Un documentar care face foame de oameni faini și de artă. </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRpYaSbmU1WhofcZM8jbLpBdnQrWU-XgS6OSQmidtr1Q627iyTNxqglVwSjffaFcGaCC5nO8mvFveTPLk1dCZ6V-qWP88_ejgkbaIDil55GQ6bHUCeTYfTUKcp7KB0WcZ3Pgki68jFHtKHK3e_0-amJdpyb8OZTExf3xkBY3ZWYTcxtEmjqjsNCwquIXdm/s1000/World-War-III-10-H-2022.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="563" data-original-width="1000" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRpYaSbmU1WhofcZM8jbLpBdnQrWU-XgS6OSQmidtr1Q627iyTNxqglVwSjffaFcGaCC5nO8mvFveTPLk1dCZ6V-qWP88_ejgkbaIDil55GQ6bHUCeTYfTUKcp7KB0WcZ3Pgki68jFHtKHK3e_0-amJdpyb8OZTExf3xkBY3ZWYTcxtEmjqjsNCwquIXdm/w400-h225/World-War-III-10-H-2022.webp" width="400" /></a></div><br /> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b><span style="color: red;">RĂZVAN CORNICI </span></b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Încep cu un mic avertisment: anul acesta nu am văzut film pe care să-mi
doresc să-l revăd, sau mai mult, să vreau să-l dețin ulterior pe ceva
suport media. Acestea fiind spuse, topul meu la filme de ficțiune este:<br /></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b>1. The Holdovers </b>- Film de Crăciun cu iz de anii '70 în care Paul Giamatti
are un fel de strabism. Multă zăpadă și, de la un punct încolo, simți că filmul este prea lung. </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b>2. Spider-Man: Across the Spider-Verse </b>- Întortocheat și fain vizual.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b>3. BlackBerry </b>- Aici joaca un tip din serialul "<i>It's Always Sunny in
Philadelphia</i>". Îmi place mult serialul, în special primele 5 sezoane.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><br />*n-am văzut ultimul film de Aki Kaurismäki, este posibil să fie bun.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">la seriale:<b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b>1. The Fall of the House of Usher -</b> Mai mult mi-a placut "<i>Midnight Mass</i>" dar merge și ăsta.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b>2. The Last of Us </b>- Am jucat jocul și nu sunt mari diferențe între el și
serial, poate doar episodul 3, care este și cel mai fain.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b>3. Gen V</b> - Explodează penisul unui personaj enervant și este și plin de glume.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">La
documentar stau prost, foarte prost, n-am văzut nimic "din afară". Tot
ce-am văzut a venit din rețelele de streaming și în mare sunt
documentare biografice. Așa că...</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b>1. Arnold</b> - Nu credeam că este așa de modest și că-i plac poneii. Fain!</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b>2. Beckham</b> - Tulburare obsesiv comportamentală, fotbal plus muzica faină din anii '90. <br /> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Am mai văzut și alea cu Robbie Williams și Sylvester Stallone. Da.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgI7W2xjrShPMSoXK2OQGaowfaTZlxwJAVWHhCwZxZNAKmzD7SwbKoSHaDl2lN1-9r5s582qe4bMmERCDcePYqXT2sicjJ5V3TpklWe-mMKc383yqMzDLVpBpHJ0sPxVIk4WdqiHsWB-HzB0aBdhzctSkHp9ivZkpbypKq2jzd7tBRD6-vSQrySH8D2x1_q/s2400/vf1123-the-holdovers-005.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1442" data-original-width="2400" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgI7W2xjrShPMSoXK2OQGaowfaTZlxwJAVWHhCwZxZNAKmzD7SwbKoSHaDl2lN1-9r5s582qe4bMmERCDcePYqXT2sicjJ5V3TpklWe-mMKc383yqMzDLVpBpHJ0sPxVIk4WdqiHsWB-HzB0aBdhzctSkHp9ivZkpbypKq2jzd7tBRD6-vSQrySH8D2x1_q/w400-h240/vf1123-the-holdovers-005.webp" width="400" /></a></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"></span><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> <br /></span></div><div><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: medium;"> </span></div><div><span style="color: red; font-family: inherit; font-size: medium;"><b><span>RICHARD MARIUS ILIE</span></b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span> </span></b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Filmul preferat: <b>Only The River Flows </b>(r.
Wei Shujun) </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Un thriller polițist procedural/ <i>chinese noir</i> care te ține în priză pînă la final, dar mai ales un film de artă contemplativ cu
o narațiune complexă și o cinematografie superbă. De revăzut.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Doc-ul preferat: <b>Ennio</b>
(r. Giuseppe Tornatore). </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Portretul lui Ennio Morricone zugrăvit din
filmări de arhivă, interviuri, inconfundabilele teme muzicale cu care a
orchestrat sute de filme e o vizită obligatorie atât pentru fanii
artistului cât și pentru cei pasionați de munca din spatele unei coloane
sonore. Captivant, emoționant, senzorial.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Serialul preferat: <b>Silo</b>
(Apple TV) </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;">Adaptarea unui roman SF postapocaliptic în care resturile
omenirii stau "încuiate" într-un adăpost subteran uriaș. Mister
dezvăluit gradual, personaje creionate excelent, intrigă, suspans și
emoție, are potențial de a deveni un serial de consum excesiv.</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEha0St2Xu0BAULXrwvC1Kkgzrah6o3fYbX9PFPDDbeIKV2JQWh-BVGOWgVBanZPvVk6TIP50fYLzNDc_9B7q7GfffAH2wHuk6xXv8d09Ewk-1iYh_cG4M93O7K2n6EDlRnzidnFwdUQd3hST0unEVMi6n3cSOrKQeqZlcx9p-Uz3Y4A2HGixvMUFHwf0sIs/s1152/ONLY-THE-RIVER-FLOWS-182707-%C2%A9-LIAN-RAY-PICTURES.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="768" data-original-width="1152" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEha0St2Xu0BAULXrwvC1Kkgzrah6o3fYbX9PFPDDbeIKV2JQWh-BVGOWgVBanZPvVk6TIP50fYLzNDc_9B7q7GfffAH2wHuk6xXv8d09Ewk-1iYh_cG4M93O7K2n6EDlRnzidnFwdUQd3hST0unEVMi6n3cSOrKQeqZlcx9p-Uz3Y4A2HGixvMUFHwf0sIs/w400-h266/ONLY-THE-RIVER-FLOWS-182707-%C2%A9-LIAN-RAY-PICTURES.jpg" width="400" /></a></div><br /> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b><span style="color: red;">BONUS: BENGA TOP 3</span></b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b>CĂLIN LAZEA</b> ne-a băgat în ultimii ani spaima în oasele cinefile cu recomandările lui bizar-obscure din zona horror. Anul acesta, "mâncat de capitala culturală", vine și el cu 3!</span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b> </b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt15440746/" target="_blank">Katharina</a></b> (Florian Zapra, 2023). <span class="x4k7w5x x1h91t0o x1h9r5lt x1jfb8zj xv2umb2 x1beo9mf xaigb6o x12ejxvf x3igimt xarpa2k xedcshv x1lytzrv x1t2pt76 x7ja8zs x1qrby5j"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u" dir="auto">"Lemora: A Child's Tale of the Supernatural" întâlnește "Acțiunea Zuzuc".</span></span></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span class="x4k7w5x x1h91t0o x1h9r5lt x1jfb8zj xv2umb2 x1beo9mf xaigb6o x12ejxvf x3igimt xarpa2k xedcshv x1lytzrv x1t2pt76 x7ja8zs x1qrby5j"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u" dir="auto"> </span></span></span></div><div><span class="x4k7w5x x1h91t0o x1h9r5lt x1jfb8zj xv2umb2 x1beo9mf xaigb6o x12ejxvf x3igimt xarpa2k xedcshv x1lytzrv x1t2pt76 x7ja8zs x1qrby5j" style="font-family: inherit; font-size: small;"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u" dir="auto"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt25292618/?ref_=fn_al_tt_1" target="_blank">Mammalia</a></b> (Sebastian Mihăilescu, 2023). </span></span><span class="x4k7w5x x1h91t0o x1h9r5lt x1jfb8zj xv2umb2 x1beo9mf xaigb6o x12ejxvf x3igimt xarpa2k xedcshv x1lytzrv x1t2pt76 x7ja8zs x1qrby5j" style="font-family: inherit; font-size: small;"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u" dir="auto">Nae Caranfil ilustrând cinematografic un album Dordeduh.</span></span></div><div><span class="x4k7w5x x1h91t0o x1h9r5lt x1jfb8zj xv2umb2 x1beo9mf xaigb6o x12ejxvf x3igimt xarpa2k xedcshv x1lytzrv x1t2pt76 x7ja8zs x1qrby5j" style="font-family: inherit; font-size: small;"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u" dir="auto"> </span></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span class="x4k7w5x x1h91t0o x1h9r5lt x1jfb8zj xv2umb2 x1beo9mf xaigb6o x12ejxvf x3igimt xarpa2k xedcshv x1lytzrv x1t2pt76 x7ja8zs x1qrby5j"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u" dir="auto"><a href="https://www.imdb.com/title/tt20420790/?ref_=nm_knf_t_2" target="_blank">Invincible Fight </a></span></span></b><span class="x4k7w5x x1h91t0o x1h9r5lt x1jfb8zj xv2umb2 x1beo9mf xaigb6o x12ejxvf x3igimt xarpa2k xedcshv x1lytzrv x1t2pt76 x7ja8zs x1qrby5j"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs xlh3980 xvmahel x1n0sxbx x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u" dir="auto">(Rainer Sarnet, 2023). </span></span>Dacă "Timișoara 2023", prin retina proprie, ar fi ecranizată.</span> </div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span><br /></span></b></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span><br /></span></b></span></div><div><b><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhx7cijF4HJ8LwAGkh4CJPlkMDHJuHbzOuKiTeE23_HjMc7F2GJgPQqi_7yN_pGLJQH9D4P6La09-Bu6jnoJfe_5NgGkW3BEGWf8Wnf3ZH-zJgChwQJIhlLREb2RN8TNeQTWtq1J39TCI30MMEDtN-66hNcje-bIIMmR-4hZD27ECz6F2m8A-JKpvmYjKAF/s1024/logo_1.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="824" data-original-width="1024" height="323" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhx7cijF4HJ8LwAGkh4CJPlkMDHJuHbzOuKiTeE23_HjMc7F2GJgPQqi_7yN_pGLJQH9D4P6La09-Bu6jnoJfe_5NgGkW3BEGWf8Wnf3ZH-zJgChwQJIhlLREb2RN8TNeQTWtq1J39TCI30MMEDtN-66hNcje-bIIMmR-4hZD27ECz6F2m8A-JKpvmYjKAF/w400-h323/logo_1.jpeg" width="400" /></a></div><br /><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><br /></span></b></div></div>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-76261515103544741562023-12-03T20:43:00.013+02:002023-12-04T10:05:12.048+02:00De ce scriu ăștia pe pereți?<p><b>INTERVIU CU REGIZORUL ALIN BOERU</b></p><p><i><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; box-sizing: inherit; color: #38444c;">"<b>De ce scriu ăștia pe pereți?</b>" </span><span style="background-color: white; color: #38444c;">explorează fenomenul graffiti și street art din România în 30 de ani și peste 40 de artiști - sau "niște mizerabili și nenorociți" cum sunt numiți de un politician român. </span>Începutul foarte tulburător și visceral al documentarului te duce în subteranul unei lumi fără prea multe reguli, dar cu multă libertate artistică și de exprimare. De la artiști "savanți" la cel mai hardcore graffer român, MSER, cunoscut pe toate continentele. Am vorbit cu regizorul Alin Boeru despre documentarul său de debut sub pretextul premierei de gală de la Timișoara, de miercuri, 6 decembrie. </span></i></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_OQWCJXcQLmkbWb-9xDuKvkEIIlXiyLvcy2OUweP5_jT_3hDS04jfZHZlTviQgpx9I9jasgcVfWqLVHXpSY5UbseBvDmw2zzf2nZ8ZzCmKSpm2s_5hYf8_g1J7UrvvJx2m03fOjqimoaehArBcFrbBciA7bkRf90RLq7Z7a-RPOXlUy16W0OGkpGcKL4o/s750/alin.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="750" data-original-width="530" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_OQWCJXcQLmkbWb-9xDuKvkEIIlXiyLvcy2OUweP5_jT_3hDS04jfZHZlTviQgpx9I9jasgcVfWqLVHXpSY5UbseBvDmw2zzf2nZ8ZzCmKSpm2s_5hYf8_g1J7UrvvJx2m03fOjqimoaehArBcFrbBciA7bkRf90RLq7Z7a-RPOXlUy16W0OGkpGcKL4o/w283-h400/alin.webp" width="283" /></a></div><i> Alin BOERU<br /></i><p></p><p><b>Marele Ecran</b><i>: Pentru mine, documentarul tău e până la urmă o discuție despre creativitate, inclusiv despre creația filmului pe care îl vedem. E și despre nesiguranțele celui care își caută vocea, mai ales când e înconjurat de atâția artiști încrezători. Crezi că ai fi putut săpa mai mult sau crezi sută la sută în ce a ieșit, ca să citez un personaj din film?</i></p><p><b>Alin Boeru</b>: Cred că aș fi putut săpa mai mult. Aș fi avut nevoie de mai multe ore filmate mai mult timp petrecut cu ei, ca să ajung la ceva mai real. Ascunzându-se uneori în spatele unor litere sau construindu-și ani de-a rândul aceste persona cu care desenează, se prezintă într-un anume fel, foarte bine controlat. Se deschid mai greu când întâlnesc un străin. Mi-ar fi plăcut într-adevăr să am cinci ani doar de filmat și de cercetat. </p><p>Oricum am sondat foarte mult și am vorbit cu numeroase persoane. Pe parcurs, mi-am dat seama că interviurile deveneau foarte seci, formale, și eu voiam altceva. Voiam un soi de împrietenire cu oamenii ăștia, și să iasă ceva cât mai natural. Cred că mi-a ieșit până la urmă, când am început și eu să mă deschid în fața lor.</p><p><b>M.E. </b><i>Înțeleg că sunt personaje cu care ai fi stat mai mult...</i></p><p><b>A.B. </b>Amuzant e că atunci când mergeam la filmare, foarte mulți dintre ei se comportau ca și cum întreg documentarul urma să fie doar despre ee. Se zice și în film că e mult ego. S-ar fi putut face lejer un film doar despre Erps, Homeboy, Pisica Pătrată sau Wanda. Sau alte personaje puternice care ar fi meritat, poate, un film al lor. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgekTp3LnPbMedkG5_isxq5dUPyh-qNJ4xfW0TbV7MuXUJK4YCi1eOJVEb2Xm09o2kvIirkgLunVe201RI3PHrImDKoMJ2KnQtiZjEdtGIZzaf2cG5UvwgrlJ1TLE5uY1a0CCNw6rzwTFCjKmqwA4wLa8-xJzM3xmi_JNhPPmCe8Xfw4VYIE_eoiMy4C4S5/s1919/de-ce-scriu-astia.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1079" data-original-width="1919" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgekTp3LnPbMedkG5_isxq5dUPyh-qNJ4xfW0TbV7MuXUJK4YCi1eOJVEb2Xm09o2kvIirkgLunVe201RI3PHrImDKoMJ2KnQtiZjEdtGIZzaf2cG5UvwgrlJ1TLE5uY1a0CCNw6rzwTFCjKmqwA4wLa8-xJzM3xmi_JNhPPmCe8Xfw4VYIE_eoiMy4C4S5/w400-h225/de-ce-scriu-astia.jpg" width="400" /></a></div><p> ERPS</p><p><b><br /></b></p><p><b>M.E. </b><i>Fiind așa vast, nu te-a speriat un pic sarcina de a scoate la lumină toată scenă de la noi? Te-ai simțit copleșit în vreun punct?</i></p><p><b>A.B. </b>Au fost mai multe puncte. La prima întâlnire cu cei care au venit cu ideea filmului - John Dot S. și Robert Obert- a fost prezentată o listă cu nume. Erau vreo 5-6 planșe mari pline cu acronime din care nu înțelegeam nimic. <i>Nu, că toți sunt relevanți. </i>După ce am filmat foarte multe interviuri am început să recuperăm și pe partea de acțiune, să ieșim cu ei la desenat, să cercetăm arhiva. De exemplu, filmările lui MSER, care are 3000 de metrouri desenate, au ajuns la noi când eram foarte avansați cu montajul, dar au funcționat foarte bine ca niște coperți pentru documentar. MSER, care are pofta asta de adrenalină și de a desena aproape zilnic, e cel care mi-a oferit mantra ce m-au determinat să-mi schimb radical viața: "Până la urmă, trăiesc doar o dată!".</p><p><b>M.E. </b><i>Declicul tău. </i><i>Ai lăsat slujba de la corporație. F</i><i>ilmul chiar ți-a schimbat decisiv viața. </i></p><p><b>A.B. </b>Am pornit de la a-i descoperi pe ei și am ajuns să mă descopăr pe mine. Să vreau să fiu mai asumat și să fac un documentar cât mai <i>raw</i>. Să mă arunc cu capul înainte în tot ce înseamnă lumea filmului, de la scris scenarii, la regizat, produs și jucat. Pe parcurs, am renunțat la ideea de a avea muzică hip-hop, considerând că ar fi cumva previzibil, și am preferat să se audă orașul, mediul înconjurător, claxoanele, oamenii. Când vedem desenele alea în oraș, nu prea se aude muzică. </p><p><b>M.E. </b><i>Ce te-a fascinat pe tine la lumea asta, care a fost cârligul care te-a adus?</i></p><p><b>A.B. </b>M-au fascinat spațiul public și înscrisurile pe pereți. De mulți ani colecționam fotografii cu pereți. De la mesaje fără noimă, până la murale și piece-uri de graffiti elaborate. Mă întrebam cine sunt oamenii din spate, ce îi mână. Având norocul să cresc cu oamenii ăștia, OBERT și John Dot S., îi mai întrebam una-alta și mă luminam parțial. </p><p>Inițial, filmul trebuia să se cheme <i>Pe pereți nu se scrie!</i>. Era lucrul pe care îl auzeam cel mai des când eram mic, când mâzgâleam pereții din camera mea. Ulterior, mi s-a părut mai bună întrebarea <i>De ce scriu ăștia pe pereți?. </i>Pentru că fiecare se întreabă asta când iese pe stradă și vede zidurile desenate. Asta legat și de spațiul public. Al cui e, până la urmă? </p><p><b>M.E. </b><i>Unde e granița între arta asta pură a artiștilor documentați de tine și monetizarea ei, ca la Banksy, unde s-a ajuns la chestii absurde. Oameni care au desenul lui pe casă...</i></p><p><b>A.B. </b>... decupează pereții și îi vând la licitație, da. Cred că e nevoie și de monetizare. Numai așa pot exista acele murale complexe. Ele nu se pot realiza într-un sfert de oră sau o zi. Uneori au nevoie de câte o săptămână sau două. La Sibiu, de exemplu, cei de la Sweet Damage Crew au desenat un zid de peste 500 de metri pătrați. Sau "ziarul orizontal" al lui Dan Perjovschi -tot din Sibiu-, unde el revine și comentează constant asupra lumii, de peste 13 ani. </p><p><br /></p><table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><tbody><tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqIVJ9kSE9rkegfwP7CTGL-yMVRa3kWnAK6cUKyKA-4usKJk6gxOWafOgj5wfkeGpYrmcLuxSMh7Lbcubb0JcxLgAukX4NVqofSH7o4KbAy6BPgzq5PL2zVLzcW0E5jpz0ARlLZvZKm8F2RkB-fBiyHoBQSABiQDDpllWLOcM9fYJWdGVDGQCGuI01kF3U/s1200/SweetDamageCrew-final-1_lucrare%20Sibiu%20500%20mp.jpg" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" data-original-height="831" data-original-width="1200" height="278" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqIVJ9kSE9rkegfwP7CTGL-yMVRa3kWnAK6cUKyKA-4usKJk6gxOWafOgj5wfkeGpYrmcLuxSMh7Lbcubb0JcxLgAukX4NVqofSH7o4KbAy6BPgzq5PL2zVLzcW0E5jpz0ARlLZvZKm8F2RkB-fBiyHoBQSABiQDDpllWLOcM9fYJWdGVDGQCGuI01kF3U/w400-h278/SweetDamageCrew-final-1_lucrare%20Sibiu%20500%20mp.jpg" width="400" /></a></td></tr><tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">SWEET DAMAGE CREW</td></tr></tbody></table><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDvV1OqIIgaB4NLJpeCudjksgYmHmijd4_4TJStklJIyLKh7VnFqaVw6anbiCfRcQz6Z_5POQ_lSZE07eGgptEyeAIfoFf_CDOvRqBg60bHd693wOnxg5pVjL9NphgfZY6IJejJAMTwBfUpw1G3DK7B1IckuNfQQSCUvtxnE5SbzXJi3-eKXGXbt5H8LLY/s1280/Dan%20perjovschi%20ziarul%20orizontal.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="1280" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDvV1OqIIgaB4NLJpeCudjksgYmHmijd4_4TJStklJIyLKh7VnFqaVw6anbiCfRcQz6Z_5POQ_lSZE07eGgptEyeAIfoFf_CDOvRqBg60bHd693wOnxg5pVjL9NphgfZY6IJejJAMTwBfUpw1G3DK7B1IckuNfQQSCUvtxnE5SbzXJi3-eKXGXbt5H8LLY/w400-h300/Dan%20perjovschi%20ziarul%20orizontal.jpg" width="400" /></a></div> DAN PERJOVSCHI<p></p><p><br /></p><p>Există și o dualitate, ca să nu o numim ipocrizie. De multe ori, grafferii ăștia alergați de poliție că desenează pe tramvaie și metrouri, la anumite ocazii sunt plătiți de autorități să facă fix asta: să deseneze pe tramvaie și metrouri, la diverse evenimente festive. </p><p>La festivalul de street-art de la Târgu Jiu, artistul Harcea Pacea urma să deseneze un personaj cu picior de lemn pe fațada unui bloc. La început, administratorul a fost foarte supărat: <i>De ce desenează ăsta pe blocul meu?</i> <i>O să fim blocul cu șchiopul</i>. Apoi, văzând cum iese lucrarea și care e mesajul final, s-a atașat de ea și a început să o considere <i>a lui </i>și să-i alerge pe copiii care voiau să deseneze la baza blocului cu spray-urile rămase. <i>Nu, e lucrarea noastră!</i> <i>Cum să desenați peste ea?</i></p><p>Lumea se transformă dacă ajunge să-i cunoască pe artiști. Dar, de multe ori, nu avem răbdare. Pe mine asta m-a interesat: oamenii din spatele acestui fenomen. Plus că, filmul mi-a demonstrat că nu e chiar atât de ușor să desenezi cum am crezut. Dar poate fi terapeutic, chiar dacă nu-ți iese. De asta și spun la Q&A-uri spectatorilor să încerce măcar o dată să ia un spray cu vopsea în mână sau un marker și să încerce să se joace pe un perete... al lor, de preferat. </p><p><br /></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZwQbK-0Q5u_kiZ822zlMKrqmS3Fa3UDtOAkQVOV6WWUn8epN-FgmWN-8bunEtJn4GVMbAmCbJdiLSDzQDVWTShATEcdDDQjSOHpViUfVc-ipKzc7z9du4-Na3EJ0qfL0_Jl8eFUxUswmIzMsUJctr5-u0pfWIJtiywDUJjOG_v_wWa0qZhsKTJDYccUko/s1998/HARCEA%20PACEA%20LUCRARE%20TARGU%20JIU%20PICIOR%20DE%20LEMN.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1998" height="216" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZwQbK-0Q5u_kiZ822zlMKrqmS3Fa3UDtOAkQVOV6WWUn8epN-FgmWN-8bunEtJn4GVMbAmCbJdiLSDzQDVWTShATEcdDDQjSOHpViUfVc-ipKzc7z9du4-Na3EJ0qfL0_Jl8eFUxUswmIzMsUJctr5-u0pfWIJtiywDUJjOG_v_wWa0qZhsKTJDYccUko/w400-h216/HARCEA%20PACEA%20LUCRARE%20TARGU%20JIU%20PICIOR%20DE%20LEMN.png" width="400" /></a></div> HARCEA PACEA <br /><p></p><p>Am văzut foarte multe paralele între lumea street-artiștilor și lumea cinematografiei în care încercam să intru. Poți înlocui întrebarea mea cu "de ce fac ăștia filme" sau "de ce scriu scenarii". Răspunsul e: din interior. E ceva ce simți visceral și, uneori, greu poți articula. </p><p><b>M.E. </b><i>E și o democratizare în ambele arte. Îți trebuie doar un instrument, un perete, o suprafață pe care să arunci...</i></p><p><b>A.B. </b>Și un pic de tupeu, dorință sa faci asta. În ambele cazuri vrei să fie văzută opera ta de spectatori, de trecători. Să se întrebe ce ai vrut să faci.</p><p><b>M.E. </b><i>De ce să vină lumea la premiera de gală de la Timișoara?</i></p><p><b>A.B. </b>În primul rând m-aș bucura să vină cei care activează sau cărora le place zona de grafitti și street-art. Apoi să vină toți care vor să se auto-descopere, care poate sunt într-un moment de cumpănă, care nu sunt siguri că se îndreaptă în direcția bună, care și-au dorit să facă altceva, dar n-au îndrăznit. Cred că oferă ceva și celor din comunitate dar și celor care n-au nici în clin, nici în mânecă cu forma asta de artă. După proiecția de miercuri, 6 decembrie, de la Cinema Victoria (20.30) va avea loc o discuție despre street art și graffiti, la care avem și un invitat special: artistul stradal timișorean LUX. E posibil să vină și Irlo, care sigur va fi prezent la proiecția de la Arad, cu o zi înainte, pe 5 decembrie, la cinematograful ARTA.</p><p><i>A consemnat Lucian Mircu. Interviul a fost editat pentru claritate.</i></p><p><i><br /></i></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAJTbbDQ_tkAWkPyMKKIM82ymqVhqKoa0MaN6L026L5n9DVhDUuxD0Gkj4w3kjqWVwv0itE6-vnVFWCDQAcK5YD8Q8-PYKi10FWk2ZlOZ1ipLU4TgopPUHwIshsTsoM8H2hlTrmAZ9OAQQuzFeCtyJE0U3lAjHVpdxRH8tnJwmg0JveYhv1DVr_HVMV3K5/s1200/de-ce-scriu-astia-pe-pereti-476436l-1600x1200-n-a656b0b8.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="799" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAJTbbDQ_tkAWkPyMKKIM82ymqVhqKoa0MaN6L026L5n9DVhDUuxD0Gkj4w3kjqWVwv0itE6-vnVFWCDQAcK5YD8Q8-PYKi10FWk2ZlOZ1ipLU4TgopPUHwIshsTsoM8H2hlTrmAZ9OAQQuzFeCtyJE0U3lAjHVpdxRH8tnJwmg0JveYhv1DVr_HVMV3K5/w266-h400/de-ce-scriu-astia-pe-pereti-476436l-1600x1200-n-a656b0b8.jpg" width="266" /></a></div><br /><p><br /></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-12960836766293482242023-10-21T18:26:00.006+03:002023-10-21T18:33:30.428+03:00Astra Film 30: Recoltă de iubire<p><b>CORESPONDENȚĂ DE LA SIBIU (I)</b></p><p><i>Noi n-am ajuns anul ăsta la Astra Film Festival, și e păcat, fiind cu adevărat o sărbătoare a filmului documentar. Noroc că e acolo Răzvan Băloi și ne trimite, ca de obicei, câteva rânduri despe filmele văzute.</i></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDgJaq5t_Hf1ry2THVuwyRKL0y1PTUSX6X_X7JdiLUDlQWC9BwOB4N6syAA3DCozug3EPH2IqfLZYqjSQIULdFkzS8XMHKrOkDbf-t78g9ktf7xtRisy8oWELdeDpmYDbMPPPWkgYyd-UtoCmfPY0HjWAwUFYBXEUycdwFcNhNBmXLGJB29yNiXIprsrqV/s800/ada_-_3_octombrie_2023_-_0081.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="450" data-original-width="800" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDgJaq5t_Hf1ry2THVuwyRKL0y1PTUSX6X_X7JdiLUDlQWC9BwOB4N6syAA3DCozug3EPH2IqfLZYqjSQIULdFkzS8XMHKrOkDbf-t78g9ktf7xtRisy8oWELdeDpmYDbMPPPWkgYyd-UtoCmfPY0HjWAwUFYBXEUycdwFcNhNBmXLGJB29yNiXIprsrqV/w400-h225/ada_-_3_octombrie_2023_-_0081.jpg" width="400" /></a></div><br /><i><br /></i><p></p><p><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: justify;">Ca </span><span lang="RO" style="text-align: justify;">în fiecare an, la Sibiu, rodul lunii octombrie e
filmul documentar. Și cum Astra a ajuns la incredibilul număr rotund 30 îmi propun să
surprind emoțiile ultimelor două zile ale acestei ediții deosebite. Tot ce am
văzut vineri sunt filme solide despre iubire. </span><span style="text-align: justify;">Recolta
primei mele zile la Sibiu e bine legată </span><span lang="RO" style="text-align: justify;">și
„aromată</span><span style="text-align: justify;">”. </span><span lang="RO" style="text-align: justify;">Emoțiile și empatia
ei au fost amplificate de discuțiile cu echipele.</span></span></p><p><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">Nu puteam începe mai bine
“degustarea” anuală de antropologie vizuală. </span><i style="font-family: inherit; text-align: justify;"><b>"Doar aici ne putem iubi"</b> (de Suzana
Dinevski, Macedonia, 2022</i><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">) părea,
după titlu, </span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-align: justify;">că îmi vorbește despre
Sibiu</span><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">, </span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-align: justify;">despre dragostea
dintre spectatori și cinema. Este despre altfel de dragoste, plasată în
interiorul celei mai cunoscute închisori din Macedonia (de Nord). Două cupluri
despărțite de gardurile de sârmă și beton ale acestei instituții, care dă totuși dovezi de umanitate. Acțiunea se axează pe relațiile de familie a celor doi
încarcerați și mai puțin pe motivul pentru care sunt ei acolo. Camera se
focusează pe detalii: de la iahnia de fasole din gamele, la părul de pe spatele
celor doi bărbați atunci când fac duș și tutunul pe care-l rulează îndelung. Treptat, grătarele
iau locul terciului, vizitele conjugale iau locul celor de familie și speranța
ia locul resemnării. În ciuda mediului, lipsește violența, ceea ce induce
așteptarea unui final dezvăluitor, măcar în privința faptelor comise de cei doi
protagoniști.</span></p><p><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-align: justify;">Amânasem să </span><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">culeg "</span><i style="font-family: inherit; text-align: justify;"><b>Playback</b>" </i><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">(de Iulia Rugină, Romania, 2023), </span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-align: justify;">știind că îl voi prinde la Sibiu, însă nu știam că avea să-mi gâdile așa
tare coarda emoțională. Cine nu a fost în </span><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">Ring în anii ‘80 sau ’90 probabil
nu va suferi de nostalgie. E o lume pe care o uitasem, o pusesem la naftalină, cam
ca materialele și sculele din arhiva lui Sorin Lupașcu, unul dintre cei mai
populari DJ ai acelor vremuri (popularitate care nu l-a ferit de un conflict cu
Nicu Ceaușescu). Muzica importată de el direct din RDG furniza vise și trăiri
intense tinerilor socialiști și, mai apoi, unei țări libere și naive. Iulia Rugină
învie amintirea acestui fenomen, al culturalizării prin muzică în vremea când
aproape nimic altceva nu era la îndemână.</span></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTYs6cq5IerQCngaL0wStkrqQ2Y3Qg8vgtlvSXa0ioT2c8xnW8jHK0kfuFuCbfJAqgVVPIUNsUsHRgwdberaAlUbb-E6rTRReJo63A6NAGUj37XcviZI9wwy3oNZeGsWYKoaIUYkmAk2g9uko9nTfQI2EZWRg7w2tVtzIBvLFZ2HQquZtk52izQhumoOZf/s639/God-and-Lunaparks-Warriors-3-1-639x395.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="395" data-original-width="639" height="248" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTYs6cq5IerQCngaL0wStkrqQ2Y3Qg8vgtlvSXa0ioT2c8xnW8jHK0kfuFuCbfJAqgVVPIUNsUsHRgwdberaAlUbb-E6rTRReJo63A6NAGUj37XcviZI9wwy3oNZeGsWYKoaIUYkmAk2g9uko9nTfQI2EZWRg7w2tVtzIBvLFZ2HQquZtk52izQhumoOZf/w400-h248/God-and-Lunaparks-Warriors-3-1-639x395.jpg" width="400" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgINGrRjThpOYS-ylC_j5TqVkSuczZdtvvNlipLOShnlHjzaUZNNMqvOI1PvMilDyT-rWY6mv7KB4FDltY8PDTm95OBEsmyIAmX3fBGsIn89VFmoOBBfJJZ-ZyDzXns345BGExwhC2YDhVok0dymdcLehp78qwsCmqJNljJZXmTHQ8-rEFF_rhnc48XBpjd/s1600/pawel.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgINGrRjThpOYS-ylC_j5TqVkSuczZdtvvNlipLOShnlHjzaUZNNMqvOI1PvMilDyT-rWY6mv7KB4FDltY8PDTm95OBEsmyIAmX3fBGsIn89VFmoOBBfJJZ-ZyDzXns345BGExwhC2YDhVok0dymdcLehp78qwsCmqJNljJZXmTHQ8-rEFF_rhnc48XBpjd/w400-h300/pawel.jpg" width="400" /></a></div><br /><span style="font-family: inherit; text-align: justify;"><br /></span><p></p><p><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">Iubirea dintre tat</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-align: justify;">ă și fiu</span><span style="font-family: inherit; text-align: justify;"> e miezul din </span><i style="font-family: inherit; text-align: justify;"><b>"Gâlceava ateului
cu lumea" </b>(de Bartłomiej Zmuda, Polonia, 2022</i><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">), multi-premiat în Polonia. Credinciosul
Pawel Józwiak-Rodan (pe scenă, la final) este producătorul filmului și fiul
ateului în cauză, un celebru scriitor de cărți anti-creștine sau mai degrabă
anti-habotnice. Road-movie-ul pornește pe două planuri: unul din trecut, când
tatăl își filmează fiul într-o călătorie inițiatică prin toată Polonia,
dintr-un parc de distracții într-altul; </span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-align: justify;">î</span><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">n planul din prezent, fiul </span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-align: justify;">încearcă să </span><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">își ducă tatăl pe un drum mai periculos, de convertire
religioasă. O traducere mai exactă a titlului internațional (</span><i style="font-family: inherit; text-align: justify;">“God & Lunaparks
Warriors”) </i><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">ar fi reflectat mai bine</span><i style="font-family: inherit; text-align: justify;"> </i><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">dinamica antrenantă a filmului. Tatăl e încăpățânat,
dificil, violent verbal și morocănos, dar și luptător. Situațiile în care e pus
uneori sunt absurde și au stârnit multe chicote în sală. Discuția de după film
cu Pawel (uneori incomodă) a adâncit povestea pentru spectatori, oferind detalii despre cum a evoluat relația dintre cei doi și sugestia că inclusiv filmul e un fel de terapie pentru fiu.</span></p><p><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">O
altă întâlnire relevantă a fost cu regizorul filmului </span><b style="font-family: inherit; text-align: justify;">“</b><i style="font-family: inherit; text-align: justify;"><b>Dragoste tăcută”</b>
(Germania & Polonia, 2022</i><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">). Marek Kozakiewicz a</span><i style="font-family: inherit; text-align: justify;"> </i><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">surprins iubirea
dintre două femei, ascunsă la început. Contrar prejudecăților, vedem
cum o situație de viață (dispariția unui părinte) poate duce la coagularea și
emanciparea fericită a ce a mai rămas din familie și a relației cu iubita care trăiește
peste granițe. Proiectul s-a întins pe mulți ani (și pentru că un personaj
trebuia să împlinească 18 ani pentru a-și
putea da consimțământul apariției în film). Regizorul e invizibil pe parcursul
filmărilor, însă unghiul intim al camerei relevă că a devenit parte din familie.
Reușește să aducă o gură de aer și acceptare pentru o lume contestată de biserică
și societate. E o fereastră măcar puțin crăpată, cu speranța ca alții să o deschidă complet.</span></p><p><span style="font-family: inherit;">(Corespondență de la Sibiu de Răzvan Băloi)</span></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPw5jGusFZo3pvrBSelDYZNXYZ_bYOFm1xcrE_F-AXbOKYT5VJQl7iPjhnVvvc1OTxVC-18Gytls4fL5dVs15ACHbzGqjOjqFrtk9BP0pmtwr8JjgN-_4_2Dk-Mktx1etRl1ydH5rG160wC2GwSTyA4vFzZWgWW5z0F1N-OggrDquHBsW7hkqB2uGbf_hA/s1920/1920.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1080" data-original-width="1920" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPw5jGusFZo3pvrBSelDYZNXYZ_bYOFm1xcrE_F-AXbOKYT5VJQl7iPjhnVvvc1OTxVC-18Gytls4fL5dVs15ACHbzGqjOjqFrtk9BP0pmtwr8JjgN-_4_2Dk-Mktx1etRl1ydH5rG160wC2GwSTyA4vFzZWgWW5z0F1N-OggrDquHBsW7hkqB2uGbf_hA/w400-h225/1920.jpg" width="400" /></a></div><br /><span style="font-family: inherit;"><br /></span><p></p><p><br /></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-86143072973894685172023-10-16T18:31:00.017+03:002023-10-17T09:26:50.339+03:00Războiul, prin ochii unui băiat și ai cailor săi<p style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN-GB" style="color: black; mso-ansi-language: EN-GB; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin;">INTERVIU CU REGIZORUL MARIAN CRIȘAN DESPRE "WARBOY" </span><i><span lang="EN-GB" style="color: black; mso-ansi-language: EN-GB; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin;"><br /></span></i></span></p><p style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><span lang="EN-GB" style="color: black; mso-ansi-language: EN-GB; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin;">Am stat de vorbă cu Marian Crișan despre </span></i><i><span lang="EN-US" style="color: black; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin;">“</span></i><i><span lang="EN-GB" style="color: black; mso-ansi-language: EN-GB; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin;">Warboy”,
cel mai recent film al său, care va avea peste două zile prima proiecție cu public chiar la
Timișoara, cu o lună înainte de lansarea în cinematografe. Discuția este ilustrată
cu fotografii de la filmări și completată cu note regizorale puse la dispoziție
de autor<b>.</b></span></i></span></p><p style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><span lang="EN-GB" style="color: black; mso-ansi-language: EN-GB; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin;"><b></b></span></i></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><span lang="EN-GB" style="color: black; mso-ansi-language: EN-GB; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-ascii-theme-font: minor-latin; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin; mso-hansi-font-family: Calibri; mso-hansi-theme-font: minor-latin;"><b><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaNUE14X0RF3DPe_FSkCYZRRCo7ASjFMw2ZBZ0HIbPg9oz3xSIq3EiD4KrsCUx-_UO30NR_9zvkwaoztjZU7I6ZNS1zoCk4nL-Eny5KJ3tiY0oZfVUJVP9WbYHkjUznfnmw3HOcomzfYZqlZz9ZLpKp1oalUD032iGXSbiu1xJNfMt3mQg02VTrvl629e6/s1024/Marian%20Crisan%20Still.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="768" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaNUE14X0RF3DPe_FSkCYZRRCo7ASjFMw2ZBZ0HIbPg9oz3xSIq3EiD4KrsCUx-_UO30NR_9zvkwaoztjZU7I6ZNS1zoCk4nL-Eny5KJ3tiY0oZfVUJVP9WbYHkjUznfnmw3HOcomzfYZqlZz9ZLpKp1oalUD032iGXSbiu1xJNfMt3mQg02VTrvl629e6/w300-h400/Marian%20Crisan%20Still.jpeg" width="300" /></a></b></span></i></span></div><p></p><p></p><p style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b><span lang="EN-US">Marian
Crișan</span></b><span lang="EN-US">: Să
faci un film e o construcție care durează doi-trei ani, dar care se face cu un
fel de obsesie pentru un subiect. O flacără care arde într-un proiect și care
te ține. Dacă nu vrei să zici ceva anume, dacă nu te doare ceva, greu reziști
să îl duci la bun sfârșit.</span></span></p><p style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN-US"><b>Lucian
Mircu</b></span><i><span lang="EN-US">: </span></i><span lang="EN-US">Ce a durut aici? Ce a alimentat flacăra?</span></span></p><p style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN-US"><b>M.C. </b>Fascinația
pentru amintirile bunicului meu care în anii 1944-1945 </span><span lang="RO">era
adolescent. În ultimii ani de viață a tot revenit la perioada aceea când era slugă la un stăpân și avea în grijă caii acestuia, </span></span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="RO">undeva în pădurile din munții Vrancei. De multe ori era nevoit să stea zile și chiar săptămâni</span></span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="RO"> izolat în pădure, într-o colibă. Singurii lui prieteni erau acei cai pe care îi îngrijea, ținându-i ascunși pentru a nu fi luați de armată. Prin pădurile
acelea treceau soldați ruși, germani, români. Eram curios cum simțea el
războiul la 13-14 ani, când nu înțelegi mare lucru din ce se întâmplă în jurul tău. Pentru <b>Warboy</b> am
pornit de la imaginea asta simplă a unui adolescent care e nevoit să stea singur
în pădure și să lucreze cu caii, sub cerul liber.</span></span></p><p style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNOSg5ATWRCeKMjPLVWvHBzMAaiH4k_XqoO3Zwun6pjjbgcl__V-QVoaFNZIyZWfhW4YjIUI7oZvUQ4l32aCceh6sMWuJnBZjwfZcdqeeAKiu-Z_iOVSAipk7eBy_G4ZpL0cunmytAQQCPWijM4bWz4RhL_b_n3vWfst254A7995iAXYTocuXymW2JWOeB/s1600/making01.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1068" data-original-width="1600" height="268" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNOSg5ATWRCeKMjPLVWvHBzMAaiH4k_XqoO3Zwun6pjjbgcl__V-QVoaFNZIyZWfhW4YjIUI7oZvUQ4l32aCceh6sMWuJnBZjwfZcdqeeAKiu-Z_iOVSAipk7eBy_G4ZpL0cunmytAQQCPWijM4bWz4RhL_b_n3vWfst254A7995iAXYTocuXymW2JWOeB/w400-h268/making01.jpeg" width="400" /></a></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">Cum arată sfârșitul
războiului prin ochii unui băiat? Nu prin ochii unui soldat sau ai altui om
matur. Bunicul își amintea că din satul lui, în 1942, a plecat un contingent de
70 de tineri. Flăcăi de 18 ani. Nu s-a întors nici unul. La noi nu prea se
discută cu adevărat primii patru ani din al doilea război mondial, când am
luptat alături de nemți până la Marea Azov. Nici în literatură, nici în film.</span></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> </span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">M-a interesat fața nevăzută
a războiului. Ce se întâmplă cu copiii și animalele în război? Toți soldații
din film, că erau români, americani, ruși sau nemți, toți vor caii băiatului.
În al doilea război mondial au fost folosiți activ peste 6 milioane de cai.
Caii țăranilor români erau rechiziționați pentru front sau țăranii erau luați
pe front cu tot cu căruțe și cai.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> </span></b></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">Warboy</span></b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> e un film de epocă, cu
un casting întins pe doi ani, cu actori care vorbesc limbi diferite și o punere
în scenă în natură. L-am produs în pandemie, dar am amânat filmările până în
2022.<i><span style="color: black;"> </span></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><i><span lang="RO" style="color: black; font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> </span></i></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><i><span lang="RO" style="color: black; font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">Septembrie
1944, trupele germane încep să se retragă împinse din Est de Armata Roșie
alături de Armata Română (care tocmai ”întorsese armele”). </span></i><i><span style="color: black; font-size: 13.5pt;">M-a interesat să fac un film de război </span></i><i><span lang="RO" style="color: black; font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">fără eroism,
fără bătălii în tranșee, ci văzut din perspectiva unui copil. Războaiele de
pretutindeni și din toate timpurile afectează pe toată lumea, inclusiv copii și
animalele (notă regizorală)<b>. </b></span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> </span></b></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">L.M.</span></b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> Era un aforism încă de
la începuturile cinematografiei: </span><span style="font-size: 13.5pt;">“</span><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">Nu lucra niciodată cu
animale și copii”. Cum a fost în cazul vostru?</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> </span></b></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">M.C. </span></b><span lang="RO" style="background: white; color: black; font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO; mso-color-alt: windowtext;">Evident că nu e simplu nici cu copii
nici cu animalele și noi le-am avut pe amândouă, tot timpul. Pentru rolul copilului, am început să căutam un băiat de 12-14 ani care
să știe călări destul de bine deja. Un ”băiat de la grajduri”, să zic așa,
bătut de vânt și de soare, nu ținut la calculator. Nu doream un actor pe care
să îl învățăm să călărească, ci am procedat invers. Am găsit călărețul și apoi
am făcut actoria să funcționeze. Așa l-am găsit pe Daniel Bâliș care vine de la
un club de echitație din Bacău. Avea vreo 13 ani cănd l-am descoperit și am
filmat când avea 15 ani, deoarece trebuia să aibă și forța fizică necesară
pentru a struni și călări cei doi cai timp de 25 de zile cât au durat
filmările.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><span lang="RO" style="background: white; color: black; font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO; mso-color-alt: windowtext;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><span lang="RO" style="background: white; color: black; font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO; mso-color-alt: windowtext;">Virag și Blondy au făcut echipă perfectă
cu Daniel fiindcă se cunoșteau deja și au funcționat ca un grup. Cei doi cai
sunt în în realitate foarte apropiați și comunică foarte bine între ei. Noi am
folosit asta în filmare împreună cu wranglerul, Ionuț Bâliș, cu Daniel și
întreaga echipă.</span></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><span lang="RO" style="background: white; color: black; font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO; mso-color-alt: windowtext;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><span lang="RO" style="background: white; color: black; font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO; mso-color-alt: windowtext;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMkIYWLC3tIfShg4rtgiqzhvx7zCRnHxvZh8M6S_dxVElmR88i7O-1P5diMGerr9xC0SFwtDsCkFX0iGIBZrTecJhXZcErwgWuTAy_H9ATzZXXUjW-ZtmMTLTuWVeXKeaJtSRkSdCJ3swbDBP3mI_Mn6z-88zrKDXWMkskzlc-oS_k2Uh6yoLc7VbNb5DG/s5472/makingof04.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3648" data-original-width="5472" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMkIYWLC3tIfShg4rtgiqzhvx7zCRnHxvZh8M6S_dxVElmR88i7O-1P5diMGerr9xC0SFwtDsCkFX0iGIBZrTecJhXZcErwgWuTAy_H9ATzZXXUjW-ZtmMTLTuWVeXKeaJtSRkSdCJ3swbDBP3mI_Mn6z-88zrKDXWMkskzlc-oS_k2Uh6yoLc7VbNb5DG/w400-h266/makingof04.jpeg" width="400" /></a></div><br /> <span lang="RO" style="background: white; font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"></span><p></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">Dacă treci de frica
inițială, e foarte plăcut și incitant să lucrezi cu animalele. Caii au o
sensibilitate emoțională specială. Îți simt imediat dispoziția. Evident,
comunică non-verbal, dar această comunicare există și la oameni. Trebuie doar
să simți, să observi și atunci lucrul cu ei devine posibil.</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"> </span><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">După câteva zile de filmare nu mai aveam trac să
fim pe lângă cai. Se plimbau liberi printre noi și înțelegeau că facem ceva
împreună.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> </span></b></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">L.M. </span></b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">Zonele sălbătice în care
ați filmat sunt mai rar văzute la noi în filme de ficțiune<b>.</b></span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> </span></b></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">M.C. </span></b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">Băiatul vrea să
traverseze munții spre est către un unchi pe care nu știe exact cum să-l
găsească. Pleacă din zona Arieșeni, Gârda de Sus peste munte, spre Roșia
Montană. Am urmărit să respectăm acest traseu geografic, prin munți, păduri și
văi. Călătoria m-a interesat și din perspectiva supraviețuirii unui copil în
sălbăticie, într-o epocă în care nu existau nici telefoane mobile, nici GPS. Filmul e și un fel de meditație la cum natura e martoră tacită la istorie. Prin pădurile
în care am filmat au trecut soldați în timpul celui de-al doilea război
mondial, poate și în primul. Aceiași copaci, aceleași peisaje. Au trecut epoci
întregi și munții au rămas neschimbați.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">Sunt legat de zona
Apusenilor, de când eram copil. Când am scris scenariul am imaginat situații în
peisajul pe care-l știam deja. Am căutat cu directorul de imagine unghiuri pentru a filma peste creste de munte, prin păduri, prin văi sau peșteri. Timp de trei ani
am căutat și stabilit locațiile, mergând în fiecare vară în cercetare, până am
găsit toate unghiurile care să apară. Au fost locuri unde se ajungea foarte
greu cu echipa de filmare. Pe culmi de munte trebuia să duci echipamentul pe
jos. A fost o aventură și filmarea, ceea ce cred că se transmite și în film.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> </span></b></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">L.M.</span></b><i><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> </span></i><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">Ai avut influențe?
„Copilăria lui...</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span style="font-size: 13.5pt;"> </span></b></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span style="font-size: 13.5pt;">M.C.</span></b><span style="font-size: 13.5pt;"> “</span><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">Copilăria lui Ivan”? (<i>de
Andrei Tarkovski, n.n.</i>) Cum să nu? Și </span><span style="font-size: 13.5pt;">“</span><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">Come and See” (<i>de Elem
Klimov, n.n.</i>). Le-am revăzut recent, dar nu le-aș compara, pentru că sunt
mult mai pline de violență și război. Perspectiva <b>Warboy </b>nu e militară.
Băiatul nostru nu vrea să fie în armată, vrea să salveze caii. </span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> </span></b></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">L.M.</span></b><i><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> De ce să vină
timișorenii miercuri seara la film?</span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span style="font-size: 13.5pt;"> </span></b></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><b><span style="font-size: 13.5pt;">M.C.</span></b><span style="font-size: 13.5pt;"> </span><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">Vor intra într-un timp și
spațiu speciale, care n-are nicio legătură cu ce-i acum. În niște vremuri când
oamenii erau plătiți în mălai, nu în bani. <span style="color: black;">Spectatorii
</span>vor experimenta un film românesc cum n-au mai văzut. Cu siguranță, nu în
ultimii ani. Pe lângă asta, <b>Warboy</b> își asumă un gen, e un mix de film de
război, western și <i>coming of age</i>. A fost o construcție mult mai complexă
decât tot ce am făcut. Cred că merită văzut în sală, mai ales pentru cadrele
cinemascop, peisajele maiestuoase.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">Proiecția de la Timișoara
e și un test pentru noi. Fiind prima cu public, e important să vedem reacții.
La discuția cu publicul vor fi prezenți și Daniel Bâliș (actorul copil) și
actorul american Reginald Ammons, care locuiește în București. E la origini texan,
adică un cowboy adevărat, călărește de când era mic și trage și cu pistolul. Nu
puteam să iau un actor român care vorbește engleză. În film, fiecare vorbește
în limba lui. Și ca în "Morgen" (<i>2010, r. Marian Crișan, n.n.</i>),
personajele nu se înțeleg. O altă chestie din războaie pe care nu prea o vezi
în filme, unde toată lumea vorbește engleză indiferent dacă e italian sau rus. În războaie, oamenii nu se înțeleg, în primul rând, verbal.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><i><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;"> </span></i></p><p class="MsoNormal" style="mso-margin-bottom-alt: auto; mso-margin-top-alt: auto;"><i><span lang="RO" style="font-size: 13.5pt; mso-ansi-language: RO;">Miercuri, 18 octombrie,
20.30, prima proiecție cu public a filmului "Warboy" la Cinema
Victoria Timișoara, urmată de o discuție cu echipa. Interviu consemnat de
Lucian Mircu.</span></i></p>
<style>@font-face
{font-family:SimSun;
panose-1:2 1 6 0 3 1 1 1 1 1;
mso-font-alt:宋体;
mso-font-charset:134;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:3 680460288 22 0 262145 0;}@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}@font-face
{font-family:Calibri;
panose-1:2 15 5 2 2 2 4 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:swiss;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536859905 -1073732485 9 0 511 0;}@font-face
{font-family:F;
panose-1:2 11 6 4 2 2 2 2 2 4;
mso-font-alt:Calibri;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:0 0 0 0 0 0;}@font-face
{font-family:"\@SimSun";
panose-1:2 1 6 0 3 1 1 1 1 1;
mso-font-charset:134;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:3 680460288 22 0 262145 0;}p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman",serif;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";}.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;
font-family:"Calibri",sans-serif;
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-fareast-font-family:SimSun;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-bidi-font-family:F;
mso-font-kerning:1.5pt;
mso-ansi-language:EN-US;
mso-fareast-language:EN-US;}.MsoPapDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-pagination:none;
text-autospace:ideograph-other;}div.WordSection1
{page:WordSection1;}</style><style>@font-face
{font-family:SimSun;
panose-1:2 1 6 0 3 1 1 1 1 1;
mso-font-alt:宋体;
mso-font-charset:134;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:3 680460288 22 0 262145 0;}@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}@font-face
{font-family:Calibri;
panose-1:2 15 5 2 2 2 4 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:swiss;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536859905 -1073732485 9 0 511 0;}@font-face
{font-family:F;
panose-1:2 11 6 4 2 2 2 2 2 4;
mso-font-alt:Calibri;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:0 0 0 0 0 0;}@font-face
{font-family:"\@SimSun";
panose-1:2 1 6 0 3 1 1 1 1 1;
mso-font-charset:134;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:3 680460288 22 0 262145 0;}@font-face
{font-family:inherit;
panose-1:2 11 6 4 2 2 2 2 2 4;
mso-font-alt:Cambria;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:auto;
mso-font-signature:0 0 0 0 0 0;}p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman",serif;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";}.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;
font-family:"Calibri",sans-serif;
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-fareast-font-family:SimSun;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-bidi-font-family:F;
mso-font-kerning:1.5pt;
mso-ansi-language:EN-US;
mso-fareast-language:EN-US;}.MsoPapDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-pagination:none;
text-autospace:ideograph-other;}div.WordSection1
{page:WordSection1;}</style><p style="text-align: left;"><br /></p><p style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i></i></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBR84HUk4_z0iVtVRiDSpFb2Oh_iXk4p8tKMaeXjgdBRoIxJjaXX-hegpY5u2tcfa8nvOiAjNaLjSj36JnpdR5vifRdX0ZcbAMK_M3mDVsaM4518VsATGIuPY9haVFYOWmIdXDdI-clUIAsdBNAhc0pElNY1Qu483Qx8DMLlDtrgmdpO_29E6i1_DU3nVm/s3936/STILL08.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3936" data-original-width="2624" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBR84HUk4_z0iVtVRiDSpFb2Oh_iXk4p8tKMaeXjgdBRoIxJjaXX-hegpY5u2tcfa8nvOiAjNaLjSj36JnpdR5vifRdX0ZcbAMK_M3mDVsaM4518VsATGIuPY9haVFYOWmIdXDdI-clUIAsdBNAhc0pElNY1Qu483Qx8DMLlDtrgmdpO_29E6i1_DU3nVm/w266-h400/STILL08.jpeg" width="266" /></a></i></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i> Daniel Bâliș & Reginald Ammons și Virag & Blondy<br /><span lang="RO"><br /></span></i></span><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"> <img border="0" data-original-height="3648" data-original-width="5472" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiH3vidy-LhwHtEiXEzs_xE7Qv5T2g1-36bjR7jI_xmje9WmHD3BjihxUi_yrLzoxTXtb1jsXDsLhzPMVdNOIWbNlFwtPet8owNsA-Z3vl2RQXttHej7hZmf54EgwrtajU2fobSu1yVfIaTvsY92qD4EzsaZik3GTjmHzRrc0HCXCcYVm2ZVKdIl-BoQ3dE/w400-h266/MAKINGOF10%20.jpeg" width="400" /> </div><div class="separator" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><span style="font-size: small;"><i>Foto making of: actorul Viola Gabor și regizorul Marian Crișan </i></span><br /></div></div><p style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i></i></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i><span lang="RO"></span></i></span><p></p>
<p><style>@font-face
{font-family:SimSun;
panose-1:2 1 6 0 3 1 1 1 1 1;
mso-font-alt:宋体;
mso-font-charset:134;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:3 680460288 22 0 262145 0;}@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}@font-face
{font-family:Calibri;
panose-1:2 15 5 2 2 2 4 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:swiss;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536859905 -1073732485 9 0 511 0;}@font-face
{font-family:"Avenir Book";
panose-1:2 0 5 3 2 0 0 2 0 3;
mso-font-alt:"Avenir Book";
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-2147483473 1342185546 0 0 155 0;}@font-face
{font-family:F;
panose-1:2 11 6 4 2 2 2 2 2 4;
mso-font-alt:Calibri;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:0 0 0 0 0 0;}@font-face
{font-family:"\@SimSun";
panose-1:2 1 6 0 3 1 1 1 1 1;
mso-font-charset:134;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:3 680460288 22 0 262145 0;}p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
mso-pagination:none;
mso-hyphenate:none;
text-autospace:ideograph-other;
font-size:12.0pt;
font-family:"Calibri",sans-serif;
mso-fareast-font-family:SimSun;
mso-bidi-font-family:F;
mso-font-kerning:1.5pt;
mso-ansi-language:EN-US;
mso-fareast-language:EN-US;}p.Standard, li.Standard, div.Standard
{mso-style-name:Standard;
mso-style-unhide:no;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
mso-pagination:widow-orphan;
mso-hyphenate:none;
text-autospace:ideograph-other;
font-size:12.0pt;
font-family:"Calibri",sans-serif;
mso-fareast-font-family:SimSun;
mso-bidi-font-family:F;
mso-font-kerning:1.5pt;
mso-ansi-language:EN-US;
mso-fareast-language:EN-US;}.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;
font-family:"Calibri",sans-serif;
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-fareast-font-family:SimSun;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-bidi-font-family:F;
mso-font-kerning:1.5pt;
mso-ansi-language:EN-US;
mso-fareast-language:EN-US;}.MsoPapDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-pagination:none;
text-autospace:ideograph-other;}div.WordSection1
{page:WordSection1;}</style></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-78145466185674098972023-06-24T10:09:00.004+03:002023-06-24T10:22:37.810+03:00Ceau, Cinema! Din spatele scenelor<p><i><span style="font-family: Cambria,serif; font-size: 12pt;">Ceau, Cinema! m-a
ars, a dat cu mine de pâmânt, mi-a luat foarte multe și mi-a dat înapoi enorm.
În primul rând, o direcție. Un teren de joacă fantastic. Mi-a dat ocazia să
trăiesc mai multe vieți. Să fiu un soldat
al cinemaului, vorba lui Werner Herzog. Iar anul acesta mi-a dat ocazia să scriu și povestea celor nouă ani care au trecut, incluzând bineînțeles și vocea colegilor, a invitaților și a unor spectatori fideli. La început trebuia să fie o cărticică-album cu fotografii și postere de festival care să însoțească expoziția noastră aniversară (6-16 iulie). M-am întins la povești, ca de obicei. Una din ele, mai jos, de la ediția a șaptea, în primul an de pandemie, când cele mai multe festivaluri au închis taraba. </span></i></p><p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;">
</p><p class="MsoNormal">
</p>
<p class="MsoNormal"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgESWY8OcPKJGwGjXXAnBHXcZZSPD0E4aJqTeq5te7S0bYBN09W9RU7HvgSZtnbhwUS7Lo6CdJsL2T6jvGT1uLOPVQoQNIslbZAkJd27oezMvrbc4BSArKnvqZ0-Xi83OqSumoWZplmR4gOu6jAi9N-RWLBgxKrDhUHiC2BceboFob-E2ukVOPC3H4c3uMZ/s6000/_FID0522.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4000" data-original-width="6000" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgESWY8OcPKJGwGjXXAnBHXcZZSPD0E4aJqTeq5te7S0bYBN09W9RU7HvgSZtnbhwUS7Lo6CdJsL2T6jvGT1uLOPVQoQNIslbZAkJd27oezMvrbc4BSArKnvqZ0-Xi83OqSumoWZplmR4gOu6jAi9N-RWLBgxKrDhUHiC2BceboFob-E2ukVOPC3H4c3uMZ/w400-h266/_FID0522.jpg" width="400" /></a></div><span style="background: white; color: #050505; font-family: "Cambria",serif; font-size: 12pt; mso-ansi-language: #0C00; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Cambria; mso-fareast-language: EN-GB; mso-highlight: white;"> </span><p></p><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="background: white; color: #050505; font-family: "Cambria",serif; font-size: medium; mso-ansi-language: #0C00; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Cambria; mso-fareast-language: EN-GB; mso-highlight: white;">În primul <i style="mso-bidi-font-style: normal;">lockdown</i> ne întreba
lumea pe toate canalele, <i style="mso-bidi-font-style: normal;">mai faceți Ceau,
Cinema?</i>. Nu aveam răspuns. Aveam sute de întrebări. În culise, schițam
scenarii în funcție de informațiile (contradictorii) care apăreau. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="background: white; font-family: "Cambria",serif; font-size: medium; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-fareast-font-family: Cambria; mso-highlight: white;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="background: white; font-family: "Cambria",serif; font-size: medium; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-fareast-font-family: Cambria; mso-highlight: white;">Când
scenariile se schimbă de la o zi la alta, n-ai alt scenariu. Îndoiala poate fi
îndepărtată doar prin acțiune. <span style="color: #050505;">Ne aruncam așadar în
necunoscut, sperând că ne va prinde cineva, ca întotdeauna.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-size: medium;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Cambria",serif; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-fareast-font-family: Cambria;"> </span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-size: medium;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Cambria",serif; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-fareast-font-family: Cambria;">Ne-am decis să facem o ediție limitată, redusă la esența festivalului: filme
în aer liber, oameni împreună în fața marelui ecran demonstrând că viața bate
covidu'. Ceau, Cinema! 2020 nu va fi experiența intensă cu care v-am obişnuit,
dar încearcă să ofere câteva raze de speranță din proiector.</span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="background: white; color: #050505; font-family: "Cambria",serif; font-size: medium; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-fareast-font-family: Cambria; mso-highlight: white;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="background: white; color: #050505; font-family: "Cambria",serif; font-size: medium; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-fareast-font-family: Cambria; mso-highlight: white;">Grădina de Vară cu 150 de locuri în loc de 700? Îți venea să plângi doar
imaginându-ți priveliștea. Poate pare frivol că plângeam după un festival în
timp ce planeta întreagă intrase în carantină. </span><span style="background: white; font-family: "Cambria",serif; font-size: medium; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-fareast-font-family: Cambria; mso-highlight: white;">Dar cum poți combate plânsul? Poate cu un
pic de râs sănătos și eliberator. </span><span style="font-size: medium;"><i><span style="background: white; font-family: "Cambria",serif; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-fareast-font-family: Cambria; mso-highlight: white;"> </span><span style="font-family: "Cambria",serif; mso-ansi-language: #0C00; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Cambria; mso-fareast-language: EN-GB;">C'est pas fini la
comédie<span style="mso-bidi-font-style: normal;">.</span></span></i></span></div><p><i><span style="font-family: "Cambria",serif; font-size: 12pt; mso-ansi-language: #0C00; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-bidi-language: AR-SA; mso-fareast-font-family: Cambria; mso-fareast-language: EN-GB;"><span style="mso-bidi-font-style: normal;">*</span></span></i>
<style>@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}@font-face
{font-family:Cambria;
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536869121 1107305727 33554432 0 415 0;}p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman",serif;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";}.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;}div.WordSection1
{page:WordSection1;}</style> </p><p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><style>@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}@font-face
{font-family:Cambria;
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536869121 1107305727 33554432 0 415 0;}p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman",serif;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";}.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;}div.WordSection1
{page:WordSection1;}</style><span style="font-family: "Cambria",serif;">Ploaia trebuia să ne ocolească. Cel puțin
asta ziceau patru aplicații meteo, radare și specialiști consultați. La ediția
a șaptea nu aveam plan B, planul <i>mutăm la
interior</i>. De aceea sfătuisem oamenii să își ia pelerine și umbrele în caz
că vine doar o ploicică trecătoare.<br /><span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;"><span> </span><span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;">Când plecam de la Arta așa arăta. Picura
timid. Dar cerul nu avea vești bune. Nori grei, apropiați de sol, se deplasau
rapid ca într-un film cu tornade. N-aveam timp să-i studiez. Între momentul în
care porneam mașina și, opt minute mai târziu, când parcam lângă Catedrală - se
dezlănțuise potopul.<span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;"><span> </span><span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;">Tocmai atunci îmi suna telefonul. Bănuiam
că nu poate fi decât omul care de cinci ani stă loial în umbra proiectorului: <i>Aici plouă rău. Ce fac?</i>, m-a întrebat
Toma.<i> Literalmente țin de cort și arunc
apa de pe el</i>.<span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;"><span> </span><span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;">Am fost măcar prevăzători să împrumutăm
un cort de protecție pentru echipamentul de proiecție.<span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;"><span> </span><span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;">La intrare, m-am intersectat cu oameni
care treceau prin fluxul de ieșire, marcat regulamentar. La cât de hotărât
ploua, eram convins că lumea va pleca. Dar au rămas mulți, în jur de o sută.
Ploua semi-torențial, dar cei cu umbrele și pelerine rămâneau pe scaune. Iar
spectatorii neechipați de ploaie s-au strâns sub copertina fostului bar.
Câțiva, sub copacii din stânga amfiteatrului. <span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;"><span> </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;">Publicul rămânea pe poziții, văzând că
nici noi nu stingeam proiectorul. Curios lucru, puteai simți în spațiu un fel
de energie care ne leagă. Ne uitam unii la alții și știam că suntem parte din
ceva mai mare. Câtă vreme nu ajungea apa la echipament eram înțeleși tacit că
rămânem. <span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;"><span> </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;">Ajuta și hotărârea echipei tehnice. Toma
scutură periodic cortul de apa adunată. Frații Bogdan și Radu Racz și-au acoperit difuzoarele
cu prelate și se bucură și ei de film, la adăpostul iluzoriu al copacilor.<span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;"><span> </span><span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;">Ajuta desigur și filmul (<i>Enorme</i>, de Sophie Letourneur). Începutul
comediei e burlesc, treptat se transformă în ceva foarte delicat. O mărturie
deloc pompoasă despre triumful vieții, în momente de caznă. Imposibil să nu te
atingă.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;"><span> </span><span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;">Spectatorii s-au strâns într-un grup mai
compact de umbrele colorate. Ploaia ba se intensifica, ba scădea, dar nu se
oprea aproape deloc.<span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;"><span> </span><span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;">În ciuda condițiilor mai adverse ca de
obicei, simțeam că această experiență completează istoria festivalului. Prima
proiecție pe ploaie. Ne amintea că suntem acolo ca să ne dăm curaj unii altora.
În cele mai întunecate momente, suntem refugiu unii pentru ceilalți. Nu acesta
e rolul artei? În anul distanțării, iată,
nu suntem complet singuri. Rămâneam în jur de 60-70 până la capăt.<span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;"><span> </span><span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;">Momentul l-a impresionat și pe tânărul
coleg Oti: <i>Uneori satisfacțiile
festivalului sunt enorme. N-am văzut în cei 23 de ani de viață atâția oameni
care să stea la un eveniment sub umbrele, mai ales la o proiecție de film și
cred că imaginile de atunci spun totul</i>.<span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;"><span> </span><span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;">Da, hai să punem stop-cadru pe imagine:<span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;"><span> </span><span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;">Suntem murați până la piele, cu tot cu
pelerine. Suntem plouați - doar pe dinafară. Pe dinăuntru suntem calzi. Pentru
moment uităm de criza sanitară, de frici, ne bucurăm de viață. La final
aplaudăm. Aplaudăm nu doar filmul, ci și spectatorii. Devotamentul lor
incredibil față de cinema. <span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;"><span> </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; margin: 0cm;"><span style="font-family: "Cambria",serif;">Era una din cele mai încurajatoare
experiențe din acel an crunt. Uneori, filmul ne poate salva viața, nu-i așa?</span></p><p><i><span style="font-family: Cambria,serif; font-size: 12pt;">Fragment din cartea în curs de apariție "Ceau, Cinema! Din spatele scenelor" </span></i></p><p><i></i></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJtZVJIuG8dGQMjqBbuvyJ1FXTr-5xMA2v9kQNzZTimTzrgtk521QQ2qq4dL1UyAyKGDawnpKY6yOqLkzeK7sofUVwAspJzBbp-8Q2FoMzyG83DR8cfCNUrdaZj0_qt9bW6cE6_vBTEOVf3ZVZz1RQVqOHfPnTGrDpryRhXJBzYYruOe80Pt1weSX6idee/s2160/07170272.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1440" data-original-width="2160" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJtZVJIuG8dGQMjqBbuvyJ1FXTr-5xMA2v9kQNzZTimTzrgtk521QQ2qq4dL1UyAyKGDawnpKY6yOqLkzeK7sofUVwAspJzBbp-8Q2FoMzyG83DR8cfCNUrdaZj0_qt9bW6cE6_vBTEOVf3ZVZz1RQVqOHfPnTGrDpryRhXJBzYYruOe80Pt1weSX6idee/w400-h266/07170272.jpg" width="400" /></a></i></div><i><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgI3IrTwPzFvnf6tiN7f8GdVIoWs31MS_UFH8EvfX7lIPqIgoVRh5tsJh8R27yAhgUwGxfNmL4BEs04qUIxZf5_GoHAcWAJsyQfkNic9Pcw-9rl6FXzgzXasttYKkl5-eoNuxGHUHTTsWTK8XSk124FvjLKjyoCRNoFIuNn3kW2axVAjB1ksPgv3pk9qFYr/s2160/07170261.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1440" data-original-width="2160" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgI3IrTwPzFvnf6tiN7f8GdVIoWs31MS_UFH8EvfX7lIPqIgoVRh5tsJh8R27yAhgUwGxfNmL4BEs04qUIxZf5_GoHAcWAJsyQfkNic9Pcw-9rl6FXzgzXasttYKkl5-eoNuxGHUHTTsWTK8XSk124FvjLKjyoCRNoFIuNn3kW2axVAjB1ksPgv3pk9qFYr/w400-h266/07170261.jpg" width="400" /></a></div><br /><span style="font-family: Cambria,serif; font-size: 12pt;"><br /></span></i><p></p><p><i><span style="font-family: Cambria,serif; font-size: 12pt;"><br /></span></i></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-3297246312929470702023-06-18T09:21:00.001+03:002023-06-18T10:02:01.653+03:00Parfumuri de TIFF<div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="EN-US">CRONICĂ DE RĂZVAN BĂLOI</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i><span lang="EN-US"> </span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i><span lang="EN-US">Am pierdut șirul edițiilor de
TIFF de la care cinefilul pasionat din Timișoara (și vechi voluntar Ceau,
Cinema!) ne-a trimis impresii. Răzvan a ajuns duminic</span></i><i><span lang="RO">ă</span><span lang="EN-US"> seara la</span></i><i><span lang="RO"> Cluj în mijlocul unui oraș care miroase a
TIFF și a tei.</span><span lang="RO"> </span></i><i><span lang="RO">Cu simțurile olfactiv și cinefil excitate, </span><span lang="EN-US">a surprins câteva note de parfum din ce a emanat dinspre ecran.<span> </span></span></i></span></div><p class="MsoNormal"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i><span lang="EN-US"><span> </span></span></i></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i><span lang="EN-US"><span></span></span></i></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjylPs7GGXC6sF9LOu7Mghp5o9Ckur6X1Txz8vpGWsWJ-P3Wlx1Wb-xtaoNqJZkwhmtS490cJ4VgGaqYbZ_SuUVNy5YEv6qsTnx3sny_pMO3gkuitHjeVJzD-nOb1aOXNA_x0k1T8PfC_32Ifw3uPA18ReXncgR3U-Uei9LWtis_mYIKyajMF0bGiwxpg/s1200/charcoal.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="1200" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjylPs7GGXC6sF9LOu7Mghp5o9Ckur6X1Txz8vpGWsWJ-P3Wlx1Wb-xtaoNqJZkwhmtS490cJ4VgGaqYbZ_SuUVNy5YEv6qsTnx3sny_pMO3gkuitHjeVJzD-nOb1aOXNA_x0k1T8PfC_32Ifw3uPA18ReXncgR3U-Uei9LWtis_mYIKyajMF0bGiwxpg/w400-h200/charcoal.jpg" width="400" /></a></i></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i><br /></i></span><p></p><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span lang="EN-US">Mangal (CARVÃO, r. CAROLINA MARKOWICZ</span></b><b><span lang="RO">, Brazilia</span><span lang="EN-US">)</span></b><span lang="EN-US">. Duhnind a mangal, a tensiune în cre</span><span lang="RO">ș</span><span lang="EN-US">tere, a foc care arde neîntrerupt,
at</span><span lang="RO">â</span><span lang="EN-US">t </span><span lang="RO">î</span><span lang="EN-US">n cuptoarele de c</span><span lang="RO">ă</span><span lang="EN-US">rbune, c</span><span lang="RO">â</span><span lang="EN-US">t </span><span lang="RO">ș</span><span lang="EN-US">i </span><span lang="RO">î</span><span lang="EN-US">n piepturile
protagoni</span><span lang="RO">ș</span><span lang="EN-US">tilor, filmul e dureros de franc, dezv</span><span lang="RO">ă</span><span lang="EN-US">luind </span><span lang="RO">treptat, dincolo de primul strat, </span><span lang="EN-US">mirosul adevărat al fiecărui personaj</span><span lang="RO">. O asistentă medicală ascunde un mafiot în sânul
unei familii obișnuite din Brazilia. Scuza perfectă pentru ca familia să nu-și
mai ascundă secretele și, la fel ca în serialul Ozark, să devină ea însăși mafiotă<b>.</b></span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO"><b> </b></span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span lang="RO">Black Stone
(Piatra neagră, r. SPIROS JACOVIDES, Grecia)</span></b><span lang="RO"> Doi tineri sapă, cu mult curaj, după funcționarii-fantomă
din sistemul social grecesc. Așa ajung în proximitatea doamnei Haroula al cărei
fiu, asistent social, e de negăsit. Mai dramatic, dispărutul e acuzat de fraudă.
Urmează o comedie docudramatică pe alocuri intoxicantă. La duioșenia doamnei
Haroula se adaugă un șofer de taxi de culoare, atenian pur-sânge, un moșulică
simpatic și o vecină darnică dar prea băgăcioasă<b>. </b></span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span lang="RO"> </span></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span lang="RO">S-a furat o
bombă (r. ION POPESCU-GOPO)</span></b><span lang="RO">. În 1962, Iurie Darie, Florin Piersic, Puiu Călinescu și Draga Olteanu erau
la început de carieră. Între timp s-a făcut centenarul de la nașterea regizorului,
care a dat și numele oscarurilor autohtone. Până acum vreo doi ani am fi râs cu
poftă la această parodie a cursei înarmării atomice, dar în contextul nostru geopolitic
tema e din nou actuală și parcă nu mai e așa de râs.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span lang="RO"> </span></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span lang="RO">Al Treilea
Război Mondial (r. HOUMAN SEYYEDI, Iran)</span></b><span lang="RO"> din fericire nu a început. Asta nu e așa clar
pentru pentru zilierul Shakib și iubita lui surdo-mută, prostituata Ladan. Se simt
miresmele luptei de clasă dar și a curajului de a aborda un subiect ca
prostituția într-o țară dogmatică. Corigența la materia istorie (recentă) nu e
sigur că nu se va transforma în repetență.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span lang="RO"> </span></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span lang="RO">Mi-e silă de
mine (SYK PIKE, r. KRISTOFFER BORGLI, Norvegia) </span></b><span lang="RO">răstoarnă imaginea idilică despre Scandinavia,
unde trăiesc </span><span lang="EN-US">“cei mai feric</span><span lang="RO">iți oameni din lume</span><span lang="EN-US">” </span><span lang="RO">și totul e </span><span lang="EN-US">“perfect,
</span><span lang="RO">sofisticat și artistic”. Dar
narcisismul e la nivel de artă, arta e la nivel de furt, furtul e sofisticat și
aproape perfect. Furtul de mobilă de lux și transformarea acestuia în artă e o referință
la un caz real din Norvegia. Nevoile obsesive și ale personajelor sunt ușor de
recunoscut în jurul nostru, dar și în adâncurile fiecăruia.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO"> </span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO">La<b> Asfințit
(SUNDOWN, r. MICHEL FRANCO, Mexic)</b> îl avem și pe regizor pe scenă pentru a
explica (dacă mai e ceva de explicat) ce rămâne după magistrala intrepretare a
lui Tim Roth, actorul de serviciu al filmelor-cult din ultimii 30 de ani. Nu e <i>Pulp
Fiction</i> sau <i>El Mariachi</i> și nici nu se vrea un film violent însă,
fiind vorba despre Mexic, violența apare aproape natural, dezvăluirile sunt
revelate pe rând, tensiunea crește și miroase a nesiguranță. Mai sigură decât
încăpățânarea unui om de a-și trăi apusul pe o plajă e poate doar criza vârstei
de mijloc prin care trece.</span></span></div><p class="MsoNormal"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO"> </span></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqhdS1IIJm_Gusiiyin9AVQJ9ct72rwjbiXB2RIDPHVQEBi7RkQ2yjiS7Z4q75Q-4LvsPqUdKjiEHHnwaGeThwQ5Y-j4cJJ65VoO1l-2vjJo9bJzxfHxzj-VXiQKiT-CaKMDxUx7c2TtQd60_bjtx82wqU5lX8RqUP2Kv6DJj7iAwtDi6JUjHpwBSWdA/s4096/IMG20230612215635.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4096" data-original-width="3072" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqhdS1IIJm_Gusiiyin9AVQJ9ct72rwjbiXB2RIDPHVQEBi7RkQ2yjiS7Z4q75Q-4LvsPqUdKjiEHHnwaGeThwQ5Y-j4cJJ65VoO1l-2vjJo9bJzxfHxzj-VXiQKiT-CaKMDxUx7c2TtQd60_bjtx82wqU5lX8RqUP2Kv6DJj7iAwtDi6JUjHpwBSWdA/w300-h400/IMG20230612215635.jpg" width="300" /></a></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><br /><b><span lang="EN-US"> </span></b></span><p></p><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span lang="EN-US">Barbarii (LA BARBARIE, r. ANDREW SALA,
Fran</span></b><b><span lang="RO">ț</span><span lang="EN-US">a) </span></b><span lang="EN-US">suntem </span><span lang="RO">noi</span><span lang="EN-US"> to</span><span lang="RO">ți (dacă ne plac clișeele). Un film din
Argentina aduce - evident- miasme de pampas, vite și (eventual) naziști
refugiați. Poate și un pic de barbarie. De la familia care muncește de zor la o
fermă de vite angus (dar și sabotează vânzările patronului), la oamenii care
cumpără carnea. Aroma de telenovelă sud-americană nu vine de la vitele care mor
pe capete sufocate pentru sabotaj, ci din misterul paternității celui mai mic
dintre barbari<b>.</b></span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO"><b> </b></span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span lang="RO">Criticul (EL
CRÍTICO, r. JAVIER MORALES PEREZ, Spania)</span></b><span lang="RO"> din mine se simte bine la următoarea peliculă ce
aduce în egală măsură un iz de nostalgie, îmbibat cu rebeliune și un strop de impostură
în persoana criticului de film Carlos Boyero. Timp de peste 40 de ani s-a
încăpățânat să nu-l guste pe Almodovar sau filmele asiatice. Refuzând
modernismul, criticul rezistă totuși în prezent, provocând în continuare pasiuni
și conflicte. Un pic confuz dacă îi place sau nu noul val românesc, mă resemnez
cu ideea că e mai bine să fii criticat de Boyero, decât să nu fii deloc băgat
în seamă de acesta<b>.</b></span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span lang="RO"> </span></b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span lang="RO">Unchiul</span><span lang="RO"> </span></b><b><span lang="RO">(STRIC</span><span lang="EN-US">, R. </span></b><b><span lang="RO">DAVID
KAPAC</span><span lang="EN-US">, Serbia)</span></b><span lang="EN-US"> </span><span lang="RO">e croat și îmi servește primul șoc la
acest TIFF. Mă întreb cu ce am greșit de suntem pedepsiți să revedem în buclă un
Crăciun trăit parcă la nesfârșit</span><span lang="EN-US"> de o </span><span lang="RO">familie prinsă în anii </span><span lang="EN-US">’80. </span><span lang="RO">Adevărul se
dezvăluie treptat: totul e putred, duhne</span><span lang="ZH-CN">ș</span><span lang="RO">te a psihoză, a curcani
crocanți și a tensiune incomodă.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO"> </span></span></div><p class="MsoNormal"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyq_HlnzDc4L4354_x0mB_djf90FRtob1dqjtOz4ISDef1bSlsTC5sea1NJtjomhqLZ042s8yoXonMgq2SdJFuZnkqVX0hAJIbsP32oLR1zMl1JByiCpd3xe-DAPjzsORwlaOXlzR5VsSJkq-wFsX4TpZoCiT0BZhe8VtpNKxTiL1B910qghnwUnj0pg/s1706/757934684_232590422_1706x960.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="1706" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyq_HlnzDc4L4354_x0mB_djf90FRtob1dqjtOz4ISDef1bSlsTC5sea1NJtjomhqLZ042s8yoXonMgq2SdJFuZnkqVX0hAJIbsP32oLR1zMl1JByiCpd3xe-DAPjzsORwlaOXlzR5VsSJkq-wFsX4TpZoCiT0BZhe8VtpNKxTiL1B910qghnwUnj0pg/w400-h225/757934684_232590422_1706x960.webp" width="400" /></a></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><br /></span><p></p><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span lang="RO">Fiica mâniei
(LA HIJA DE TODAS LAS RABIAS, r. LAURA BAUMEISTER DE MONTIS, Nicaragua)</span></b><span lang="RO"> are doar 11 ani, dar pare mult mai matură
într-un univers distopic, cu miros rânced de gunoaie. Mama ei ar vinde orice
pentru supraviețuire, chiar și niște pui de cățel. Nu știm dacă și pe fiică-sa
– pentru moment o depune la un centru de reciclare militarizat unde va găsi în
sfârșit un prieten, bolnav de la mercurul reciclat, care o ajută să iasă din
protecția iluzorie a centrului, spre a ajunge în adevărata iluzie, cea a lumii
din care a plecat<b>.</b></span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="RO"><b> </b></span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><b><span lang="RO">Catedral (THE
CATHEDRAL, r. DENIS DOBROVODAE, Slovacia)</span></b><span lang="EN-US"> Cu o încăpățânare ieșită din comun, Justo, un
simplu agricultor cu vocație divină, pornește construcția unei catedrale lângă
Madrid din materiale recilclate sau căpătate. Demersul faraonic, demn de un
Gaudi contemporan, se întinde pe mai bine de 60 de ani, însă neavând proiect
sau autorizație de construire, fără o intervenție (divină), aceasta riscă să
intre într-un proces de demolare.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="EN-US"> </span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span lang="EN-US">E nevoie de <b>3000 de piese (HÁROMEZER
SZÁMOZOTT DARAB, r. ÁDÁM CSÁSZI, Ungaria) </b>pentru a reconstitui o cas</span><span lang="RO">ă țigănească pe scena celui mai prestigios
teatru din Berlin. O trupă formată din țigani își spune povestea și se
străduiește să rămână pe linia dintre realitate și ficțiune. Șocant pe alocuri,
mirosim că urmărim viețile unor oameni nefericiți, exploatați până și de
regizor. Filmul e făcut după o piesă care chiar s-a jucat pe scena din Berlin și
a dat șansa celei mai mari minorități din Europa să iasă din stereotipuri. (<i>Corespondență de Răzvan Băloi</i>)<br /></span></span></div>
<p><style><font style="font-family: inherit;" size="3">@font-face
{font-family:SimSun;
panose-1:2 1 6 0 3 1 1 1 1 1;
mso-font-alt:宋体;
mso-font-charset:134;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:3 680460288 22 0 262145 0;}@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}@font-face
{font-family:Calibri;
panose-1:2 15 5 2 2 2 4 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:swiss;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536859905 -1073732485 9 0 511 0;}@font-face
{font-family:Cambria;
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536869121 1107305727 33554432 0 415 0;}@font-face
{font-family:"\@SimSun";
panose-1:2 1 6 0 3 1 1 1 1 1;
mso-font-charset:134;
mso-generic-font-family:auto;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:3 680460288 22 0 262145 0;}p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Calibri",sans-serif;
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-fareast-font-family:SimSun;
mso-fareast-theme-font:minor-fareast;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;
mso-bidi-font-family:"Times New Roman";
mso-bidi-theme-font:minor-bidi;
mso-ansi-language:EN-US;
mso-fareast-language:ZH-CN;}.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;
font-size:10.0pt;
mso-ansi-font-size:10.0pt;
mso-bidi-font-size:10.0pt;
mso-fareast-font-family:SimSun;
mso-ansi-language:EN-US;}div.WordSection1
{page:WordSection1;}</font></style><span style="font-family: inherit; font-size: small;"> </span><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgI9BoGCGEt_D0gWhAsevrQxuh1J30VTWRT0cTVVlDeomVPuLly1rtNEnKr9kLFK8nW1xGoC-U-LsMDeYcyqYP4w7_5t0L_4j1488fWNLo4GN-f9B880amqeCOfG2om1XmVqJsf1z7jZAGG2roppXncwhLeF7stZR86_mhCZ4MMNdC7jS2AwQNebMFzpg/s4096/IMG20230612194022.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3072" data-original-width="4096" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgI9BoGCGEt_D0gWhAsevrQxuh1J30VTWRT0cTVVlDeomVPuLly1rtNEnKr9kLFK8nW1xGoC-U-LsMDeYcyqYP4w7_5t0L_4j1488fWNLo4GN-f9B880amqeCOfG2om1XmVqJsf1z7jZAGG2roppXncwhLeF7stZR86_mhCZ4MMNdC7jS2AwQNebMFzpg/w400-h300/IMG20230612194022.jpg" width="400" /></a></div><br />Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-44318221077160206672023-05-17T15:23:00.003+03:002023-05-18T10:00:59.872+03:0010 ani: Ceau, Vesna!<p><i><span style="font-family: inherit; font-size: medium;">Vesna nu vorbește mult, probabil e cea mai tăcută persoană din echipa Ceau, Cinema! (a nu se înțelege timidă: Vesna îți va zice întotdeauna exact ce gândește). Dar dacă spune că face ceva, poți conta că așa va fi. Chiar dacă vine ruperea de nori. Vesna Stepanov-Roșca<b> </b>l<span style="background: white;">ucrează la Teatrul Maghiar „Csiky Gergely” din Timișoara și e multitasking ninja la Festivalul TESZT. A venit prima dată la Ceau, Cinema!
convinsă de soț și a rămas. A tăiat lubeniță, a șters scaune, a gestionat
situații de tot felul, și în prezent se ocupă de
Departamentul Guests. </span></span></i></p><p><i></i></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpsvm-pUfp3gSrMKBsU0SP_4_KZ3qKeMB2Ut9UiVWYR-AnaMxDBQQnA1_RZeeoANqZdd3uzxPXGICz2nB5_aC3ge9z_cWkuhq5xhVL4p3YgH883T3NjG0GnxqgASu24c1phL1iMVhwt2I4rWjbztNO0bkWRimCfsU7yoaMux-WIWkZTKGteNtiG3fvxQ/s2200/CeauCbyZoki-08.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1467" data-original-width="2200" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpsvm-pUfp3gSrMKBsU0SP_4_KZ3qKeMB2Ut9UiVWYR-AnaMxDBQQnA1_RZeeoANqZdd3uzxPXGICz2nB5_aC3ge9z_cWkuhq5xhVL4p3YgH883T3NjG0GnxqgASu24c1phL1iMVhwt2I4rWjbztNO0bkWRimCfsU7yoaMux-WIWkZTKGteNtiG3fvxQ/w400-h266/CeauCbyZoki-08.jpg" width="400" /></a></i></div><div style="text-align: center;"><i><i> Foto: Zorislav Stojanovic</i></i></div><i><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"> </span></i><p></p><p><i><span style="font-family: inherit; font-size: medium;">Care e ediția ta preferată? Sau poate ai un moment preferat?</span></i></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Vesna Roșca- Stepanov</b>: De fiecare dată când începe festivalul am certitudinea că asta va fi cea mai faină. Țin minte cu drag proiecțiile sold-out „Planeta Petrila” și „Superhombre” de la Grădina de vară.</span></p><p><i><span style="font-family: inherit; font-size: medium;">Care a fost cea mai grea clipă pentru tine în acești (aproape) zece ani?</span></i></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Vesna</b>: A fost greu când am avut o rupere de nori în curtea fostului cinema Arta și a trebuit să adunăm foarte repede toată aparatura după lăsarea întunericului (în condițiile în care exista o singură sursă de lumină și un singur loc de depozitare), iar a doua zi am stat efectiv lângă vidanjă să aspire bălțile pentru următoarea proiecție. Mă bucur că am depășit etapa de locații improvizate, unde trebuia făcut totul de la zero în lipsa unui cinema adevărat.</span></p><p><i><span style="font-family: inherit; font-size: medium;">Care e momentul pe care l-ai ratat în festival dar ai fi vrut să-l trăiești?</span></i></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Vesna</b>: De fiecare dată ratăm multe filme din cauza programului încărcat - încerc să le recuperez cumva ulterior. Am ratat <i>Testimonial </i>de Răzvan Georgescu.</span></p><p><i><span style="font-family: inherit; font-size: medium;">Eșecul (greșeala) din care ai învățat cel mai mult?</span></i></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Vesna</b>: Nu te baza 100% pe nimeni, <i>always have a back-up plan</i> - asta e o lecție pentru toți organizatorii care lucrează cu finanțatori, prestatori și voluntari. Adică și cea mai perfectă planificare se duce dracului din cauza unui detaliu. Ceau! mi-a perfectat abilitatea de a găsi soluții ingenioase rapid pe plan profesional, dar schimbarea cea mai importantă este că mi-a sporit (și îmi întreține) entuziasmul și încrederea pe care o am în timișoreni de a face lucruri valoroase. </span></p><p><i><span style="font-family: inherit; font-size: medium;">Care au fost marile obstacole dar și marile recompense din acești ani?</span></i></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Vesna</b>: Lipsa spațiilor potrivite, lipsa finanțării previzibile și constante, numărul redus al colaboratori stabili și de încredere pe termen lung - acestea sunt obstacolele cu care ne întâlnim constant, la fel ca și alți organizatori de evenimente. Însă bucuria principală e spiritul de echipă și atmosfera bună creată de Ceau! - care este, foarte important, un eveniment creat local, „de la firul tulpinii de lubeniță”. A pornit dintr-un entuziasm al câtorva oameni și din nevoia existentă printre timișoreni de a avea acces la mai multe filme non-mainstream, cum e și normal într-un oraș care nu mai avea cinematografe de stat. Ar trebui să continue pentru că Timișoara merită să aibă Ceau! - un festival cu o identitate clară, cu o linie curatorială excepțională și o aplecare evidentă spre climatul creativ local.</span></p><p><i><span style="font-family: inherit; font-size: medium;">Ce înseamnă pentru tine, personal? </span></i></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN-GB"><b>Vesna</b>: E întâmplarea din an care îmi oferă un imbold să
keep going în sfera culturală. E o idee în care cred </span><span lang="EN-GB">și pentru care
fac echipă cu soțul meu și prietenii noștri – care, deși au personalități
diferite și meserii diferite (și uneori păreri foarte diferite) – își pun la
bătaie timpul și entuziasmul pentru festival.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 14pt; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN-GB"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 14pt; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><span style="font-family: inherit;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; font-size: large; text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjapsFEfCER5PNMSyEJjcEKkOepdECCEH757qh0GyZZb4udKFLvtR1Sx-_kU7S8xYTBGQScbTNPrna5OL8W-c4jty5SY_1QAqMn0UewuMo7BYV6aJNmRHNFixhhP8CC2dWbGbzfelLBlhCo2dQBDoXMs2DOl4YfAa9EWRZyxdkv6MWIdihdzDgzLRoq6Q/s3797/Teatrul%20Maghiar%20Foaier.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2522" data-original-width="3797" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjapsFEfCER5PNMSyEJjcEKkOepdECCEH757qh0GyZZb4udKFLvtR1Sx-_kU7S8xYTBGQScbTNPrna5OL8W-c4jty5SY_1QAqMn0UewuMo7BYV6aJNmRHNFixhhP8CC2dWbGbzfelLBlhCo2dQBDoXMs2DOl4YfAa9EWRZyxdkv6MWIdihdzDgzLRoq6Q/w400-h266/Teatrul%20Maghiar%20Foaier.JPG" width="400" /></a></span></div><p class="MsoNormal" style="line-height: 14pt;"><span style="font-family: inherit;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTv-JB85yaxSTuzEWGrxEGkjW3ntvbYdnBWh-LYy-ChJWa2qhxpzdZTQTxhrxT4ZAQ3VF3QKtvdplPqgc1ZYBgQ42LlmDMtdVm5--daxfqI-b7hUeiRJUd0z2JLY9A-VyU_CWNnU0U6XbFIl5Ol5KxHA1_ztSz983zH66gQmuQAbfpRFj-RvGeyi0tdg/s2048/Isidora.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTv-JB85yaxSTuzEWGrxEGkjW3ntvbYdnBWh-LYy-ChJWa2qhxpzdZTQTxhrxT4ZAQ3VF3QKtvdplPqgc1ZYBgQ42LlmDMtdVm5--daxfqI-b7hUeiRJUd0z2JLY9A-VyU_CWNnU0U6XbFIl5Ol5KxHA1_ztSz983zH66gQmuQAbfpRFj-RvGeyi0tdg/w240-h320/Isidora.jpg" width="240" /></a></span></div><span style="font-family: inherit;"><i><br /></i></span><p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 14pt;"><span style="font-family: inherit;"><i>consemnat de Lucian Mircu</i></span></p><span style="font-family: inherit;"><br /><span lang="EN-GB" style="font-size: large;"><br /></span></span><p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 14pt; mso-layout-grid-align: none; text-autospace: none;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN-GB"><br /></span></span></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-58797489877977772902023-05-10T16:55:00.009+03:002023-05-11T09:07:30.735+03:0010 ani: Ceau, Anca!<p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i>La prima vedere, poate părea bizar ca soțul să îi ia interviu soției. Dar soția e și (co)fondatoare a Asociației Marele Ecran. Anca Mircu s-a alăturat cot la cot, din al doilea an, nebuniei începute în 2014 și treptat a devenit o piesă de bază în mecanismul din culisele Ceau, Cinema! Practic s-a îmbolnăvit și ea de festival, vrând nevrând. De-a lungul anilor, <span style="white-space: pre-wrap;">a tradus texte, a comunicat cu invitați și sponsori, a book-uit avioane, a gestionat cineshop-ul, a cărat, a măturat sau, mai elegant spus, „logistică”. Din 2017 a ghidat echipa de voluntari. Și s-a lăsat ghidată, în tot acest timp, de prietenie.</span></i></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i></i></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimzU5zQT028HNLUI0mbKgGQEujNQbHSQBChdPyI6m8o6OKO8zXU9Dy7O1VFxfzpZPNC1UFNddURbqNEKbduMxu2UXbJ495Ig0fnzgRogy1kAPmshbj2V4F9m8XmQ1qbifGpCjIewH8eZ-8b3Gu2nbqhobi4qSC-FJ-7p8CDkwodlyD-vl9oEMyhwossA/s762/CeauC-04411%20(1).jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="762" data-original-width="637" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimzU5zQT028HNLUI0mbKgGQEujNQbHSQBChdPyI6m8o6OKO8zXU9Dy7O1VFxfzpZPNC1UFNddURbqNEKbduMxu2UXbJ495Ig0fnzgRogy1kAPmshbj2V4F9m8XmQ1qbifGpCjIewH8eZ-8b3Gu2nbqhobi4qSC-FJ-7p8CDkwodlyD-vl9oEMyhwossA/w335-h400/CeauC-04411%20(1).jpg" width="335" /></a></i></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><span style="white-space: pre-wrap;"><br /></span></i></span><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i>Care e ediția ta preferată de Ceau, Cinema? Sau
poate ai un moment preferat?</i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b> </b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Anca Mircu: </b>Pentru mine nu există termenul ăsta… „ediția preferată”. E
ca și cum m-ar pune cineva să aleg între 10 destinații turistice de vis. Le-aș
alege pe toate, pe rând. Dar pot să mă refer la cea de-a doua ediție, ca fiind
cea mai memorabilă. Cea în care am plonjat direct în acțiune, fără să știu ce
înseamnă, fără să prevăd tăvălugul care te ia pe sus, te lovește de toți
pereții și nu te lasă decât după patru zile, lat de oboseală și plin de o
euforie tâmpă. La prima ediție, ne-am jucat cu toții de-a proiecțiile, apoi a
venit acțiunea, odată cu ediția a doua. Eram în postura de prospătă mămică,
ușor desprinsă de realitatea socială, dar cu o mare dorință de a-mi ajuta
prietenii. Nu voi uita prima proiecție de la Gottlob, uimirea de a vedea oameni
care au venit din Timișoara pentru a vedea un film acolo. Furnicarul de
voluntari care se înghesuiau în spațiul mic din lobby-ul cinematografului. Mâinile veșnic lipicioase de la zeama de lubeniță. Porumbul „împrumutat” de
selecționerul festivalului de pe câmpul din apropiere și copt de cei mai buni
prieteni veniți special din oraș, ca să ne gătească (Cristi, Corina, Nata,
Florin). </span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i>Aferim </i><span>văzut în aer liber pe stadionul din sat, un „acoustic session”
original cântat de Tudor Sîrb & friends și noaptea dormită la cort. Mai e și
concertul Blazzaj și… daa…. de fiecare când aud </span><i>Bella Ciao</i><span> îmi stă un nod în
gât.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><span> </span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><span>Care a fost pentru tine clipa cea mai grea din acești
(aproape) 10 ani?</span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b> </b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Anca: </b>M</span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;">omentul cel mai tensionat, dar cel mai plin de sens, din
care am ieșit terfelită și stoarsă de energie, dar mândră, a fost la „cincinal”,
când, cu două săptămâni înainte de festival, am preluat full-time job-ul de
coordonator de voluntari, ca urmare a retragerii subite a colegei noastre care
se ocupase până atunci. Fusesem adjunct de coordonator, ce-i drept, cu sarcini de
tot felul în cadrul echipei, dar mai degrabă centrate pe treburi administrative
și rezolvarea problemelor on the spot. În lipsă de altă opțiune, iată-mă pusă în situația de a structura o echipă în 14 zile și de a-mi face 30 de noi prieteni. Pentru că așa funcționez mai bine. Treaba o
transform în pasiune și colegii în prieteni. De exemplu, Iulia
e una dintre colegele-prietene ale festivalului. Ne-am susținut mereu și am reușit să ducem </span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i>cincinalul </i><span>la capăt.</span></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i> </i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i>Car</i><i><span>e e momentul pe care l-ai ratat în festival dar ai fi
dorit să fii acolo să-l trăiești?</span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b> </b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Anca: </b></span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;">A fi într-o echipă de organizare înseamnă
să fii mai mult în spatele scenei, cu mâna pe telefoane, scaune, mături sau
unde-o fi nevoie. Dar nu regret deloc că nu am prins momentele de
prim-plan, ca să le zic așa. Pentru că am avut norocul să nu ratez momentele
speciale din planul secund, cele de care îți amintești toată viața cu un zâmbet
neghiob, momente de frică, neputință sau groază trăite lângă acești prieteni ai
mei, voluntarii. Ba da, poate regret totuși serile în care nu am fost în stare
să mă târăsc la o băută scurtă cu echipa, la finalul unei zile.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i> </i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i>C</i></span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><span>e film din program n-ai văzut încă dar ai vrea să recuperezi?</span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b> </b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Anca: </b></span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;">Ce am vrut să văd,
am văzut. Aș revedea,
însă, pe repeat toate after-movie-urile Ceau, Cinema!</span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><span> </span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><span>Eșecul ("greșeala") din care ai învățat cel mai
mult?</span></i></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b> </b></span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Anca: </b></span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;">De epuizare, am ajuns de câteva ori în pragul leșinului. Am văzut cum e și m-am învățat să nu mai fac.</span><span style="font-family: inherit; font-size: medium; mso-spacerun: yes;"> </span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;">Au mai fost lecții de învățat. Toți oamenii pe care
i-am cunoscut n-au avut cum să nu mă impresioneze și să nu mă facă să iau de
la fiecare ceva bun. De la colegii mei de echipă, cu care am împărțit cele
mai intense clipe, la tehnicienii care au salvat situații de criză în ultima
clipă, la prietenii de la Ovride care ne-au dat cafele cu nemiluita, la
publicul care a sărit să ajute cu căratul scaunelor când am mutat proiecțiile
de afară înăuntru, la fetele neobosite de la Ambasada, la oamenii de pe stradă
care au reacționat fain când le-am spus să intre să se răcorească la un film,
la Vasi de la Gottlob care ne-a adus cea mai dulce lubeniță, la doamna de la
ceasornicărie care a făcut cea mai cool creastă punk colegului nostru Oti, la
fanii numărul unu’ din public, care ocup</span><span lang="RO" style="font-family: inherit; font-size: medium;">ă mereu locurile din față, Călin și Adrian. T</span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;">oți oamenii ăștia m-au
tatuat pe viață. Cele mai adânci urme bune le-au lăsat
prietenii din echipa de voluntari. Lăsând la o parte ajutorul obiectiv la
realizarea festivalului, m-au ajutat pe mine, Anca, să fiu un om mai bun. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"> </span></div><div class="MsoNormal" style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"> </span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPXVxG-oLJ5-RC49LjQvITT--FZDuREoYYnyzTMgDnz80TgBsAPfRXXXZoealerMQkQr_O_s6e6KYQ-uia1hJHWHe0OeGGDi_RJ3HIQDjkTYqpWOZLmQ1hHlBSVAcSaT7yD9zU3t3XEch54GklCtbeiGKSs8eZlLhR_BGbmOlyDeyXrvK1AIvpefV4kA/s5656/DSC_9003.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3771" data-original-width="5656" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPXVxG-oLJ5-RC49LjQvITT--FZDuREoYYnyzTMgDnz80TgBsAPfRXXXZoealerMQkQr_O_s6e6KYQ-uia1hJHWHe0OeGGDi_RJ3HIQDjkTYqpWOZLmQ1hHlBSVAcSaT7yD9zU3t3XEch54GklCtbeiGKSs8eZlLhR_BGbmOlyDeyXrvK1AIvpefV4kA/w400-h266/DSC_9003.jpg" width="400" /></a></div><br /><p class="MsoNormal"><i>consemnat de Lucian Mircu</i></p><p></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-44769556194625482832023-05-03T20:04:00.002+03:002023-05-03T20:06:39.154+03:0010 ani: Ceau, Ionuț!<p dir="ltr" id="docs-internal-guid-d4b80fb7-7fff-fe66-21c7-3468edd16635" style="line-height: 1.2; margin-bottom: 12pt; margin-top: 12pt;"><span style="font-size: medium;"><span class="x4k7w5x x1h91t0o x1h9r5lt x1jfb8zj xv2umb2 x1beo9mf xaigb6o x12ejxvf x3igimt xarpa2k xedcshv x1lytzrv x1t2pt76 x7ja8zs x1qrby5j" style="font-family: inherit;"><i>Ionuț
Mareș s-a alăturat echipei Ceau, Cinema! de la ediția a doua. Adică de
când avem secțiune competițională, prima lui responsabilitate. Însă
numele său nu e legat doar de selecţie. Treptat, a preluat și el tot mai
multe sarcini, de la Q&A-uri şi până la aproape tot ce
are legătură cu textele: comunicate, sinopsisuri, caietele-program. Iar
anul trecut a preluat și coordonarea departamentului tehnic. Nu e chiar
fișa postului de selecționer. Așa e când ți se bagă Ceau, Cinema! pe
sub piele. Ionuț e exemplul cel mai clar a ceea ce înseamnă să te
îmbolnăvești de acest festival, cu bune și rele. Scrie în mai multe
locuri (mai ales pentru Ziarul Metropolis și Films in Frame) și
colaborează cu câteva festivaluri de film din ţară ca selecţioner sau
moderator de discuţii. Implicat până peste cap e doar la Ceau, Cinema!</i></span></span></p><div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFyY8utD8rIJJT62xokPlcr5MpEGSn2KHsq37QCgq5VcI3KaM-BpR6S_R7Yamx36vtKsI9NABcr2ojxXslpR0zFXhJN21veYeKA5PxLvNaTIALqG32M7OmFIgF8NlIR0zdiB7XzOErMCSWAhmOo2Lcu6qakY4k8F_IYvqOCHAlKASmVxkyQfZE9_oguA/s1856/343438268_1172896550173498_5020473521651693390_n.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1233" data-original-width="1856" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFyY8utD8rIJJT62xokPlcr5MpEGSn2KHsq37QCgq5VcI3KaM-BpR6S_R7Yamx36vtKsI9NABcr2ojxXslpR0zFXhJN21veYeKA5PxLvNaTIALqG32M7OmFIgF8NlIR0zdiB7XzOErMCSWAhmOo2Lcu6qakY4k8F_IYvqOCHAlKASmVxkyQfZE9_oguA/w400-h266/343438268_1172896550173498_5020473521651693390_n.jpeg" width="400" /></a></div><br /><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><br /></span></div><div><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><br /></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span><span><div><span><i>Care e ediția ta preferată de Ceau, Cinema? Sau poate ai o amintire preferată?</i></span></div><div><span><i><br /></i></span></div></span><div dir="ltr"><span><b>Ionuț Mareș:</b> Greu
de ales o ediţie preferată. Memoria începe să amestece anii
între ei şi, inevitabil, reţine mai ales ediţiile recente. </span><span><span style="background-color: white; color: black; font-style: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">M-au emoţionat mereu imaginile cu publicul care intră în săli sau la Grădina de Vară şi, la final, iese schimbat. La fel şi acele (mult prea) scurte discuţii cu spectatorii, între proiecţii, despre un film sau altul. Memorabile au fost şi întâlnirile cu numeroşii invitaţi - de la aşteptatul lor la aeroport şi mesele cu ei, până la plimbatul prin oraş, între spaţiile festivalului, şi sesiunile de întrebări şi răspunsuri.</span></span><p dir="ltr" style="line-height: 1.2; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;"><span><span style="background-color: white; color: black; font-style: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"> </span></span></p></div><div dir="ltr"><span>Foarte dragi îmi sunt şi amintirile despre când reuşeam să ne
intersectăm noi, membrii echipei, şi să ne agităm pentru câte o problemă
(cel mai des) sau să luăm un scurt moment de respiro (prea rar). Dar,
uite, am totuşi un răspuns mai clar: ediţia din 2022 îmi va rămâne cu
siguranţă în minte mult timp, pentru că atunci mi-am văzut visul cu
ochii - proiecţii într-un cinematograf modernizat (Victoria) şi spaţii
unde am putut asigura condiţii tehnice aşa cum trebuie să fie. E o
senzaţie de neegalat - o "răzbunare" pentru suferinţele la acest capitol
din toţi anii de până atunci.</span></div><span><span><div><i><br /></i></div><div><i>Care a fost pentru tine clipa cea mai grea din acești ani? </i></div><div><i><br /></i></div></span></span></span></span><div dir="ltr"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span><span><b>Ionuț: </b></span></span></span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background-color: white; color: black; font-style: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Sigur, dificultăţile financiare cvasi-permanente (chiar şi pentru un „festival de buzunar") - care te limitează, dar care uneori te fac să fii mai creativ - au fost o sursă puternică de stres, de uzură, de descurajare. Am suferit cel mai mult (şi i-am făcut, din păcate, şi pe colegi să simtă asta) din cauza condiţiilor tehnice improprii de proiecţie (adică în tot felul de spaţii necorespunzătoare şi fără proiector DCP). Greu să le explici asta distribuitorilor din străinătate de la care ceri filme. Şi a fost o sursă de stânjeneală în faţa invitaţilor şi a publicului, chiar dacă toată lumea a fost mereu generoasă şi înţelegătoare.</span> Nu o să uit anul în care Vlad Ivanov a fost
în juriu şi, după primul<span style="color: black;"> </span>film din competiţie, la sala Teatrului Maghiar -
proiecţie execrabilă din cauză că proiectorul nu era potrivit, iar
imaginea era prea întunecată -, a venit la mine şi mi-a spus discret şi
foarte elegant că filmul nu s-a văzut prea bine. Îmi venea să intru în
pământ de ruşine, cum se zice. Ştiam că nu fusese ok, pentru că am
suferit în cabină toată proiecţia. Din fericire, proiectorul a fost
înlocuit, iar următoarele filme s-au putut vedea puţin mai bine. <br /></span></div><div dir="ltr"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><br /></span></div><div dir="ltr"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span><span><span style="background-color: white; color: black; font-style: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Un coşmar recurent e că nu vine nimeni la proiecţie sau vine doar o mână de oameni. Groaza se amplifică atunci când ştii că ai şi un invitat. În realitate, nu s-a întâmplat niciodată asta (deşi au fost şi câteva proiecţii, programate în timpul zilei, cu doar 15-20 spectatori de-a lungul celor nouă ani). Cu toate acestea, mi-e imposibil să controlez panica asta. Dar am învăţat până la urmă să nu subestimez publicul - va fi până la urmă acolo, dacă ai făcut tot ce ţi-a stat în puteri. </span></span></span></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span><div dir="ltr"><span><br /></span></div><span><span><div><i>Momentul pe care l-ai ratat în festival dar ai fi vrut să fii acolo?</i></div><div><i><br /></i></div></span></span><div dir="ltr"><span><span><b>Ionuț: </b></span></span><span>Pentru
că sunt agitat şi alerg mereu dintr-o parte în alta, nu am ratat prea
multe momente importante dintre cele în care nu aveam o responsabilitate
directă. Totuşi, în 2022, de exemplu, nu am reuşit să ajung în Piaţa
Traian şi, pentru că în paralel eram cu alţi invitaţi, am ratat şi
discuţiile de la Film Bănăţene. Şi cred că au mai fost câteva momente
din astea de-a lungul anilor. Însă cel mai mult regret că, în anii de
dinainte ca pandemia să ne arunce în online, nu puteam participa la
şedinteţele colegilor de la Timişoara, cele de dinaintea festivalului.
Aşa că doar mă gândeam la ele, de la distanţa la care e Bucureştiul.</span></div><span><span><div><i><br /></i></div><div><i>Ce film din program n-ai văzut încă dar vrei să-l recuperezi?</i></div><div><i><br /></i></div></span></span><div dir="ltr"><span><span><b>Ionuț: </b></span></span><span>În
primii ani, când mă ocupam în special de selecţia filmelor de
competiţie, iar pentru restul programului mai mult te secondam pe tine, posibil să fi fost câteva filme
pe care nu le-am văzut înainte de festival. Ulterior, cred că s-a mai întâmplat asta doar cu unele
titluri de la Filme Bănăţene.</span></div><div dir="ltr"><span><br /></span></div></span><span><span><span></span></span></span><span><span><span><div><i>Ce te-a învățat experiența de festival? <br /></i></div><div><i><br /></i></div></span></span><div dir="ltr"><span><span><b>Ionuț: </b></span></span><span>M-a învăţat ce înseamnă să lucrez
într-o echipă unită şi în cel mai prietenos mediu. Nu e deloc puţin
lucru, ba chiar e o raritate ce merită preţuită în agitaţia permanentă
în care ne trăim vieţile. <br /></span></div><div dir="ltr"><span><br /></span></div><span><span></span></span><span><span><div><i>De ce a pornit Ceau, Cinema? De ce ar trebui sa continue?</i></div><div><i><br /></i></div></span></span><div dir="ltr"><span><span><b>Ionuț: </b></span></span><span>Nu
ştiu dacă eu sunt cel mai în măsură să spun de ce a pornit Ceau,
Cinema! Dar ce pot să zic este că a acoperit, atât cât a putut, un gol
în Timişoara ultimilor zece ani - a ţinut în viaţă o mică flacără a
cinefiliei (într-un peisaj dezolant, fără nicio sală de cinema arthouse)
şi a pledat mereu pentru nevoia unor cinematografe pentru filmele de
autor. Obiectiv, aparent, atins (evident, cu ajutorul multor altor
organizaţii, persoane, evenimente, instituţii). Sigur, odată cu
redeschiderea unor foste cinematografe, între timp modernizate, şi rolul
festivalului se schimbă. Ediţia a zecea, din 2023, e prima în acest nou
context şi urmează să vedem şi noi cum ne repoziţionăm. E un moment de
cotitură, pentru că ridică inevitabil întrebarea dacă un festival îşi
mai are rostul. Aşa că nu ştiu dacă formula "trebuie să continue" este
cea potrivită - va continua atât timp cât noi, cei care îl facem şi cei
din echipa extinsă, vom avea energia şi dorinţa de a merge mai departe. </span></div><span><span><div><br /></div><div><i>Ce înseamnă Ceau, Cinema! pentru tine?</i></div><div><i><br /></i></div><div><div dir="ltr"><span><span><b>Ionuț: </b></span></span><span>Cel
mai drag festival de film pentru care am lucrat vreodată şi sunt sigur
că va şi rămâne aşa. </span><span><span style="background-color: white; color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Adrenalina pe care ți-o oferă îți dă dependență. </span>Apoi, înseamnă menţinerea legăturii cu Timişoara şi
cu oamenii dragi de acolo. <span style="background-color: white;"><span style="color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Contrar aparențelor, organizarea unui festival înseamnă doar într-o foarte mică măsură a vedea şi selecta filme. Ceau, Cinema! e și o lecţie de viaţă: nişte activităţi banale şi deloc atractive - zeci de telefoane, sute de mailuri, aplicaţii de finanţare, contracte, avize, oferte, stres - duc în final la nişte momente pe care noi le considerăm magice. Acele întâlniri unice ale spectatorilor cu filmele şi cu cineaştii. Întâlniri care ne dau tuturor măcar iluzia că viaţa poate fi uneori suportabilă.</span><span style="color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"> </span></span></span></div></div></span></span></span></span><p dir="ltr" style="line-height: 1.2; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background-color: white; color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"> </span></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.2; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><span style="background-color: white; color: black; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">consemnat de Lucian Mircu</span></i></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.2; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><span style="background-color: white; color: black; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"><br /></span></i></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.2; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i></i></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDmZ1AuEaFAUM1zq08GhSxlnc9lI_2baZVDsva3V_THut0xA8E1oFYCj6oxwOSnzh3CD8aDCiPjFM6tXfNWOVgKt8AnVWaaECoPM0o5CFX-uQFhDtBlWyNclarBtVW0YoajO8PgwfOiRdli3ZZAEtwjfYw9S4AvoL7I4WsbtV5Jkl2kXMFN0gGUUBwWA/s2048/duminica-24.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1365" data-original-width="2048" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDmZ1AuEaFAUM1zq08GhSxlnc9lI_2baZVDsva3V_THut0xA8E1oFYCj6oxwOSnzh3CD8aDCiPjFM6tXfNWOVgKt8AnVWaaECoPM0o5CFX-uQFhDtBlWyNclarBtVW0YoajO8PgwfOiRdli3ZZAEtwjfYw9S4AvoL7I4WsbtV5Jkl2kXMFN0gGUUBwWA/w400-h266/duminica-24.jpg" width="400" /></a></i></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><br /><span style="background-color: white; color: black; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"><br /></span></i></span><p></p><br />Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-14034073027064245952023-04-27T22:55:00.003+03:002023-04-28T11:04:16.275+03:0010 ani: Ceau, Nico!<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 12.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt 0cm;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span class="x4k7w5x x1h91t0o x1h9r5lt x1jfb8zj xv2umb2 x1beo9mf xaigb6o x12ejxvf x3igimt xarpa2k xedcshv x1lytzrv x1t2pt76 x7ja8zs x1qrby5j"><i>Nicoleta
Ciocov e una din persoanele care au contribuit esenţial la pornirea și
creșterea Ceau, Cinema! S-a implicat, cum era firesc, peste tot unde era
nevoie: de la relația cu presa la relația cu sponsorii, de la producția
afișelor până la lipirea lor, de la scrierea cererilor de finanțare
până la implementare. Pentru ea, Ceau, Cinema! e al treilea copil. Din
pasiunea pentru filme europene, Nico a ajuns să aibă o profesie. Acum se ocupă
de curatorierea programului la Cinema Victoria. </i></span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 12.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt 0cm;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span class="x4k7w5x x1h91t0o x1h9r5lt x1jfb8zj xv2umb2 x1beo9mf xaigb6o x12ejxvf x3igimt xarpa2k xedcshv x1lytzrv x1t2pt76 x7ja8zs x1qrby5j"><i> </i></span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 12.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt 0cm;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span class="x4k7w5x x1h91t0o x1h9r5lt x1jfb8zj xv2umb2 x1beo9mf xaigb6o x12ejxvf x3igimt xarpa2k xedcshv x1lytzrv x1t2pt76 x7ja8zs x1qrby5j"></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjepu0wVgugcVw8E3o5mZTrsj7UIanbE-HC3RHTKsN3uxx21iZIT8_SJGyRcGsfq5OmvqgbYBg9YnevyMCHZoT_beVm5vZ7CzLULtYM9gifTMcCoshUqbczL-3EiPlamBjWrLf8ypN4jQgCkJxT2vMAs7RWeCiHTAlR39-IWiXsFGTxgl1tR8EBO9wGqQ/s1024/C2CD9335-210A-4122-BD7F-D1BBC87A7B37.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="576" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjepu0wVgugcVw8E3o5mZTrsj7UIanbE-HC3RHTKsN3uxx21iZIT8_SJGyRcGsfq5OmvqgbYBg9YnevyMCHZoT_beVm5vZ7CzLULtYM9gifTMcCoshUqbczL-3EiPlamBjWrLf8ypN4jQgCkJxT2vMAs7RWeCiHTAlR39-IWiXsFGTxgl1tR8EBO9wGqQ/w225-h400/C2CD9335-210A-4122-BD7F-D1BBC87A7B37.png" width="225" /></a></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><br /><i><br /></i></span><p></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><style><font style="font-family: inherit;" size="4">@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}@font-face
{font-family:Cambria;
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1073743103 0 0 415 0;}p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman",serif;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";}.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;}div.WordSection1
{p</font></style><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><span><span><span lang="EN" style="color: #222222;">Care
e ediția ta preferată de Ceau, Cinema? Sau poate ai o amintire, o
întalnire, un moment preferat?</span></span></span></i></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><span><span><span lang="EN" style="color: #222222;"> </span></span></span></i></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Nicoleta Ciocov</b>: <span lang="EN" style="color: #222222;">E
greu să alegi o singură ediție preferată, când ai lucrat cât ai putut și cum ai
știut mai bine la fiecare din ele. Mă
gândesc cu drag la prima ediție din Curtea cu castan, când am servit pentru
prima dată lubeniță la proiecții de film, în Timișoara. Era inedit și pentru
noi și era cu mari emoții dacă va ieși sau nu, dar combinația celor două nu a
dat greș. Un
alt moment care nu se uită este proiecția Planeta Petrila de la Grădina de Vară
Capitol, când am avut coadă la intrare până la semaforul de la Catedrală. </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN" style="color: #222222;"> </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN" style="color: #222222;">Proiecțiile și atelierele pentru copii au fost mereu
primite cu entuziasm de cei mici și prin prezența lor la filme am simțit că
sădim sămânța pentru viitori cinefili și iubitori de filme
europene, altfel decât cele cu care sunt obișnuiți la multiplex sau pe platformele
de acasă. Concertul
Blazzaj de la Gottlob când Vita a cântat într-un picior, avându-l pe celălalt în ghips dar și imnul Hai la Ceau, vor rămâne mereu vii în povestea
noastră!</span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN" style="color: #222222;"> </span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN" style="color: #222222;">O
mare bucurie a fost campania de crowdfunding din 2017 la care au contribuit aproape 80 de persoane. Acești oameni ne-au transmis că vor să investească în
acest festival și că vor să continuăm ceea ce facem. Tot legat de comunitate trebuie să o pomenesc pe Claudia Roșu,
cinefila înrăită, fidelă festivalului, inimoasă și generoasă, care din salariul
de profesor a donat ani la rând bani pentru organizarea
festivalului. Chiar dacă gusturile ei nu coincideau întotdeauna cu ale selecționerului.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN" style="color: #222222;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span><span><span lang="EN" style="color: #222222;"><i>Care
a fost pentru tine clipa cea mai grea din toți acești ani?</i></span></span></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b><i><span lang="EN" style="color: #222222;"><br /></span></i></b><i><span lang="EN" style="color: #222222;"></span></i></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN" style="color: #222222;"><b>Nico</b>: Din
toți anii, 2020 a fost cel în care m-am gândit serios că vom sări o ediție, că
nu merită riscul de a ne expune noi și publicul larg la o boală pe care nu o
cunoșteam. Am stat în cumpănă până în luna mai, când am decis că,
decât să renunțăm complet la festival, mai bine organizăm câteva proiecții în
aer liber, cu respectarea tuturor măsurilor de siguranță. Am
făcut-o ca să nu ne pierdem speranța în reluarea obiceiurilor noastre
preferate, dorința de a viziona filme împreună pe un mare ecran, de a ne
continua viața chiar și în timpul unei pandemii. Chiar dacă am avut doar 8
proiecții, la Capitol și în grădina de la Cinema Arta, a fost foarte
stresant, dar am respectat măsurile și nu s-a îmbolnăvit
nimeni din echipă sau din public, din câte știm noi. Nu am rămas cu
mustrarea de conștiință că am pus lumea în pericol și am dovedit celorlalți operatori culturali că se pot organiza evenimente culturale
și în pandemie (Ceau, Cinema! fiind printre primele evenimente cu public de atunci).</span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN" style="color: #222222;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN" style="color: #222222;">În
afară de 2020, au existat, ca în orice familie și tensiuni, care se
amplificau o dată cu apropierea festivalului. Cele pe care le-am simțit mai acut erau date de asigurarea finanțării, în vremurile când
primeai banii la câteva luni după finalizarea proiectului. Sau, în timpul festivalului, stingerea stâlpilor de iluminat ca să nu bată lumina pe ecranul Grădinii Capitol.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN" style="color: #222222;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span><i><span lang="EN" style="color: #222222;">Care
e momentul pe care l-ai ratat în festival dar
ai fi dorit sa fii acolo să-l trăiești? </span></i></span></span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span><i><span lang="EN" style="color: #222222;"></span></i></span></span><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black; font-family: "Cambria", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black; font-family: "Cambria", serif;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;"><b>Nico</b>: În 2015 am fost și cu fetița mea
Ana la festival, care avea doar o lună, dar nu m-am putut implica atât de activ
cum mi-aș fi dorit. Am făcut-o mai mult de la distanță, nopțile sau când aveam
liber de la bebeleală. </span><span style="background: rgb(255, 255, 255);"></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;"><span> </span></span><span style="background: rgb(255, 255, 255);"></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;">În ultimii ani am început să mă
ocup și de atelierul pentru copii de sâmbătă dimineața, fix atunci când se
desfășura și Micul Dejun cu Juriul. După ce am ratat două astfel de întâlniri,
am schimbat programul, să prind măcar întâlnirile cu invitații.</span><span style="background: rgb(255, 255, 255);"></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;"><span> </span></span><span style="background: rgb(255, 255, 255);"></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;">Când organizezi un festival, nu
ai timp să vezi filme. Eventual intri la început. Te asiguri că se vede și se
aude bine. Faci poze cu siglele partenerilor și sponsorilor. Sau prinzi
finalul, înainte de o sesiune de Q&A. Am ratat multe filme despre care am
auzit ba că erau geniale, ba că erau niște ciudățenii. Așa e la festival: ai
ocazia să-ți lărgești paleta de experiențe cinefile, să te provoci și să-ți
depășești așteptările. </span><span style="background: rgb(255, 255, 255);"></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;"><span> </span></span><span style="background: rgb(255, 255, 255);"></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;">Mi-a părut rău că am ratat
“Îngerul atotputernic”, în regia lui Wojciech Smarzowski, care a câștigat
marele premiu în 2015. Fiind prima competiție, am suferit mai tare.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;"><i>Greșeala din care ai învățat cel mai mult?</i></span></span></p><p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;"> </span></span></p><div class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto; text-align: left;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;"><b>Nico</b>:<b> </b></span></span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;">Numai una? </span></span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN" style="color: #222222; line-height: 115%;">Sunt expertă în mici gafe. Trimit comunicatul de presă
fără atașamente, glumesc uneori cu lucruri serioase, încurc filmele în interviuri...mai bine mă opresc. <br /></span></span><p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;">Dintr-o pasiune pentru filme
europene am ajuns să am o profesie. Acum mă ocup de curatorierea programului de
la Cinema Victoria, unde nu aș fi ajuns fără această călătorie faină în lumea
filmului alături de Pelicula Culturală, Marele Ecran și copilul nostru, Ceau,
Cinema!, cum îi mai spun eu.</span><span style="background: lightgrey;"></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span><i><span lang="EN" style="color: #222222;"> </span></i></span></span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span><i><span lang="EN" style="color: #222222;"><br /></span></i></span></span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span><i><span lang="EN" style="color: #222222;">De ce a pornit Ceau, Cinema?</span></i></span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span><i><span lang="EN" style="color: #222222;"><br /></span></i></span></span></p>
<style>@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Arial",sans-serif;
mso-fareast-font-family:Arial;
mso-ansi-language:EN;}.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;
font-size:11.0pt;
mso-ansi-font-size:11.0pt;
mso-bidi-font-size:11.0pt;
font-family:"Arial",sans-serif;
mso-ascii-font-family:Arial;
mso-fareast-font-family:Arial;
mso-hansi-font-family:Arial;
mso-bidi-font-family:Arial;
mso-ansi-language:EN;}.MsoPapDefault
{mso-style-type:export-only;
line-height:115%;}div.WordSection1
{page:WordSection</style><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;"><b>Nico: </b></span></span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;">Ceau, Cinema! a pornit din
dorința de a arăta comunității locale filme la care altfel nu ar ajunge. Ne
doream să avem un festival de film european în oraș, care să ne adune în jurul
ecranului timp de patru zile. Să ne bucurăm de filme, să discutăm pe marginea
lor, cu un pahar de lubeniță în mână. Și o pleșcăviță în cealaltă. Sau o bere,
seara, după proiecții. </span></span><span lang="EN"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;">Un festival făcut de prieteni buni, cu mult suflet și pasiune. </span></span><span lang="EN"><span style="font-size: medium;">E festivalul pe care nu-ți dorești să-l mai faci
vara, dar care-ți provoacă un dor nebun iarna și o iei mereu de la capăt! </span></span><span lang="EN"></span></div>
<p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background-color: white; color: black;"><span> </span></span><span style="background-color: white;"></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;">Lipsa finanțărilor și a unei
susțineri constante pe plan local a fost unul din obstacolele care nu ne-a
permis să creștem mai mult. Dar atunci când faci lucrurile din pasiune, le faci
și cu bani puțini. Te pui pe tine pe ultimul plan, însă lumea simte ce e făcut
din inimă. Recompensele cele mai mari sunt faptul că ne-am și distrat la
fiecare ediție. Am făcut totul așa cum ne-a plăcut și am reușit să construim o
comunitate în jurul festivalului care ne urmărește și ne este alături de ani de
zile. Iar acesta este un lucru cu adevărat mare, pentru care sunt foarte
recunoscătoare</span><span style="background-color: white; color: black;">.</span><span style="background: rgb(255, 255, 255);"></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background-color: white; color: black;"><span> </span></span><span style="background-color: white;"></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;">Împreună cu Betty am început cu
organizarea unor proiecții în spații cu poveste din oraș, pentru a pune în
valoare clădirile și istoria acestora și pentru a promova filmele europene,
care ajungeau greu acum 10-15 ani. </span><span style="background: rgb(255, 255, 255);"></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;"><span> </span></span><span style="background: rgb(255, 255, 255);"></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;">Am acceptat provocarea de a
organiza un festival de film cu partenerii de la Marele Ecran și am descoperit
împreună că ceea ce ne plăcea nouă plăcea mai multor oameni, este necesar și
dorit în oraș. Simt că am umplut un gol. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><i> </i></p><p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><i>Interviu consemnat de Lucian Mircu</i><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;"> </span> </span></p><p></p>
<p class="MsoNormal" style="background-attachment: scroll; background-clip: border-box; background-image: none; background-origin: padding-box; background-position: 0% 0%; background-repeat: repeat; background-size: auto;"><style>@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Arial",sans-serif;
mso-fareast-font-family:Arial;
mso-ansi-language:EN;}.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;
font-size:11.0pt;
mso-ansi-font-size:11.0pt;
mso-bidi-font-size:11.0pt;
font-family:"Arial",sans-serif;
mso-ascii-font-family:Arial;
mso-fareast-font-family:Arial;
mso-hansi-font-family:Arial;
mso-bidi-font-family:Arial;
mso-ansi-language:EN;}.MsoPapDefault
{mso-style-type:export-only;
line-height:115%;}div.WordSection1
{page:WordSection1;}</style></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><style><font style="font-family: inherit;" size="4">@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
line-height:115%;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:"Arial",sans-serif;
mso-fareast-font-family:Arial;
mso-ansi-language:EN;}.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;
font-size:11.0pt;
mso-ansi-font-size:11.0pt;
mso-bidi-font-size:11.0pt;
font-family:"Arial",sans-serif;
mso-ascii-font-family:Arial;
mso-fareast-font-family:Arial;
mso-hansi-font-family:Arial;
mso-bidi-font-family:Arial;
mso-ansi-language:EN;}.MsoPapDefault
{mso-style-type:export-only;
line-height:115%;}div.WordSection1
{page:WordSection1;}</font></style><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span lang="EN" style="color: #222222;"> </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white;"><style><font style="font-family: inherit;" size="4">@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}@font-face
{font-family:Cambria;
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1073743103 0 0 415 0;}p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman",serif;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";}.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;}div.WordSection1</font></style><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span style="background: rgb(255, 255, 255); color: black;"></span></span><span style="background: lightgrey; font-family: "Cambria",serif; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-fareast-font-family: Cambria;"></span></p>
<p><style>@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}@font-face
{font-family:Cambria;
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1073743103 0 0 415 0;}p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman",serif;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";}span.msoDel
{mso-style-type:export-only;
mso-style-name:"";
text-decoration:line-through;
color:red;}.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;}div.WordSection1
{page:WordSection1;}</style> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoRgcgvAb-RluvQ6WKBbmd0XuKMxXGvqZBpsmi3wGqJ7A6Eyf2cNW-UNBe2-6-0wMkT04BrLI2jUJ3mIzMypH0PmEQCKHnX19PHruoijEEP0IJ1MHRwKidJMJG4dET7AKp2qBYusetVmydj16m36vtjVsaDxzWn3Tvjy3Be76V6t6FZ0nqZmEMc8fyng/s4032/IMG_7433.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4032" data-original-width="3024" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoRgcgvAb-RluvQ6WKBbmd0XuKMxXGvqZBpsmi3wGqJ7A6Eyf2cNW-UNBe2-6-0wMkT04BrLI2jUJ3mIzMypH0PmEQCKHnX19PHruoijEEP0IJ1MHRwKidJMJG4dET7AKp2qBYusetVmydj16m36vtjVsaDxzWn3Tvjy3Be76V6t6FZ0nqZmEMc8fyng/w300-h400/IMG_7433.jpg" width="300" /></a></div><p></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-78067235004083953642023-04-21T09:19:00.004+03:002023-04-21T11:06:44.479+03:0010 ani: Ceau, Richie!<p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i>Sunt momente când poate e scuzabil ca pe blogul tău să apară interviuri și cu tine. De exemplu, la zece ani de când ai pornit un festival împreună cu prietenii tăi (și aproape 15 de când ai avut ideea blogului). Richard Marius Ilie e treimea mai puțin vizibilă a
Asociației Marele Ecran, "omul de la butoane" cu o evoluție imprecisă de
jurist-recepționist-blogger-proiecționist și cel spre care se îndreaptă majoritatea întrebărilor tehnice ale colegilor de la Ceau, Cinema! Când nu traduce subtitrări, editează trailere, ține cheile de la site și plătește facturi, Richie proiectează filme si visează la un cinema de artă cu filme
japoneze în program.</i></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i></i></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgS5Vq9QwvZqXAwUbOoxpB22AzvmsRwQ7Pt_vVjpn3lUlLfkCtgQB1NHyl0Ni8p1rZg1BclHSjI8n--1rldOe-n_5xiMQsMjSjNcBK2YmPmc3xn5RJmmAGd5Pw-uX9zRaQNeMxSX2RE9_hnN5OEwthDagLswegQKnI1IGUrq0SJSokFZeKiNfED96gbVQ/s4928/DSC_0274.JPG" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3264" data-original-width="4928" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgS5Vq9QwvZqXAwUbOoxpB22AzvmsRwQ7Pt_vVjpn3lUlLfkCtgQB1NHyl0Ni8p1rZg1BclHSjI8n--1rldOe-n_5xiMQsMjSjNcBK2YmPmc3xn5RJmmAGd5Pw-uX9zRaQNeMxSX2RE9_hnN5OEwthDagLswegQKnI1IGUrq0SJSokFZeKiNfED96gbVQ/w400-h265/DSC_0274.JPG" width="400" /></a></i></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i> </i></span><p></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span class="im"><i>Care e ediția ta preferată de Ceau, Cinema? Sau poate ai o amintire, un moment preferat?</i></span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Richard Marius Ilie</b>: Ediția
preferată este și va rămâne ediția-pilot când Ceau, Cinema! era un
'festival de buzunar' făcut de câțiva oameni pasionați, entuziaști, cu o
mulțime de idei și foarte puține așteptări. A fost și ediția în care
viața mi s-a schimbat în mai multe feluri, am intrat pe o traiectorie
nouă și mi-am împlinit o serie de visuri personale. Amintiri faine am
legate de Noaptea Devoratorilor de Trailere, în curtea de la Casa
Artelor, de dormitul în cort pe stadionul din Gotlob, concertul Blazzaj,
proiecția <i>Superhombre</i> cu Grădina de Vară arhiplină.<span class="im"><br /><br /><i>Care
a fost pentru tine clipa cea mai grea din acești (aproape) 10 ani când
te-ai gândit cel mai mult să renunți?</i></span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Richie: </b>Cred ca ediția a opta a fost cea care m-a
consumat cel mai tare și în care m-am "ars". Responsabilitate mare,
probleme în plan personal (treceam printr-un divorț), frustrări legate
de aceleași dificultăți organizatorice și lipsa de resurse, m-au împiedicat să mai simt vreo satisfacție și să mă
gândesc că poate e timpul să mă retrag.<span class="im"><i> </i></span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span class="im"><i>Momentul pe care l-ai ratat din festival dar ai fi vrut să-l trăiești?</i></span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Richie: </b>După
fiecare ediție rămân cu senzația că am ratat momente unice. Programul încărcat și responsabilitățile te obligă să prioritizezi și unele
momente le afli din ședințele post-festival. Au fost întâlniri cu invitați,
diverse workshop-uri (de bandă desenată, de exemplu) sau discuții de după
proiecții pe care aș fi vrut să le văd.<span class="im"><br /><br /><i>Ce film din program n-ai văzut încă și vrei să recuperezi?</i></span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Richie: </b>Uff,
sunt multe de recuperat. Deși aveam
ocazia de a vedea multe din filme înainte de festival, lucrând la
subtitrare sau verificând copiile primite, ultimele ediții au crescut și
acum e o "coadă" serioasă în <i>playlist</i>. Cred ca <i>Arest</i> (r. Andrei Cohn) e
unul din cele care mi se semnalează mai des că trebuie să-l văd.<span class="im"><br /><br /><i>Eșecul ("greșeala") din care ai învățat cel mai mult?</i></span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Richie: </b>O
a doua pereche de ochi ajută sa depistezi erorile din subtitrarea
făcută. Se întâmplă mai des decât mi-aș dori să văd litere mâncate sau
diacritice lipsă, pe ecran, în timpul proiecției.<span class="im"></span> Festivalul m-a făcut și să înțeleg că e important să deleg din responsabilități, să cer ajutor.<span class="im"><br /><br /><i>Care au fost marile obstacole dar și recompensele din anii ăștia?</i></span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Richie: </b>Condițiile
meteo și lipsa spațiilor destinate filmului au fost întotdeauna un spin în coastă care ne-a forțat să improvizăm, să fim creativi și să facem
compromisuri. Recompensele au venit sub forma colaborărilor realizate la
fiecare ediție, proiecțiilor reușite în ciuda unor necunoscute de ultim
moment și aplauzelor primite de la spectatori.<span class="im"><br /><br /><i>De ce a pornit Ceau, Cinema?<b> </b>De ce să continue?</i></span></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><b>Richie: </b>Ceau,
Cinema! a pornit dintr-o necesitate și o dorință comună: de a vedea
filme europene, românești, independente pe un ecran mare alături de alți
spectatori. L-am pornit noi pentru ca eram curioși și naivi și aveam
nevoie de o provocare. Ar trebui să continue pentru că a prins rădăcini,
a crescut frumos, s-a profesionalizat si e un reper pentru un anumit
public cinefil. Fără el, Timișoara ar fi puțin mai săracă în
evenimente de vară.<span class="im"><br /><br /></span>Există
o vorbă, cum că o viață bine trăită înseamnă să faci măcar trei
lucruri: să plantezi un pom, să construiești o casă și să faci un copil.
Complexitatea vremurilor face o asemenea vorbă să pară cam perimată dar,
dacă vrei, poti substitui oricare din lucruri cu co-producerea unui
festival: depinde de mulți factori, e fragil și te seacă de energie, dar
odată pus pe picioare te umple de satisfacție și ești mândru de el.</span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i>Consemnat de Lucian Mircu </i></span><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i></i></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><i><br /></i></span></p><p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVM-D5gnxS9ItIne2dGJjTslBZ85wrySiCQ6TJvk4av5Yh5Fcp9ruOHa1okbMid0-ky7p1MUoL7bUCnOdG4rLYMEfIjo7wEnzc44VhTROjb-CMQN8F56cCyXIhBphlrIE1g54d7YH4KfE6Drlrs7kTJnMIMoyN2an2WoFPMfmlGM5AqLqqBvqzIUySUQ/s960/FB_IMG_1680807696375.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="960" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVM-D5gnxS9ItIne2dGJjTslBZ85wrySiCQ6TJvk4av5Yh5Fcp9ruOHa1okbMid0-ky7p1MUoL7bUCnOdG4rLYMEfIjo7wEnzc44VhTROjb-CMQN8F56cCyXIhBphlrIE1g54d7YH4KfE6Drlrs7kTJnMIMoyN2an2WoFPMfmlGM5AqLqqBvqzIUySUQ/w400-h266/FB_IMG_1680807696375.jpg" width="400" /></a></span></div><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><br /><i><br /></i></span><p></p><p><br /></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-7542398148843969552023-04-12T22:38:00.024+03:002023-04-12T23:07:29.550+03:0010 ani: Ceau, Betty!<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 12.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 12.0pt; margin: 12pt 0cm;"><i><span style="background: white; font-family: inherit; font-size: medium; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-fareast-font-family: Cambria; mso-highlight: white;">Betty Varga-Piatek lucrează mai ales în culisele festivalului. De aproape 10 ani, munca ei grea, adesea invizibilă, este esențială pentru fiecare ediție.</span><span style="font-family: inherit; font-size: medium; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-fareast-font-family: Cambria;"> A fost esențială și pentru premiere ale festivalului, precum secțiunea de competiție sau filmele accesibilizate. Îi place să jongleze cu ideile,
proiectele, bugetele, contractele și tot felul de acte plictisitoare, fără de
care nu s-ar povesti atâtea despre Timișoara la cutie, Pelicula Culturală și
Ceau, Cinema! <br /></span></i></p>
<p class="MsoNormal"><style><i>@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}@font-face
{font-family:Cambria;
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-1610611985 1073741899 0 0 159 0;}p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman",serif;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";}.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;}div.WordSection1
{page:WordSection1;}</i></style><i><span style="background: white; font-family: "Cambria",serif; mso-bidi-font-family: Cambria; mso-fareast-font-family: Cambria; mso-highlight: white;"></span></i></p>
<p><style><i>@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}@font-face
{font-family:Cambria;
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-1610611985 1073741899 0 0 159 0;}p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman",serif;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";}.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;}div.WordSection1
{page:WordSection1;}</i></style></p><p><i></i></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvMF1Cxx8BoCbiw8dk6oHKhwcG2YEDZTDySdSiG4k6zDFhurs7qVXDfeojtN4YssgKs3GHKwYjKr-WUDhIOKnBt6OvWMNOfnskkUgDtgjo2C-u_LtEyc1reSkjBrsNqjazKISv-onQ4tb3vOD0pdw_ksIoYURPhG49MzXi8aqeSY6vyutkRXtLQocSgA/s902/339520294_1933082643712791_5236934915006666227_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="902" data-original-width="636" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvMF1Cxx8BoCbiw8dk6oHKhwcG2YEDZTDySdSiG4k6zDFhurs7qVXDfeojtN4YssgKs3GHKwYjKr-WUDhIOKnBt6OvWMNOfnskkUgDtgjo2C-u_LtEyc1reSkjBrsNqjazKISv-onQ4tb3vOD0pdw_ksIoYURPhG49MzXi8aqeSY6vyutkRXtLQocSgA/w283-h400/339520294_1933082643712791_5236934915006666227_n.jpg" width="283" /></a></i></div><p>
</p><p style="margin-bottom: 12.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 12pt;"><i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> </span></i></p><p style="margin: 0cm;"><i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Care
e ediția ta preferată de Ceau, Cinema? Sau poate ai o amintire, o întâlnire, un
moment preferat?</span></i><i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> </span></i></p><p style="margin: 0cm;"><i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> <br /></span></i></p>
<p style="margin: 0cm;"><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Betty
Varga-Piatek: </span></b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="background: white; color: black;">În timpul festivalului, toți suntem prinși cu
task-uri precise și lucrurile se derulează foarte repede, așa că momentele mele
preferate sunt ședințele de planificare și discuțiile de pe grup, procesul de
dinainte, o veritabilă comedie europeană. Avem un simț al umorului aparte și
asta ne ajută mult în momentele de impas, care nu au lipsit în niciun an, de la
necunoscutele financiare, vremea schimbătoare, spațiile inexistente, la
șicanările inter-festivaliere, pandemie și întrebările existențiale în fața
războiului din Ucraina. </span></p>
<p style="margin: 0cm;"><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="background: white; color: black;"> </span></p>
<p style="margin: 0cm;"><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="background: white; color: black;">Îmi vin în minte multe amintiri de la prima
ediție, unele chiar neașteptate, gen vizionarea aproape de miezul nopții a
filmului cu meciul de fotbal ("Al Doilea Joc"), al lui Porumboiu, dar
și delicata <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>animație "Ernest și
Celestine", sălile pline de copii la proiecțiile de animații; clasicul
inside joke "Mutăm la Timiș?" sau momentul <i>good cop-bad cop</i>
interpretat cu tine în fața echipei de jandarmerie; momentul de parodie când
ne-a fost luat un invitat de la aeroport, de sub nas; tăiatul lubeniței la
Gottlob și întins masa acolo, cu voluntari și invitați; baloanele în formă de
lubeniță, presărate ca măsură de distanțare, în pandemie, la Grădina de vară;
oamenii sub umbrele, tot la Grădină, când filmul a bătut furtuna.</span></p>
<p style="margin: 0cm;"><i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> </span></i></p>
<p style="margin: 0cm;"><i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Care a fost pentru tine clipa cea mai grea din acești (aproape) 10
ani? </span></i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="background: white; color: black;"></span></p>
<p style="margin: 0cm;"><i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> </span></i><span lang="EN-GB"></span></p>
<p style="margin: 0cm;"><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Betty:</span></b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> <span style="background: white;">Festivalul este ca o bulă de energie, care se încinge
tare în iulie, așa că e riscul să te mai și arzi un pic înainte și după. Toți
suntem încărcați de energie, încercăm să jonglăm cu multe bile la festival,
acasă și la job, și uneori le mai și scăpăm. Însă, mantra noastră, facem ce
putem și spunem că așa am vrut, ne poate scăpa din multe situații tensionate,
unde umorul și vorba bună nu au reușit.</span></span></p>
<p style="margin: 0cm;"><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="background: white; color: black;"> </span></p>
<p style="margin: 0cm;"><i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Un moment pe care l-ai ratat în festival dar ai fi dorit să-l
trăiești?</span></i><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"></span></b></p>
<p style="margin: 0cm;"><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> </span></b></p>
<p style="margin: 0cm;"><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Betty:</span></b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> Dacă filmele mai poți spera să le recuperezi, discuțiile cu
invitații din festival nu prea ai cum, de aceea regret toate Mic Dejunurile cu
Juriul la care nu am ajuns, tradiționalul eveniment din sâmbăta festivalului,
când ne adunăm la Ambasada și gustăm experiențe culinare și cinematografice,
direct de la sursă. Mi-aș fi dorit să fiu la discuția cu Maria Drăguș, Mălina
Manovici și Vlad Ivanov, din cadrul celei de-a șasea ediții (2019), la
masterclass-ul lui Andrei Ujică din 2019 și prețuiesc întâlnirile cu toți
invitații, în mod special cele cu regretatul regizor Răzvan Georgescu, prezent
de două ori la Ceau, Cinema, în amintirea căruia a fost redenumit și trofeul
festivalului.</span></p>
<p style="margin: 0cm;"><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> </span></p>
<p style="margin: 0cm;"><i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Ce film din program n-ai văzut încă dar vrei să-l recuperezi?</span></i><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"></span></b></p>
<p style="margin: 0cm;"><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> </span></b></p>
<p style="margin: 0cm;"><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Betty:</span></b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> Multe filme nu le văd înainte de festival, cu atât mai mult cu
cât lista selecționerului cuprinde și recomandări suplimentare și dezbateri
extra. Anul trecut mi-ar fi plăcut să fiu și la Grădină și în Piața Traian, să
pot avea acces la atmosfera faină din ambele locuri, în același timp. Un film
pe care voiam să îl văd atunci a fost "Oamenii drumului: Terra
Banatica" (r. Mircea Gherase), unde am ratat un <i>speech</i> de început
al lui Matei, un băiețel de 6 ani care a surprins foarte bine esența
Timișoarei. Am recuperat filmul în ultima proiecție de după festival, de la
Bobda, o experiență unică, cu ecranul nostru de pânză ancorat pe fațada
bisericii romano-catolice de peste 100 de ani, ruina grandiosului mausoleu al
familiei Csavossy, la care Ambulanța Pentru Monumente/ Prin Banat a intervenit
cu niște lucrări salvatoare pentru structura clădirii. </span></p><p></p><p style="margin: 0cm;"><i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Eșecul ("greșeala") din care ai învățat cel mai mult?</span></i></p>
<p style="margin: 0cm;"><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> </span></b></p>
<p style="margin: 0cm;"><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Betty</span></b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">: O lecție pe care o port cu mine este aceea că lucrurile nu
trebuie forțate, oricât de mult ne-am dori să se întâmple, fie că e vorba de o
colaborare, un parteneriat, o finanțare. Uneori merită să renunți la anumite
lucruri pentru a te putea bucura de rezultatul dorit, care e de cele mai multe
ori despre proces și nu despre ținta finală.</span></p>
<p style="margin: 0cm;"><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> </span></p>
<p style="margin: 0cm;"><i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">În ce fel te-a schimbat festivalul?</span></i><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"></span></b></p>
<p style="margin: 0cm;"><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> </span></b></p>
<p style="margin: 0cm;"><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Betty</span></b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">: Mi-a dat mai multă încredere în forțele mele, în ce pot face, a
dat mai multă greutate activității desfășurate cu Pelicula Culturală, <span style="background: white;">a coagulat dorințe și energii, și a multiplicat
bucuria de a construi ceva pentru comunitate.</span></span></p>
<p style="margin: 0cm;"><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="background: white; color: black;"> </span></p>
<p style="margin: 0cm;"><i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Care au fost marile obstacole dar și recompensele din anii
ăștia? </span></i><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"></span></b></p>
<p style="margin: 0cm;"><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> </span></b></p>
<p style="margin: 0cm;"><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Betty</span></b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">: Timpul este cel mai mare obstacol, dar și cea mai mare
recompensă. Mereu în contratimp cu finanțările și lista lungă de lucruri de
făcut, dar cu 10 ani investiți într-un eveniment cu sens.</span></p>
<p style="margin: 0cm;"><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> </span></p>
<p style="margin: 0cm;"><i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">De ce a pornit Ceau, Cinema? De ce ar trebui sa continue?</span></i><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"></span></b></p>
<p style="margin: 0cm;"><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> </span></b></p>
<p style="margin: 0cm;"><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Betty</span></b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">: A pornit aproape din joacă, de la gândul "Ce-ar fi dacă am
avea un festival de film de lungmetraj la Timișoara?", atunci când nu era
niciunul în oraș. Acum<span style="background: white;">, în valul evenimentelor
culturale pe care se află Timișoara, cred că este important să se regăsească
cât mai multe proiecte autentice, oneste, fără pompări exagerate, crescute
organic, reflectând comunitatea. </span></span></p>
<p style="margin: 0cm;"><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="background: white; color: black;"> </span></p>
<p style="margin: 0cm;"><i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Ce înseamnă Ceau, Cinema pentru tine?</span></i></p>
<p style="margin: 0cm;"><i><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;"> </span></i></p>
<p style="margin: 0cm;"><b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">Betty</span></b><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="color: black;">: Mi-am început anul răspunzând la aceste întrebări, privind cu
coada ochilor spre acești ani plini de proiecte și activități. Mă surprind
adesea cum pot lucra ore lungi și uneori târzii, atât pentru Ceau, Cinema!, cât
și pentru alte proiecte de suflet, fără să le simt atunci greutatea, ci doar
entuziasmul de a arăta lumii ce coacem noi luni de zile. <span style="background: white;">Ceau, Cinema! e dovada că încă se pot face lucruri cu
pasiune.</span><b></b></span></p>
<p><span face=""Arial",sans-serif" lang="EN-GB" style="background: white; color: black; mso-color-alt: windowtext;">(consemnat de Lucian Mircu) </span><span lang="EN-GB"></span></p>
<p><style>@font-face
{font-family:"Cambria Math";
panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4;
mso-font-charset:0;
mso-generic-font-family:roman;
mso-font-pitch:variable;
mso-font-signature:-536870145 1107305727 0 0 415 0;}p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal
{mso-style-unhide:no;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:"";
margin:0cm;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman",serif;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:#0C00;}p
{mso-style-priority:99;
mso-margin-top-alt:auto;
margin-right:0cm;
mso-margin-bottom-alt:auto;
margin-left:0cm;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:12.0pt;
font-family:"Times New Roman",serif;
mso-fareast-font-family:"Times New Roman";
mso-ansi-language:EN-GB;}.MsoChpDefault
{mso-style-type:export-only;
mso-default-props:yes;}div.WordSection1
{page:WordSection1;}</style><i> </i> <br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtWlgT-HW5jyd7VeBsEv_jAGp8j1i4fBRvF55fmw38Wqn3aSP6gDbqctm0MRTtajhmjxWv7ezXMlgT1-eXvq2X1VM478Ge621rOYORXZhCTF6eJqP2n_ubo2SEpj2XDathSf1sze_8U8V-ltZlyQSg18ixu9KqIdAlSkDDg9_Bno0F7DZ0T9GNKoyvsQ/s1080/FB_IMG_1680548466222~2.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="715" data-original-width="1080" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtWlgT-HW5jyd7VeBsEv_jAGp8j1i4fBRvF55fmw38Wqn3aSP6gDbqctm0MRTtajhmjxWv7ezXMlgT1-eXvq2X1VM478Ge621rOYORXZhCTF6eJqP2n_ubo2SEpj2XDathSf1sze_8U8V-ltZlyQSg18ixu9KqIdAlSkDDg9_Bno0F7DZ0T9GNKoyvsQ/w400-h265/FB_IMG_1680548466222~2.jpg" width="400" /> </a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: x-small;"> Împreună cu Nicoleta Ciocov (partenera de la Pelicula Cultural & Timișoara la Cutie)</span><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> </div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilYHMZnokmhwsQGoltgDC3eXph6WHNgMAVTzgFwvaL_ywxyuQ_thUtXExdhkPCOro97mCCIXM9-n-UXOVbXqFMagqTQJZrQ-_AGCJT3U5CQahCCZqbNET4Yd7FiyXeWm3iZGvcnyVdfSJ8s3Q_grMwioAyjgmJmu65zGzmUJTlzpNbMXmo5Kt41_wPJw/s960/10513314_265738566967582_3563241520590509119_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="960" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilYHMZnokmhwsQGoltgDC3eXph6WHNgMAVTzgFwvaL_ywxyuQ_thUtXExdhkPCOro97mCCIXM9-n-UXOVbXqFMagqTQJZrQ-_AGCJT3U5CQahCCZqbNET4Yd7FiyXeWm3iZGvcnyVdfSJ8s3Q_grMwioAyjgmJmu65zGzmUJTlzpNbMXmo5Kt41_wPJw/w400-h266/10513314_265738566967582_3563241520590509119_n.jpg" width="400" /></a></div><span style="font-size: x-small;">Aminitire de la prima ediție</span><br /> </div><br /><p></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-36595150768549841102023-04-06T09:11:00.005+03:002023-04-06T09:25:07.624+03:0010 ani: Ceau, Ciprian!<p><span style="font-size: small;"><span id="docs-internal-guid-38d8085c-7fff-f14f-aea9-822172e07efc" style="background-color: transparent; color: black; font-family: inherit; font-style: italic; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Ciprian Roșca e primul voluntar Ceau, Cinema! - un bun început pentru seria de interviuri cu oamenii din spatele festivalului ajuns la ediția a zecea. Ne știam dinainte, după cum își amintește și Ciprian: “În martie s-au făcut 11 ani de la prima noastră întâlnire. Îl citeam pe Mircu în 24 Fun dar poza de avatar nu era foarte clară. Amândoi doream sa vedem un film documentar despre punk-ul polonez din anii ‘70-’80 în cadrul unui târg de carte și am ajuns să reglăm noi proiectorul de la etajul centrului de afaceri. Pe Richie îl știam de la Schimb de Cărți cu vreo doi ani în urmă...Am întâlnit echipa Pelicula Culturală în toamna acelui an la Plai, la Casa Filmelor.” Ciprian a fost și primul “departament de bilete”, bouncer cum i-am zis la ediția-pilot. Între timp </span><span style="background-color: transparent; color: #050505; font-family: inherit; font-style: italic; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">a montat ecrane, tras cabluri, cărat mâncare, băutură, invitați, oferit informații turistice, îngrijit bătrâni, legat prietenii, condus mașini. S-a enervat, a obosit, a băut o bere. Între timp, a devenit organizator.</span></span></p><p><span style="background-color: transparent; color: #050505; font-family: Arial; font-size: 11pt; font-style: italic; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi98ehZsCEszGHSM7aWQ_jpCr4CU6H0aEMOcQxzNJwoot1oWWLigePj6VBhvTIr_01E6e067x91tPpMyGh7gHg3DMq2nDC3dObx-yRSbDOOomevIfIGO5KBH0ET0GO-P5uzUeQNVpm87fB8hwJB8Sf8elAMHKgv1sip6xc7MbFOZFwp1C3JzHq_CzVVMw/s1080/FB_IMG_1630564999868.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1080" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi98ehZsCEszGHSM7aWQ_jpCr4CU6H0aEMOcQxzNJwoot1oWWLigePj6VBhvTIr_01E6e067x91tPpMyGh7gHg3DMq2nDC3dObx-yRSbDOOomevIfIGO5KBH0ET0GO-P5uzUeQNVpm87fB8hwJB8Sf8elAMHKgv1sip6xc7MbFOZFwp1C3JzHq_CzVVMw/w400-h266/FB_IMG_1630564999868.jpg" width="400" /></a></div><p></p><p><span style="background-color: transparent; color: #050505; font-family: Arial; font-size: 11pt; font-style: italic; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre;"></span></p><p dir="ltr" id="docs-internal-guid-9c8c0ea2-7fff-b906-adce-428a35ce36ce" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 12pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: italic; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Care e ediția ta preferată de Ceau, Cinema? Sau poate ai o amintire, un moment preferat?</span></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 12pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 700; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Ciprian Roșca:</span><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"> Probabil prima ediție, pentru că a fost underground la propriu și la figurat, cu proiecții și în subsolul nu foarte amenajat al Casei Artelor. Și cu bani de buzunar. Mi-o amintesc pe doamna Elisabeth Ochsenfeld trecând prin zonă. S-a bucurat de apariția evenimentului și a intrat să se încarce cu energia tinerească. Eram tineri. Ne-a trecut. Au trecut anii, au apărut căsătorii, copii, divorțuri. A rămas energia. Cu câțiva oameni întâlniți am ramas prieteni. Prieten de genul ăla care vine să care mobila când te muți. Mersi!</span></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 12pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Cea mai mare bucurie adusă de festival e că am văzut crescând oamenii din jurul lui. Voluntarii care aveau nevoie de hârtie de la părinți să facă voluntariat acum sunt medici sau au afacere pe cont propriu sau lucrează pentru mari companii sau îi vezi pe scena Teatrului Național. </span></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 0pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: italic; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Care e momentul pe care l-ai ratat în festival dar ai fi dorit să fii acolo să-l trăiești?</span></span></p><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><br /></span><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 12pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 700; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Ciprian</span><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">: La ediția a treia, dintr-o necoordonare, am plecat în concediu. În timp ce oamenii făceau festivalul, eu eram în micul golf din 2 Mai. Dacă se întreabă cineva câte filme am văzut în cadrul festivalului răspunsul e NU. Rar. Câte unu-două pe ediție. Unele le-am recuperat, altele nu. Ai multe altele de făcut și nu ajungi la proiecții. </span></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 12pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: italic; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Clipa cea mai grea pentru tine din acești (aproape) 10 ani, când te-ai gândit cel mai mult sa renunți? </span></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 12pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 700; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Ciprian: </span><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Posibil cea mai grea editie pentru mine a fost când a trebuit să proiectăm în curtea neamenajată a cinematografului defunct Arta. Un loc fără ecran, fără apă, fără curent, fără pază. A trebuit zilnic să montez și să demontez o sută de metri de cabluri pe ploaie și vânt... </span></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 12pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Dacă te gândești la piedicile întâlnite în trecut, îți trece prin cap în fiecare an să renunți. Gata! Ediția asta îi las pe alții, dar îți trece. Festivalul te suge de energie, dar te și încarcă.</span></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 12pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: italic; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Dar care sunt bucuriile, recompensele? </span></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 12pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 700; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Ciprian: </span><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Întâlnirile cu actorii și alți oameni invitați de-a lungul anilor au fost foarte interesante. Nu mă gândeam acum zece ani că o să stau de vorbă cu Vlad Ivanov sau o să-i arăt lui Cristian Mungiu un cartier vechi al orașului.</span></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 12pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: italic; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">De ce a pornit Ceau, Cinema? De ce ar trebui să continue?</span></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 12pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 700; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Ciprian: </span><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Festivalul s-a născut din dorința de a vedea filme europene și de a avea un cinematograf de artă în oraș. Curând cred că se va realiza și acest lucru. </span></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 12pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><i><span style="background-color: transparent; color: black; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;">Consemnat de Lucian Mircu </span></i></span></p><p dir="ltr" style="line-height: 1.38; margin-bottom: 12pt; margin-top: 0pt;"><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><span style="background-color: transparent; color: black; font-style: normal; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"> </span></span></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimJKPulhocMymSfUF8YyC68HK3Fp5R6y2P1abLbwinbYLOswefWOobC5kNPyMnI_KWsgI0xIXKUdmpAVdS4ZwazkHaeFtjnBmEEq035kMfvyqrpQxFP1g_INMos06nJVZ0uNUFl8lhTqTCzQEHhp_edZQEuQgf7URlOvbCo-jNxy1MegIWQ2McgUrYig/s640/337873249_238654748564337_7633098113357951133_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="640" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimJKPulhocMymSfUF8YyC68HK3Fp5R6y2P1abLbwinbYLOswefWOobC5kNPyMnI_KWsgI0xIXKUdmpAVdS4ZwazkHaeFtjnBmEEq035kMfvyqrpQxFP1g_INMos06nJVZ0uNUFl8lhTqTCzQEHhp_edZQEuQgf7URlOvbCo-jNxy1MegIWQ2McgUrYig/w320-h240/337873249_238654748564337_7633098113357951133_n.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZn5HM0oYwGpiwTNZvVgM3CZ0ymOHxRgUU01kLeVENFDM1-Em6o3J5Jhkyj6DWjm9B1LRUb1ZqY0_YeunuPaV-J4rsX_FSXOQje0zpVPn5kg2KBjvz-K6n1QtYtL1Y22hRR3tJDPyJk0z_QnCdv811x9aRXdLAzNcWz2cJOHQS63rPXiltDm1rZBLYbw/s1931/338736761_5929229860501276_3566078761294412308_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1504" data-original-width="1931" height="249" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZn5HM0oYwGpiwTNZvVgM3CZ0ymOHxRgUU01kLeVENFDM1-Em6o3J5Jhkyj6DWjm9B1LRUb1ZqY0_YeunuPaV-J4rsX_FSXOQje0zpVPn5kg2KBjvz-K6n1QtYtL1Y22hRR3tJDPyJk0z_QnCdv811x9aRXdLAzNcWz2cJOHQS63rPXiltDm1rZBLYbw/s320/338736761_5929229860501276_3566078761294412308_n.jpg" width="320" /></a></div><br /><span style="font-family: inherit; font-size: small;"><br /><span style="background-color: transparent; color: #050505; font-style: italic; font-variant: normal; font-weight: 400; text-decoration: none; vertical-align: baseline; white-space: pre-wrap;"> </span></span><p></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-38488545213123453782023-02-14T08:50:00.006+02:002023-02-14T09:21:27.410+02:002-3 întrebări pentru '23 (VII)<p style="text-align: justify;"><i>Astăzi,14 februarie, cu 3 zile înainte să ajungem la temperatura de fierbere pentru festinul care urmează, e bine poate să ne amintim că, pe lângă dragoste, și cultura trece prin stomac. S-a spus că e mâncătorie prin părțile astea, dar măcar ne mâncăm cu stil? Oricum, după un langoș sau o supă de fazan, vezi lucrurile altfel, îți pică mai puțin greu. <span style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Noemi </span><span style="background-color: white; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Hügel mi-a povestit despre "mâncarea de marți" din Banat și care sunt punctele noastre spectaculoase în bucătărie. În meniul de azi, discutăm și despre una din moștenirile cele mai vizibile ale anului cultural: cinematografele Timișoarei, coordonate de Ioana Dragomirescu. Este episodul care încheie, pentru moment, seria aceasta de interviuri, și mi-am propus să revin spre sfârșitul anului la toți cei intervievați (și la alții) să vedem ce pofte (și profeții) s-au îndeplinit și ce le-a tăiat pofta. Le mulțumesc că au răspuns, vă mulțumesc că ați citit (Lucian Mircu)</span></span></span></i></p><p align="right" class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: right;"><span face=""Arial",sans-serif" style="font-size: 12pt; line-height: 115%;"> </span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span face=""Arial",sans-serif" style="font-size: 12pt; line-height: 115%;"> </span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjR5d3ecwo1tAMattoy8sQTegOchacqFezT-lqe2RFZ9ymlUsb5uXibPNTeQ8M5jkyNnjQ7PN-EVPGYkQR4ZVi7-JmiElQ484frZUwyTVpD_gyiKtyC3AWrEaCNtiurdOZ8sYzlYwRDnAKSIRJjLHAT0nh2dxZ9G19vzUxGt0oR0VzQKUhsSJ8fUNPN6A/s1500/Noemi.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="998" data-original-width="1500" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjR5d3ecwo1tAMattoy8sQTegOchacqFezT-lqe2RFZ9ymlUsb5uXibPNTeQ8M5jkyNnjQ7PN-EVPGYkQR4ZVi7-JmiElQ484frZUwyTVpD_gyiKtyC3AWrEaCNtiurdOZ8sYzlYwRDnAKSIRJjLHAT0nh2dxZ9G19vzUxGt0oR0VzQKUhsSJ8fUNPN6A/w400-h266/Noemi.jpg" width="400" /></a></div><br /><p></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><i><span style="line-height: 115%;">Marele Ecran: Ai simțit vreo urmă de regret, poate s-a
ars ceva înainte de 2023 în bucătăria noastră comună?</span></i></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><b><span style="font-family: inherit;">Noemi </span><span style="background-color: white; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Hügel</span></span></b><span style="font-family: inherit;">: Nu
simt. Cred că toată lumea are frustrările astea că poate nu s-au întâmplat
destule lucruri în avans și acum pe ultima sută de metri începe să fie o cascadă
de evenimente, dar nu am regrete legat de ultimii 2 ani.</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="RO" style="line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><i>M.E.: Cu ce ar
fi fain să rămânem la finalul festinului care se anunță?</i></span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><b><span style="font-family: inherit;">Noemi </span><span style="background-color: white; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Hügel</span></span></b><span style="font-family: inherit;">: </span><span style="font-family: inherit;">Personal, mi-ar plăcea să punctez cât mai multe evenimente
și în general influxul de oameni noi care vin în oraș or să lase o amprentă
trainică. Schimbul ăsta de culturi.</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><i>M.E.: </i><span style="font-family: inherit;"><i>Multiculturalismul cu care ne lăudăm, tu îl simți?
Cu ce vine Timișoara și, prin extenso, Banatul, la masa asta culturală?</i></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><b><span style="font-family: inherit;">Noemi </span><span style="background-color: white; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Hügel</span></span></b><span style="font-family: inherit;">: </span><span style="font-family: inherit;">O simt în gastronomia locală, chiar dacă unele culturi
sunt mai pregnante când vine vorba de mâncare. Adică mai mult nemțesc, unguresc,
sârbesc și poate mai puțin din bucătăria rromă. Chiar recent am avut o discuție
cu o familie rromă și am aflat de niște pâinici pe care le fac, pogace le zice.
</span><span style="font-family: inherit;">Multiculturalitatea se regăsește și în
gastronomie, dar unele voci sunt mai puternice, cum ar fi bucătăria fostului
imperiu austro-ungar. Îți dai seama și după restaurantele din oraș. Cele sârbești
reflectă destul de bine ponderea, cele ungurești mai puțin.</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><i>M.E.: </i><span lang="RO" style="line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><i>Ca să
mănânci ungurește te duci mai degrabă la Szeged.</i></span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="RO" style="line-height: 115%;"><b><span style="font-family: inherit;">Noemi </span><span style="background-color: white; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Hügel</span></span></b><span style="font-family: inherit;">: </span><span style="font-family: inherit;">Exact. Cel mai unguresc lucru din Timișoara e să mergi la
Szeged, haha. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><i>M.E.: </i><span lang="RO" style="line-height: 115%;"><span style="font-family: inherit;"><i>Ce crezi
că ar putea descoperi culinar turiștii care vor veni la Timișoara?</i></span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="RO" style="line-height: 115%;"><b><span style="font-family: inherit;">Noemi </span><span style="background-color: white; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Hügel</span></span></b><b><span style="background-color: white; font-family: "Basier Circle"; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;">:</span></b><span style="font-family: inherit;"> Adică o</span><span style="font-family: inherit;"> particularitate locală, ceva al nostru?</span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="RO" style="line-height: 115%;"><i>M.E.: </i><span style="font-family: inherit;"><i>Da, mă gândeam de exemplu la langoși</i></span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><b><span style="font-family: inherit;">Noemi </span><span style="background-color: white; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Hügel</span></span></b><b><span style="background-color: white; font-family: "Basier Circle"; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;">: </span></b><span style="font-family: inherit;">A</span><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">bsolut, și eu m-aș gândi
la langoși. Avem multe vorbe despre langoși și e o mâncare primitoare, ieftină, o
găsești lângă orice piață. Cu siguranță e reprezentativă pentru zona noastră,
nu doar pentru Banat. Așa, mai sofisticat, supa de fazan e tipică. Duminicală și
festivă. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Mie îmi plac mâncărurile mai puțin pretențioase, le zic mâncăruri </span><span style="line-height: 115%;">“de mar</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">ți</span><span style="line-height: 115%;">”. Când s-a
terminat mâncarea de duminică, e și zi de post, o faci poate mai vegetal. De exemplu, o ciorbă de fasole și gogoși. Ca amprentă a locului, se gătește mult pe bază de paste făinoase. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="line-height: 115%;">Am lucrat cu Ana Kun la o serie de interviuri
gastronomice, am vorbit cu multă lume, din mai multe țări. Un laitmotiv în orice casă de aici: tăiței cu varză, tăiței cu mac. Tot
felul de plăcințele umplute, tașche umplute, aluat de tăiței umplut cu gem.
Preferata mea se numește "împăturată pe crumpi". E un papricaș de cartofi, cu carne
sau fără, depinde de zi, peste care se întinde o foaie de ștrudel. E o mândrie
de gospodină de a te afișa cu îndemânarea asta. Trebuie să ai o masă mare
peste care întinzi tot aluatul ăsta subțire până vezi fața de masă, -vai câte transpirații m-or trecut. Apoi îl
sucești într-un colac mare pe care îl pui peste papricaș, pui capacul și se
aburește. E o mâncare sărăcăcioasă ca ingrediente, dar foarte spectaculoasă ca rezultat. Faci ceva festiv din ceva precar. Toți știm că zona s-a confruntat cu
foarte multe greutăți de-a lungul secolelor și asta se reflectă și în mâncare.
Nu sunt aluaturi sofisticate: făină și apă…<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><i>M.E.: </i><span style="font-family: inherit;"><i>Tăițeii de casă ai bunicii, cu nucă. În zona de artă
culinară se anunță evenimente anul acesta?</i></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="line-height: 115%;"><b><span style="font-family: inherit;">Noemi </span><span style="background-color: white; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Hügel</span></span></b><b><span style="background-color: white; font-family: "Basier Circle"; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;">:</span></b><span style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit;">Nu urmăresc "chef culture". Sunt convinsă că la
Reciproc o să fie o serie de evenimente culinare. Ei oricum se bazează pe
consumul etic și consumul local. Probabil că vor înflori acum niște lucruri care
pun în valoare locul. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><i>M.E.: </i><span style="font-family: inherit;"><i>Apropo, am auzit de mai multe ori temerea că restaurantele din oraș sunt insuficiente față de cererea de anul acesta, nu vor face față.</i></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="line-height: 115%;"><b><span style="font-family: inherit;">Noemi </span><span style="background-color: white; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Hügel</span></span></b><b><span style="background-color: white; font-family: "Basier Circle"; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;">:</span></b><span style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit;">Da, în general, vizitatorii vor fi interesați să mănânce
ceva specific. Cred că or să apară și afaceri noi în perioada asta.<o:p></o:p></span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><i>M.E.: Legat de specificul locului, a<span style="font-family: inherit;">i vreun fel preferat? Poate îl asociezi cu copilăria?</span></i></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><b><span style="font-family: inherit;">Noemi </span><span style="background-color: white; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Hügel</span></span></b><b><span style="background-color: white; font-family: "Basier Circle"; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;">:</span></b><span style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit;">Da, mai multe, dar cel mai drag e pâinea cu ou, <span style="background-color: white; text-align: left;">„<i>bundás kenyér</i>”</span>. E prima mâncare pe care mi-am făcut-o și am simțit independența
de a-mi face ceva singură, o senzație foarte puternică. Îmi place și acum
foarte mult. </span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><i>M.E.: </i><span style="font-family: inherit;"><i>Până acum i-am întrebat pe oameni ce titlu de film
ar vedea pentru anul ăsta, poate tu găsești un fel de mâncare…</i></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><b><span style="font-family: inherit;">Noemi </span><span style="background-color: white; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Hügel</span></span></b><b><span style="background-color: white; font-family: "Basier Circle"; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;">:</span></b><span style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit;">Îmi vine unul, dar nu prea l-aș zice, haha. Ghiveci. Ghiveciul poate fi delicios, doar că e un mix de de toate. Dar cred că o să
ne pice bine.</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><i>M.E.: </i><span style="font-family: inherit;"><i>Pregătești
ceva?</i></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><b><span style="font-family: inherit;">Noemi </span><span style="background-color: white; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Hügel</span></span></b><b><span style="background-color: white; font-family: "Basier Circle"; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;">: </span></b><span style="font-family: inherit;">O să particip împreună cu Ana Kun la expoziția de
deschidere de la Mikloși de week-end-ul acesta: „Chronic desire/ Sete cronică” se numește. E o continuare a
proiectului Anei cu farfurii scrise (<i><a href="https://opening.timisoara2023.eu/artist/ana-kun-noemi-hugel/">instalație cu farfurii aurite și mâncare</a></i>), acum concentrat pe oamenii care lucrează în
munci mai invizibile: bucătărie,
curățenie. Am făcut o serie de interviuri legate de ce au mâncat de-a lungul vieții și, în general, ce le taie lor pofta. Va fi o farfurie pentru fiecare participant, inscripționată cu ce le
taie lor pofta, pe ideea că </span>la masă vorbești de politică<span style="font-family: inherit;">. Pregătim și două cine care reflectă partea culinară a
interviului, de acolo "împăturata pe crumpi". </span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><i>M.E.: </i><span style="font-family: inherit;"><i>Ce ai gătit azi?</i></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><b><span style="font-family: inherit;">Noemi </span><span style="background-color: white; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Hügel</span></span></b><b><span style="background-color: white; font-family: "Basier Circle"; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;">: </span></b><span style="font-family: inherit;">Mâncare de fasole, supă de morcovi și linte cu mărar și o
prăjitură nemțească, <i>streuselkuchen</i>, care e cu sos de fructe, mere și gutui, că tot se termină acum sezonul la gutui.</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><b><i><span style="font-family: inherit;">Noemi </span><span style="background-color: white; letter-spacing: -0.15px; text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Hügel</span></span></i></b><i> este bucatareasă în Ambasada. Face valuri (în supă) și vârtejuri (în creme). Gătește colorat, cu sezonul în gând, și nu lipsește nicio zi de la piață. Noemi face de mâncare pentru brunch-uri și petreceri, pentru prânzuri și pauze, pentru celor dragi ei.</i></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivUInJr2xyBx3Hmf9uWIAPwYG0XDQ_K5fYlIfOcYo-Qpb15JG37Q9LG_3AEMvk4M76dNogVqr2UQstQzbfk_DrvggHsCGYqzGPdfaaxduQYpk2ozw5fNn0N-tzcELTItPM14-MgtHV4TKsGFyJExrPmG78K5GnwbK4QEMvWF6hGzDHVLduAHUpbtCTXA/s8081/poza%20portret%20Ioana%20D.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="5387" data-original-width="8081" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivUInJr2xyBx3Hmf9uWIAPwYG0XDQ_K5fYlIfOcYo-Qpb15JG37Q9LG_3AEMvk4M76dNogVqr2UQstQzbfk_DrvggHsCGYqzGPdfaaxduQYpk2ozw5fNn0N-tzcELTItPM14-MgtHV4TKsGFyJExrPmG78K5GnwbK4QEMvWF6hGzDHVLduAHUpbtCTXA/w400-h266/poza%20portret%20Ioana%20D.jpg" width="400" /></a></div><br /><span style="font-family: inherit;"><br /></span><p></p><p class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><!--[if !supportLists]--><b><span lang="FR">1.<span style="font-size: 7pt; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; font-weight: normal; line-height: normal;"> </span></span></b><i style="text-align: justify;">M.E.: Ai v</i><i><span style="text-indent: -0.25in;"><span lang="FR">reun regret legat de perioada asta pre-2023, poate un rateu al orașului
care merită semnalat?</span></span></i></p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span lang="FR"><b>Ioana Dragomirescu: </b>Deși am urmărit mereu cu interes ce se întâmplă în Timișoara, de la
distanță mai mare (Paris) sau mai mică (București), și am vizitat orașul în mod
regulat în ultimii 15 ani, fiindcă aici se găsesc familia mea și o bună parte din
prieteni, eu am locuit la Timișoara până în 2007 și din nou începând
cu septembrie 2022. Deci nu pot spune că am participat activ sau că am fost
afectată direct, ca locuitor al orașului, de acest lung proces al
pregătirilor pentru anul Capitalei, perioada „pre-2023” la care te referi.</span></p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle">Totuși, ca om atașat de oraș și
interesat de scena culturală locală, regret că după euforia câștigării titlului
pregătirile au naufragiat treptat în dispute, șicane, orgolii, tabere aparent ireconciliabile
și foarte multă tensiune și negativism. Ceea ce trebuia să fie un proiect
federator, generator de entuziasm și catalizator de energie la toate nivelurile
orașului, a devenit un măr al discordiei în care cei mai mulți cetățeni își pierduseră încrederea și cu care mulți dintre profesioniștii din
domeniul culturii din România se fereau să se asocieze. S-au pierdut, fără
îndoială, timp, energie, resurse și credibilitate, s-au pierdut colaboratori
valoroși pe drum…</p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle">Cu atât mai meritoriu e faptul că proiectul TM 2023 a putut renaște, că
s-a reușit un consens la nivel local, chiar dacă târziu și pe alocuri cu
fragilități, între instituții și operatorii culturali, că programul cultural
a putut fi revitalizat și repus pe picioare în timp util și că, iată, Timișoara
poate intra în anul 2023 cu capul sus, cu un program bazat pe un concept
curajos, care are înscris în ADN-ul său implicarea societății civile, a
artiștilor locali și a cetățenilor, și cu o echipă care muncește foarte mult
pentru ca el să se întâmple cât mai bine – asta pot spune sigur, fiindcă îi
văd la treabă zi de zi, cum împărțim același birou la Centrul de Proiecte. Zilele lor sunt tot mai lungi.</p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><i style="text-align: justify; text-indent: -0.25in;">M.E.: </i><i style="text-indent: -0.25in;">Ce ce crezi că vom rămâne, sau ar fi fain să rămânem, după 2023?</i></p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><b>Ioana Dragomirescu: </b>Sper și cred ca o să rămânem cu o scenă culturală mai activă și mai
asumată, cu operatori culturali locali mai versați în conceperea și
desfășurarea proiectelor de anvergură, cu mecanisme de susținere financiară a
proiectelor locale mai clare și mai previzibile (asta cred ca deja e un bun
câștigat, dacă e să facem o comparație onestă cu situația din alte orașe mari
românești care alocă bani din bugetul local pentru asemenea proiecte), cu o
infrastructură culturală mai densă și la standarde moderne – iar aici sper ca
aceste 4 săli tradiționale de cinema renovate – Victoria, Dacia, Studio și Timiș,
care ar trebui sa fie redeschise și reintegrate
în circuitul cultural al orașului în acest an – să fie una dintre „moștenirile”
cele mai vizibile după 2023.</p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle">La fel de important, sper să rămânem cu un public mai activ, care să participe
în număr mai mare la evenimentele locale și cu o cultură a înțelegerii că această
participare merită o mică investiție, materializată prin plata unui bilet.
Experiența de la Cinema Victoria, unde am avut 11.000 de spectatori în primele
14 săptămâni de funcționare, cu mult peste ceea ce speram când am deschis sala,
îmi dă curaj să cred că se poate. Oamenii răspund prezent dacă li se oferă
un program suficient de interesant și de constant, iar biletul, la prețuri
rezonabile, nu constituie un impediment pentru public, ci o normalitate.</p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle">Ar mai fi ceva, mai larg…Nivelul de negativism și „cârcoteală” a
cetățenilor pe rețelele de socializare, în presa locală, în orice spațiu public
fizic sau virtual, e în Timișoara la cote mai înalte decât în orice alt oraș în
care am locuit, în țară sau în străinătate. Ar fi
minunat dacă acest spirit critic supradezvoltat s-ar canaliza și înspre
construire, nu doar înspre demolare. Cred că anul acesta și titlul de Capitală
Culturală pe care îl avem e o bună oportunitate să devenim mai uniți, mai
realiști în așteptări și mai toleranți cu diferențele dintre noi, oricare ar fi
ele – cu condiția să fie cu adevărat asumat și îmbrățișat și de cetățeni, nu
doar de autorități sau de cei implicați în organizarea evenimentelor.</p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle">Pănă la urmă, cred ca cel mai fain ar fi ca la final de 2023 să fim cu
toții un pic mai mândri – în felul cel mai sănătos posibil – de orașul nostru
și să știm să (ne) răspundem afirmativ și fără ezitare nouă înșine și oricui ne
întreabă „Dar pe la voi, pe la Timișoara, se întâmplă ceva?</p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><i style="text-align: justify; text-indent: -24px;">M.E.: </i><span style="text-indent: -0.25in;"><span lang="FR"><i>Ai așteptări personale? La ce lucrezi pentru acest an? </i></span></span></p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><b>Ioana Dragomirescu: </b>Coordonez Cinema Victoria, și da, avem planuri mari pentru acest an - primul nostru an complet de funcționare, în care se va vedea dacă
entuziasmul începuturilor se poate stabiliza la cote la fel de înalte de
participare a publicului (deocamdată semnele sunt foarte bune), dacă heirupul
echipei se poate optimiza pentru a deveni un efort sustenabil de cursă lungă (aici
mai lucrăm) și cum putem face ca programul să fie și mai atractiv, și mai
variat, și mai bine dozat între descoperire și divertisment, între provocare și
relaxare, între cinema și alte domenii culturale, între alegerile echipei și
parteneriatele cu alți operatori culturali…</p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle">Vom găzdui evident și evenimente
din cadrul Programului Oficial "Timișoara Capitală Culturală 2023", dar nu va
exista o schimbare radicală a ofertei noastre către public. Rolul nostru e
mai degrabă de a contribui la viața culturală a orașului în mod constant:
de miercuri până duminică, cu „titlu” sau fără, #vinolavictoria.</p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><i style="text-align: justify; text-indent: -24px;">M.E.: </i><i style="text-indent: -24px;">Știu că tot ce avem la Victoria e pe cât de prețios, pe atît de fragil și am vrut să te întreb și despre marea provocare pe termen scurt și mediu pe care o ai în față. </i></p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><b>Ioana Dragomirescu: </b>Provocarea cea mare va veni foarte curând, odată cu deschiderea celorlalte
săli aflate acum în renovare – Timiș, Studio și Dacia, plus cele câteva spații
adiacente pe care le administrăm și programăm prin Centrul de Proiecte. Deci
sper să reușim să supraviețuim, și eu și echipa mea, și dacă se poate să ne mai
păstrăm și entuziasmul și energia de a face ce facem. Și mai sper ca publicul
pe care am început să îl dezvoltăm la Victoria să ne urmeze și în celelalte
spații, să crească organic și să se regăsească în oferta culturală a fiecăruia
dintre ele.</p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle">Dacă reușim să creștem suficient echipa -care acum numără cam atâtea persoane
cât degetele de la mână, dedicate<i> full time</i>- și să atragem oameni talentați, iar pe de altă parte dacă ne iese pariul atragerii unui public tot mai numeros dar și a operatorilor culturali locali și naționali
care să ne permită diversificarea programului din fiecare sală, în afară de film, cu teatru, muzică, spectacole și evenimente educative, cred că
aceste săli pot fi un adevărat succes.
Evident, trebuie să atragem și să generăm resursele necesare funcționării –
aici ne întoarcem la public și bilete! Pe termen mai lung, chiar modelul
lor de administrare ar fi ideal să evolueze…dar asta e deja o poveste mai
lungă. </p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span style="font-family: inherit;">Legat de a<span style="text-align: justify;">șteptări personale, sper să apuc și alte
evenimente din oraș în afară de cele organizate de noi și să mai prind
câte un weekend de ieșit în natură din când în când, haha.</span></span></p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span style="font-family: inherit;"><i><span style="text-align: justify;"><b>Ioana Dragomirescu </b>este coordonatoarea Cinema Victoria și șefa serviciului din cadrul Centrului de Proiecte care urmează să administreze și celelalte cinematografe aflate în renovare. Între 2018 și 2022 a fost</span><span style="text-align: justify;"> coordonatoarea Cinema Elvire Popesco, sala Institutului Francez din București și cel mai frecventat cinema cu un sigur ecran din țară. De asemenea, a coordonat Festivalului Filmului Francez din România, eveniment care are loc simultan în aproximativ 12 orașe din țară. </span></i></span><i style="font-family: inherit; text-align: justify;">Absolventă a universității Sciences Po Paris cu un master în Comunicare și Relații Publice, a lucrat inițial în cadrul Europa Cinemas, rețeaua europeană de cinematografe independente, și apoi în echipa distribuitorului francez Le Pacte. </i></p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><i style="font-family: inherit; text-align: justify;">Interviuri consemnate și editate de Lucian Mircu</i></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-955104334048900532023-02-01T10:11:00.015+02:002023-02-01T13:15:46.426+02:002-3 întrebări pentru '23 (VI)<p><i>A fost o vreme la Timișoara când jurnaliștii "pe cultură" erau citiți și respectați. A fost o vreme când aveau unde să scrie și unde să-și realizeze emisiunile. Simona Donici (Mona pentru prieteni) și Andreea Medinschi au făcut ani buni jurnalism cultural la Timișoara. Au rămas oarecum în zonă (Zonă?) și au o privire mai cuprinzătoare atât asupra subiectului cât și a obiectului muncii. Le-am rugat să răspundă la cele 2-3 întrebări și am primit, în schimb, două sinteze lucide asupra momentului capital în care ne găsim. Vorba călăuzei, ai grijă ce-ți dorești... </i></p><p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5q1YiT_BklyfYFGbQL_wTHoznOO7-37ZdZvZE9HyB8yH8DVAEqzjdATHW4hySWEM4D7clH7pdoxx3mr_127sdmtvpgFXW5PEhQlmk91cRkl34z6IyGkKAZuVrQsi_XdJoIlqb57W9S90F9EE_jWwn-NRspv1g3u0DLbrykgFu75WA2xQOBgaLvyjSjQ/s2048/teszt%20cu%20marco.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1365" data-original-width="2048" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5q1YiT_BklyfYFGbQL_wTHoznOO7-37ZdZvZE9HyB8yH8DVAEqzjdATHW4hySWEM4D7clH7pdoxx3mr_127sdmtvpgFXW5PEhQlmk91cRkl34z6IyGkKAZuVrQsi_XdJoIlqb57W9S90F9EE_jWwn-NRspv1g3u0DLbrykgFu75WA2xQOBgaLvyjSjQ/w400-h266/teszt%20cu%20marco.jpg" width="400" /></a></div><br /><p><span style="font-family: inherit;"><br /></span></p><p></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><i><span style="font-family: inherit;"><span lang="EN-GB" style="color: #222222;">Marele Ecran: Ai vreun regret
legat de perioada asta pre-2023, </span><span lang="EN-GB" style="color: #222222;">poate un rateu mai
mare al orașului care merită semnalat? S</span><span lang="EN-GB" style="color: #222222;">perând că odată
cu eșecurile vin poate și lecțiile...</span></span></i></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="EN-GB" style="color: #222222;"><b>Simona Donici: </b></span><span lang="EN-GB" style="color: #222222; text-indent: -0.25in;">Am multe regrete și, privind în urmă, din ziua în care ne-am
întâlnit în Sala 2 TNT să înființăm Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană și până astăzi, când mă întâlnesc cu întrebarea ta,
văd un șir prea lung de rateuri. Dacă e
să le semnalez doar pe cele care mi se par uriașe, aș începe cu faptul că nu
s-au concentrat resursele spre adevăratele nevoi culturale ale Timișoarei, ale
comunității. Spre exemplu, către identificarea, recuperarea, crearea, convertirea unor noi spații pentru evenimente culturale. Nu doar că nu avem o sală
polivalentă pentru evenimente cu adevărat mari, precum concertele și
festivalurile pentru care mergem la
Budapesta, Beograd sau chiar la Debrecen,
de exemplu, dar nu avem săli nici pentru teatru, pentru alte arte performative. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="EN-GB" style="color: #222222; text-indent: -0.25in;">Suntem
în anul Capitalei Culturale așa cum eram si în anul 1963 sau în 1983: cu teatre
care își împart, jumi’-juma’</span><span lang="RO" style="color: #222222; text-indent: -0.25in;">, scenele și se luptă pentru fiecare sfert de zi de
repetiție la scenă. Nu pot să nu mă gândesc cum ar fi fost dacă banii cheltuiți
să se mute niște instituții cu birouri în clădiri mari și luxoase sau banii
îngropați în incubatoare în care nu se întâmplă mare lucru ar fi fost investiți
în spațiul Cinema Arta iar Teatrul Maghiar ar fi avut deja acolo, în
Iosefin, o sală de arte performative și
un teatru de vară, dacă ar exista deja
și noua sală a Teatrului German, dacă ar mai fi fost pregătite, în acest timp,
alte spații de joc, o infrastructură necesară și suficientă pentru acest an.
Singurele săli mai mari de spectacole ne sunt, practic, cvasiinaccesibile,
pentru că, în mod firesc, ele sunt exploatate de cei care le dețin și care, la rândul lor, le partajează între ei și
le sunt insuficiente.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">Alte rateuri
sunt generate de evoluția acelei asociații,</span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;"> </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">schimbările haotice, timpii pierduți pe nu știu ce pseudoproiecte, protocoale
de colaborare, vizite </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">de lucru cu</span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;"> </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">destinații exotice din care nu s-a ales nimic pentru</span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;"> </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">Timișoara, marile și micile războieli de
orgolii și ”lupte intestine”. Ani importanți risipiți și o impredictibilitate
care a făcut să ratăm oportunități culturale extraordinare, pentru că artiștii
importanți și evenimentele mari se antamează cu câțiva ani înainte, cu bugete
clare pentru onorarii și producție, iar noi în acest moment nu ne știm clar
nici măcar bugetele pentru anul acesta. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">În plus, probabil pentru a mai dilua
nemulțumirea/dezamăgirea publicului față de acest proiect, în anii</span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;"> </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">”de pregătire”</span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;"> </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">s-au deschis robinetele la ”cultură moca”,
tot felul de acțiuni cu acces gratis. Sigur că există zone defavorizate în care
se impune o altă strategie, duc și eu spectacole</span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;"> </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">gratis unor oameni care altminteri nu ar
ajunge niciodată la teatru; dar s-au bugetat tot felul de acțiuni mai mici sau
mai mari, cu câțiva lei sau cu sute de mii de euro, toate prin centru, să vadă
lumea, să nu plătească pentru ele și să spună că ”măcar se face ceva”, chiar
dacă nu a rămas nimic după ele. Mi-amintesc cum, în fața unei alimentări, patru
tineri cu un microfon și o boxă hârâită citeau prost ceva dintr-o piesă de
teatru și nici măcar un om nu s-a oprit să-i asculte, nici măcar o foaie de
hârtie lipită să explice ce se întâmplă nu aveau, îmi amintesc și de
tuburile </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">acelea de beton împrăștiate
prin oraș, de tot felul de nimicuri dubioase cu titluri pompoase pe care s-au aruncat
bani. ”Cultura moca” e o practică foarte păguboasă pe termen lung, omul trebuie
să plătească bilet la evenimente culturale, să investească în reflexul său de
spectator, </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">doar astfel construim
mecanisme corecte și funcționale pe piața culturală. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">Uite, încă ceva: în
decembrie am putut vedea la Timișoara, timp de două zile, </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">un <i>performance</i> al unuia dintre cei mai
importanți regizori ai lumii, o instalație teatrală fascinantă. Am fost la două
reprezentații succesive, </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">în sală au fost
10 -16 oameni, era un eveniment finanțat din bani publici.</span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;"> </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">Câteva zile mai târziu, în aceeași sală colinda
Hrușcă, în turneu privat, bilete scumpe, era arhiplină sala, până sub
streașină, n-aveai loc s-arunci un ler.</span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;"> </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">Zic că n-ar trebui să ne-mbătăm cu apă: și asta e Timișoara, nu văd să
răzbată capitala culturală și în zona aia.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">Cred însă că cea
mai mare ratare este pierderea sensului comunitar al proiectului. Cum spuneam,
mă număr printre fondatorii asociației, însă de câțiva ani nu mai sunt nici
membru al ei.</span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;"> </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">Așa că spun asta</span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;"> </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">pe jumătate dinăuntrul poveștii, pe jumătate
dinafară: orașul ăsta are un potențial</span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">
</span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">de inteligență creativă fenomenal, care s-a risipit, are artiști grozavi
care au intrat în joc cu entuziasm și cu o solidaritate prețioasă, pe care
echipa care a gestionat proiectul a reușit să-i îndepărteze, să-i</span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;"> </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">frustreze și să dilueze acest sentiment
comunitar atât de necesar. Sigur că vidul creat de plecarea lor a fost umplut,
într-o semnificativă măsură, de oportuniști, e un fenomen previzibil. Dar tot
orașul ăsta s-a dovedit, adesea, în zona lui culturală, foarte meschin, vanitos,
provincial, obtuz. Timișoara este un oraș de orașe (chiar de Orașe paralele,
cum se vede în proiectul imersiv al echipei Peca-Mărgineanu la Teatrul Maghiar)
și toate aceste orașe</span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;"> </span><span style="color: #222222; text-indent: 0.25in;">ar fi trebuit
integrate în Capitala Culturală, asta ar fi fost prima misiune a celor care au
gestionat proiectul. Foarte târziu s-au repornit motoarele în direcția bună, s-au
recuperat multe lucruri, sincope au mai fost și în perioada recentă, dar cred
că nimeni, nicio echipă, nu ar fi putut face minuni în acest timp. Nu cred că cei
doi ani de amânare au rezolvat foarte multe, tot flic-flacuri facem și tot după
ureche cântăm aria generală, în buna tradiție a românismului, cu note de
bănățenism fălos.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="text-indent: -0.25in;"><span lang="EN-GB" style="color: #222222;"><i><span style="font-family: inherit;">M.E.: Cu ce crezi ca vom
rămâne (sau ar fi fain să rămânem) după 2023?</span></i></span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b style="color: #222222;">Simona Donici: </b><span lang="EN-GB" style="color: #222222; text-indent: -0.25in;">Sper, adică îmi doresc tare mult, că anul acesta și tot ce oferă el în
plan cultural să restaureze relația dintre public și comunitatea artistică a
orașului, pe care meschinele confiscări ale proiectului, dar și anii de
pandemie și contextul mai larg, au destructurat-o. Sper să se păstreze un
apetit cultural crescut la nivelul publicului general, sper să rămânem cu spectatori care au reflexul de a intra într-o
sală de spectacol, care știu să-și aleagă evenimentul ce li se potrivește și
știu că merită să plătească biletul pentru el. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="color: #222222; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: inherit;">Sper, de asemenea, să ne alegem
cu administrații mult mai conștiente că investiția în cultură este esențială și profitabilă, că ea se reflectă
direct în calitatea vieții orașului/regiunii/cartierelor/oamenilor, sper deci
la bugete corecte, consistente, și la o sinceră disponibilitate față de un
domeniu până nu demult considerat mai degrabă deranjant și dispensabil. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="EN-GB" style="color: #222222; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: inherit;">Aș vrea
să avem acces și susținere pentru a amplifica
vizibilitatea noastră culturală în străinătate, să avem resurse pentru turnee
importante ale Teatrului Maghiar, care nu au fost niciodată considerate o
oportunitate sau o prioritate pentru oraș. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="EN-GB" style="color: #222222; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: inherit;">Mi-ar plăcea să rămânem cu aerul de
oraș fain, prietenos și interesant, care are mai mereu ceva deștept de arătat
și de povestit. Mi-aș dori să rămânem și cu o zonă a culturii independente mult
mai puternică și mai bine antrenată, sper să crească mai ales organizațiile mici
și medii în acest context, pentru că diversitatea lor răspunde sănătos nevoilor
unui public la rându-i foarte divers. Observ că sunt 4-5 proiecte mai mari care și-au asigurat direct accesul la resurse și absorb enorm din ele,
iar proiectele mici și multe se luptă pentru firimiturile de la ”masa bogaților”. Disproporția asta va avea, sunt
convinsă, un efect negativ, căci se limitează diversitatea opțiunilor
culturale, publicul general este alcătuit din publicuri cu nevoi și alegeri diferite,
și multe dintre acestea se vor pierde. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="EN-GB" style="color: #222222; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: inherit;">În plus, văd prea multe proiecte care atrag finanțări
pentru că sunt bine scrise, autorii lor folosesc cu multă iscusință noua limbă
de lemn, sunt foarte eficienți în ”implementarea” birocratică, dar proiectele
sunt pe hârtie și nu rămâne nimic în urma lor. Ar fi grozav
dacă exercițiul acestui an ne-ar învăța
pe toți, și pe cei care fac proiecte, și pe cei care le aleg, și pe cei care
gestionează fondurile, și pe cei care consumă aceste ”produse culturale”, să
discernem și să cernem ce este cultură, în toate splendida ei diversitate, și
ce doar profită și imită cultura. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="EN-GB" style="color: #222222; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: inherit;">Este pregătit pentru acest an un calendar opulent, se vor
petrece sute de evenimente, multe dintre ele captivante, vin artiști
extraordinari în Timișoara, mi-e greu să cred că cineva care se vrea parte a
acestei experiențe nu-și găsește ceva care să-l încânte. Dar Capitala
Culturală Europeană înseamnă, sau ar trebui să însemne, mult mai mult decât un
program de evenimente cu artiști care vin, prestează și pleacă; sper deci să rămânem
cu o cultură comunitară puternică, cu 500 000 de timișoreni care consumă cultură așa cum consumă…nu știu,
curent electric, ciocolată sau pastă de dinți,
oameni care înainte nu veneau la evenimente artistice pentru că nu
simțeau că li se adresează, iar acum vin, pentru că e capitala lor culturală,
oameni care se uită curioși la culturile
celorlalți, ale celor diferiți de ei, și pe care le refuzau sau ignorau
înainte; plus de 10 ori mai mulți vizitatori decât localnici, atrași de
atmosfera unui oraș pe care capitală nu-l face un titlu, ci îl fac oamenii săi,
comunitatea asta artiști-public. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span lang="EN-GB" style="color: #222222; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: inherit;">Bun, m-a luat valul, întrebarea era ce ar fi
fain să rămână, da? Rămânem cu
cinematografele refăcute și asta e minunat, dar cred că s-ar fi făcut și dacă nu eram capitală
culturală. Rămânem însă și cu niște structuri și mecanisme de finanțare a culturii pe care nu le-am fi avut fără să
fim Capitală Culturală Europeană. </span></span></p><p></p><p class="MsoListParagraph" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -0.25in;"><span lang="EN-GB" style="color: #222222;"><span style="font-family: inherit;"><o:p></o:p></span></span></p><p>
<i><span style="font-family: inherit;">
M.E.: <span style="text-align: justify; text-indent: -0.25in;"><span lang="EN-GB" style="color: #222222;">Ai niste așteptări
personale? </span></span><span style="text-align: justify;"><span lang="EN-GB" style="color: #222222;">Sau lucrezi la ceva
/ ai ceva în plan pentru anul acesta?</span></span></span></i></p><p><span style="font-family: inherit;"><b style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify; text-indent: -0.25in;">Simona Donici: </b><span style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify; text-indent: -0.25in;">Am multe așteptări, iar la unele dintre ele îmi răspund singură, lucrând
pentru ele. Lucrez pentru TESZT Festival, ultima săptămână din mai, de la care
toată lumea așteaptă minuni și le și primește, va fi o ediție și mai bună, am
izbutit, împreună cu colegii mei, o selecție foarte, foarte interesantă de
spectacole care nu au mai fost în România, experiențe intense, într-un concept
puternic. Rămân cu frustrarea că, din lipsă de spații suficient de ample și de
dotări, a trebuit din nou să renunțăm la câteva evenimente excepționale. Vom
juca în spațiile noastre, în spații (re)inventate pentru TESZT și în locuri
total neașteptate pentru teatru.</span></span></p><p><span style="font-family: inherit;"><span lang="EN-GB" style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify; text-indent: 0.25in;">În celălalt plan al vieții mele teatrale, adică ăla
unde sunt…independentă, mă dau peste cap, fac șpagate, înghesui caravane de
cămile pe gaura acului lăsată pentru ăștia ca noi. Compania independentă
Arte-Factum va face 50 (și ceva!) de evenimente în anul acesta, am început cu
monodrama "Arta pârțului", după "Jurnalul unui geniu" de Salvador Dali, la
finisajul expoziției "Totalitatea formelor", în Galeria Subterană a Casei
Artelor; continuă stagiunea Nocturnalii, vom avea expoziții de etnosculptură în
stradă, premiere de teatru, concerte și…mistere capitale. Suntem foarte
norocoși să avem două spații splendide pentru spectacolele noastre,
Studioul Franciscan și Curtea Franciscană, în care am fost primiți, cu
extraordinară generozitate, de Centrul
de Cultură și Artă al Județului Timiș. Sunt spații nonteatrale, reconfigurate
ca spații de teatru și, în ultimii 6 ani,
am jucat acolo zeci de spectacole, pentru sute de spectatori. Mai avem și
kibbutzul #artefactum, din zona </span><span lang="EN-GB" style="background-color: white; text-align: justify; text-indent: 0.25in;">Lahováry,</span><span lang="EN-GB" style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify; text-indent: 0.25in;"> care se va
deschide pentru artiști și public în alt fel decât tot ce am făcut până acum.</span></span></p><p><span style="font-family: inherit;"><span lang="EN-GB" style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;">Mai vreau să spun că, în 19-20 februarie, noi vom deschide o capitală
culturală timișoreană la Budapesta, la invitația<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Institutului Cultural Român din Ungaria, cu
expoziția de etnosculptură "Înainte de Brâncuși", a lui Mihai Donici, și cu un
recital de flaut susținut de Vlad A. Colar care va cânta și o piesă intitulată
Flauros, a compozitorului timișorean Gabriel Mălănciou, inspirată și dedicată
acestor etnosculpturi. Vom închide expoziția de la Budapesta în 23 martie, cu
monodrama "Marmeladov", jucată de actorul Levente Kocs</span><span lang="HU" style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;">árdi, iar a dou</span><span lang="RO" style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;">a
zi vom duce și capitala, și expoziția, și teatrul nostru la ICR Szeged.</span></span></p><p><span style="background-color: white; color: #222222; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Dar mai important decât orice este că abia aștept
să văd ce au pregătit ceilalți, să fim
cât mai des împreună, unii la evenimentele celorlalți, să le caut pe acelea
care nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost Capitala Culturală.</span></span></p><p><i style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #222222;">M.E.: C</span><span style="text-align: left;"><span style="color: #222222;">e titlu de film crezi că s-ar potrivi cu povestea asta cu Capitala?</span></span></span></i></p><p><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #222222;"><b>Simona Donici: </b></span></span><span lang="EN-GB" style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify; text-indent: -0.25in;">Primul răspuns ar fi fost, în glumă, un colaj între "<b>Călăuza</b>" (ai grijă
ce-ți dorești!) și "<b>Câteva zile din viața lui Oblomov</b>". Dar dacă mă gândesc mai bine, cred că aș propune un
scurtmetraj al unuia dintre regizorii mei favoriți, Adrian Sitaru, un artist pe
care eu îl admir foarte tare. Filmul se numește "<b>Excursie</b>" și e acolo un băiețel
care se pregătește pentru venirea
extratereștrilor și își filmează lumea, să le-o arate, și le-o explică, uite-așa: ”cățel. Prietenul omului”.</span></p><p><span lang="EN-GB" style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify; text-indent: -0.25in;"><i>M.E.: </i></span><span lang="EN-GB" style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"><i>De ce nu mai există
presă culturală locală? (dincolo de starea deplorabilă a presei românești în
general). Tocmai în anul de capitală culturala nu avem nimic serios care sa
reflecte ce se întamplă aici. O țidulă, ceva, orice...</i></span></p><p><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #222222;"><b>Simona Donici: </b></span></span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">Păi, n-aș trece ”dincolo de starea deplorabilă a presei românești în
general”, ca să răspund la întrebarea ta, căci tocmai aici e primul
răspuns.</span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">Redacțiile acelea cu 30-40 de
jurnaliști care scriu ”pe domeniu” și se specializează nu mai există,
sunt istorie. Astăzi, un site de știri e ”ținut” de 3-6 oameni care scriu tot
și mai ales scriu repede, goana asta după click-uri omoară și cele mai bune
intenții jurnalistice. Cine mai are timp să caute trei surse, să verifice, să
se documenteze într-o arhivă sau într-o bibliotecă? Să fim serioși.</span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">Zice un politician ceva, pac, la gazetă!, în
timp real, gata, am dat primii un porumbel în exclusivitate. Scrie careva, cu
un dram de notorietate, ceva pe facebook? Copy-paste pe site, gata articolul,
clickbait, clickbait!</span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">Cred că jumătate
dintre ”articole” sunt luate de-a gata</span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">de pe facebook. </span></p><p><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">Să știi că nici în vremurile când mai aveam cât de
cât</span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">”presă culturală locală”, nu era
simplu. Pagina de cultură era ținută, de fapt, că dădea bine, dădea un aer de
respectabilitate publicației, dar cum apărea vreun incendiu, o crimă, un
accident sau ceva meci de fotbal, cultura zbura din sumar. Era o luptă de
gherilă să primești ”600 tipo”, adică 20 de rânduri dactilografiate pentru o
premieră de teatru. </span></p><p><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">Când a venit studentul Ionuț Mareș în practică la redacția
mea, l-au repartizat să scrie despre accidente rutiere, ce dacă el citea
Dilema! Ca să te formezi ca jurnalist cultural</span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">e nevoie de timp, de răbdare, de ani în care nu câștigi bani, cine mai
are astăzi timp?</span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">Nu știu ce mai e acum
la facultatea de jurnalism din Timișoara, nici cine mai predă acolo, sunt
convinsă că au și acum</span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">studenți
talentați, culți și deștepți ca Mareșalul (<i>Ionuț e jurnalist și critic de film, locuiește în București, n.n.</i>), nu știu pe unde ajung după licență,
probabil pe la corporații, pe</span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">unde se
câștigă ceva bani. </span></p><p><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">Mai există și astăzi, în Timișoara, jurnaliști buni,</span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">onești,</span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">iscusiți, care scriu</span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">cu pasiune
știri culturale, dar și ei trebuie să scrie de toate, repede, și să facă norma
de click-uri. Meseria de jurnalist te înghite, te devorează, îți ia tot, îți dă
ceva. Asta nu s-a</span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">schimbat. Sigur, mai apar
și ceva reviste culturale, dar cele mai multe sunt tributare unei culturi de
gașcă, noi și ai noștri, citești mereu despre aceiași scriitori, aceiași
regizori, actori, aceleași companii, scris în același fel, chiar și fotografiile
sunt ca un album de familie, pentru publicul larg e o cruntă plicticoșenie.
Totuși, în anii de când ne tot pregătim</span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">să fim capitală culturală europeană, am văzut că s-au finanțat tot felul
de proiecte de ”jurnalism cultural”, ”ateliere de jurnalism”, ”școală de
jurnalism” etc, asta e bine, eu tot aștept să văd jurnaliștii și criticii care ies
din proiectele astea, abia-i aștept, zău.</span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><i><span style="color: #222222;"><b>Simona Donici</b> este critic de teatru și a lucrat mulți ani în redacții din Timișoara. În prezent este consultant artistic la </span></i><i><span style="color: #222222;">Teatrul Maghiar </span><span style="text-align: left;">de Stat "</span><span style="text-align: left;">Csiky Gergely", </span></i><i><span style="color: #222222;">coselecționer și curator al festivalului TESZT și</span><span style="text-align: left;"> este co-fondatoare a companiei independente <b><a href="https://artefactum.ro/">Arte-Factum</a></b>.</span></i></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><i><span style="text-align: left;"><br /></span></i></span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><i></i></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><i><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjq6lGixSQQcg5L9if0wnM1lN33gxlsnWkzgN7SsQ3IEglRrxKeUOVVangCdTh2xFMO7bdSSlH2WaQDWcu4UJIEOC7D2Nw45qCBOAj0Yb6hIsnQhMoHSYl9u3sTx3ZY8PYg4m30LOMF4HZT5beRiPTpZrkCkRIQJaCXf3jYjglo8f036uXjMX_rLCUULw/s1600/Andreea%20M.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1201" data-original-width="1600" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjq6lGixSQQcg5L9if0wnM1lN33gxlsnWkzgN7SsQ3IEglRrxKeUOVVangCdTh2xFMO7bdSSlH2WaQDWcu4UJIEOC7D2Nw45qCBOAj0Yb6hIsnQhMoHSYl9u3sTx3ZY8PYg4m30LOMF4HZT5beRiPTpZrkCkRIQJaCXf3jYjglo8f036uXjMX_rLCUULw/w400-h300/Andreea%20M.jpg" width="400" /></a></i></span></div><span style="font-family: inherit;"><i><br /><span style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></i></span><p></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="line-height: 115%;"><i><span style="font-family: inherit;">Marele Ecran: Capitala stă să înceapă. Care e
principalul tău regret acum, la început de 2023?</span></i></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="line-height: 115%;"><b>Andreea Medinschi: </b>Cu
riscul de a sup</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">ăra foarte multă lume, o
spun a nu știu câta oară: <i>Timișoara nu
este un oraș cultural</i>. Nu are tradiția Iașului sau efervescența continuă a
Clujului. Cu toată bucuria și speranța pe care mi le-am impus ca fiind
adevărate după câștigarea acestui titlu, am un foarte mare regret. Și anume
faptul că acest proiect nu a reușit nici până acum să fie unul asumat de oraș.
Și nu mă refer aici la administrație, la oficialități sau la actanții culturali -Doamne, cât urăsc cuvântul ăsta!-, ci la timișoreanul de rând, la receptorul
demersurilor artistice de orice fel.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><i><span style="font-family: inherit;">M.E.: Care ar
fi fost atitudinea ideală a cetățeanului urbei?</span></i></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b>Andreea Medinschi: </b><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Nu cred că există o atitudine ideală față de un astfel de
proiect. Mi-ar fi plăcut însă mult să descopăr că el scoate la iveală un soi de
solidaritate între timișoreni: „E
proiectul orașului nostru, hai să-l facem să fie...<i>fruncea.</i></span><i><span style="line-height: 115%;">”</span></i><span lang="RO" style="line-height: 115%;"> Mi-ar fi plăcut să nu mă lovesc de manifestări (pe
alocuri) zgomotoase de intoleranță, cu iz pregnant de rasism și xenofobie. Să
descopăr mai multe minți deschise față de evenimente care poate ne scot din
zona de confort. Să fim în stare să lăsăm naibii găștile politice și să ne
bucurăm de ceea ce ni se întâmplă...<i>once
in a lifetime</i>.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><i>M.E.: </i><span lang="RO" style="line-height: 115%;"><i>Pentru
tine ce înseamnă 2023?</i></span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b>Andreea Medinschi: </b>Pentru mine e un an de suflet. Și chiar nu e un clișeu
ceea ce spun. E un an în care, la Casa Artelor/Direcția Județeană pentru
Cultură Timiș, instituția în care muncesc de ceva vreme, se întâmplă un proiect
la care eu țin enorm. Din februarie 2023, până în februarie 2024, galeria
Pygmalion va găzdui 12 expoziții ale unor maeștri ai Timișoarei, artiști
esențiali pentru oraș, creatori care nu mai sunt printre noi. Vă dau doar
câteva exemple: Octavian Maxim (cu Max începem anul), Leon și Xenia Vreme,
Vasile Lucaciu, Diodor Dure și Victor Gaga, Magda Ziman. Acestea sunt numele
care acoperă primele 6 luni din acest cultural 2023.</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Pentru mine, proiectul acesta e extrem de personal. Dacă pentru
colegii mei e un exercițiu de memorie culturală atât de necesar, pentru mine e
cumva...alinarea mai multor doruri: de copilăria în care alături de acești
artiști am trăit farmecul taberelor de creație în care mergeam împreună cu
părinții mei, de orele nesfârșite în care atelierele multora îmi erau casă
bună, de vernisajele prelungite până la ore mici la care stăteam gură cască și
ascultam discuțiile lor... de oameni mari.</span></p><p></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><i>M.E.: </i><span lang="RO" style="line-height: 115%;"><i>De ce nu
mai există presă culturală în Timișoara?</i></span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b>Andreea Medinschi: </b><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Pentru </span><span style="line-height: 115%;">c</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">ă
nu e timp. Pentru că e nevoie de credibilitatea celui care semnează.
Credibilitate care, ce să vezi, tot în timp se câștigă. Or atunci când știrile
trebuie să curgă și online-ul presează, redacțiile în care, în majoritatea
covârșitoare a cazurilor, există doar câțiva oameni, nu își mai permit să
piardă click-uri pentru că 50% din redacție scrie o cronică teatrală sau o
recenzie de carte. Au trecut vremurile în care, pe holul de lângă secretariatul
Teatrului Național exista un panou pe care erau decupate și prinse în piuneze
cronicile scrise de Simona Donici sau de Ildi Achimescu, articole pe care toți actorii
le așteptau cu nerăbdare și le citeau cu mare curiozitate. În contextul acesta,
mă înclin în fața celor foarte câțiva (sic!) care mai își fac vreme din când în
când să scrie și despre muzică, artă plastică sau teatru așa... ca un jurnalist
cultural și nu ca unul... <i>de pe economic</i>. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><i>M.E.: </i><span lang="RO" style="line-height: 115%;"><i>Care e
titlul de film care s-ar potrivi cel mai bine cu 2023?</i></span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b>Andreea Medinschi: </b><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Sper din tot sufletul să fie <b>La vita e bella</b> și nu <b>The
End of Days</b>.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span>M.E.: </span><i>Cu ce ai
vrea să rămâi în 2024?</i></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><b>Andreea Medinschi: </b>Cu șfungul de acum și cu glicemia în limite normale.</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><i style="color: #222222;"><span style="font-family: inherit;">Andreea Medinschi a realizat timp de 17 ani mai multe emisiuni culturale longevive la televiziuni locale din Timișoara: Analog, DIGI și TVR Timișoara. Din 2016 este consilier pe comunicare la Casa Artelor (<b><a href="https://culturatimis.ro/casa-artelor/">Direcția Județeană pentru Cultură Timiș</a></b>). </span></i></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><i style="color: #222222;"><span style="font-family: inherit;">Interviuri consemnate de Lucian Mircu</span></i></p><i><span style="text-align: justify;"><span lang="EN-GB" style="color: #222222; font-family: "Times New Roman", serif;"></span></span></i><p></p><p class="MsoNormal" style="background: white; line-height: normal; margin-bottom: 5pt; text-align: justify;"><span lang="EN-GB" style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: EN-GB;"><o:p></o:p></span></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-87628978720964725322023-01-25T19:39:00.006+02:002023-01-26T09:27:50.203+02:002-3 întrebări pentru '23 (V)<p><i>Nu e o observație nouă, nici măcar una deșteaptă: presa culturală locală a dispărut aproape complet din peisaj (sigur, tendința nu e doar locală) însă pare bizar ca tocmai în an de Capitală Europeană a Culturii să nu fie măcar o fițuică, o țidulă, ceva. Mi-am propus să vorbesc cu patru jurnaliști specializați pe cultură (doi încă activi). Discuția cu Otilia Ghițescu s-a ramificat și s-a extins în toate direcțiile, așa că în episodul de azi a mai fost loc doar pentru Zoltan Varga (și el încă prezent pe ogorul cultural), pentru a nu ieși un material-fluviu despre cultură pe care nu-l citește nimeni până la capăt. Mai ales că, la capăt, s-ar putea să prinzi și un curcubeu.</i></p><p><i><br /></i></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQQpyQFKuOkLISz2cUwHoYqV4j884fPF5Z9SKPJQhDWN8Ocf1QhFh_b0F8VpKHW87kHeEAz_Pr9V8CNldGmF01xn3FgGMVCCTO9IroPRA8Ia46UtnBxtOrSkCPOeNrV1-Kbe77MAZhZoBpJXr8CgayEA56em5bFV93-AoLNk1cLBxezI9tw0ZXZDAbcQ/s1572/327131602_892888942029181_2402019177220254951_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1572" data-original-width="1178" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQQpyQFKuOkLISz2cUwHoYqV4j884fPF5Z9SKPJQhDWN8Ocf1QhFh_b0F8VpKHW87kHeEAz_Pr9V8CNldGmF01xn3FgGMVCCTO9IroPRA8Ia46UtnBxtOrSkCPOeNrV1-Kbe77MAZhZoBpJXr8CgayEA56em5bFV93-AoLNk1cLBxezI9tw0ZXZDAbcQ/w300-h400/327131602_892888942029181_2402019177220254951_n.jpg" width="300" /></a></div><br /><i><br /></i><p></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;">Marele Ecran: <i>Ai vreun regret legat de perioada
asta pre-2023, poate un rateu mai mare al orașului care merită semnalat?</i></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b style="font-family: inherit; text-align: left;">Otilia Ghițescu</b><span style="font-family: inherit; text-align: left;">: Regretul meu e că nu știm să fim o comunitate și nu
ne ajutăm între noi decât foarte rar. Au existat tabere, diferențele s-au
adâncit. Pe undeva, unele lucruri s-au mai învățat. Ideea ar fi să nu ne batem
capul cu ce face celălalt și nici să ne punem bețe în roate.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit; text-align: left;">Pare că nu știm să ne adunăm
pentru un scop comun. Pe de altă parte, nu știu dacă ne-a zis cineva care-i
scopul ăla comun. “Timișoara Capitală Culturală” e prea general.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit; text-align: left;">M.E. </span><i style="font-family: inherit; text-align: left;">Unde crezi că e sursa asta
a divizării?</i></p><p class="Body"><b style="font-family: inherit; text-align: justify;">Otilia Ghițescu</b><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">:
Multe vin de la bani și de la felul în care unii reușesc să scrie proiecte și
să ia finanțări. Și mai e o discuție: în general se câștigă bani cu proiecte
care sună foarte bine dar în urma cărora nu rămâne mare lucru. </span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-align: justify;">Ne întrebăm cui se
adresează? Are nevoie comunitatea de proiectele alea? Nu ne gândim atât de des
la asta pentru că ne vedem </span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-align: justify;">fiecare </span><span lang="RO" style="font-family: inherit; text-align: justify;">de treabă.</span></p><p class="Body"><span style="font-family: inherit;">Dacă iei evenimente din ultimii
ani care au recurență și știi sigur că se întâmplă, nu sunt așa multe. Sau
facem ateliere, discuții, la care mergem tot noi. Nu s-a reușit să se iasă
către public. La mine în cartier, în Piața Doina, tantile de la mine din bloc
ar trebui să știe că odată la două săptămâni, la punctul termic care, apropo, e
amenajat de FITT, se întâmplă ceva la ele în zonă. Nu știu, vin niște copii și
cântă la vioară.</span></p><p class="Body"><span style="font-family: inherit;">Nu s-a creat o obișnuință a omului
că și la el în cartier se poate întâmpla ceva. Asta mi se pare marea nereușită
a perioadei premergătoare. Nu toată lumea trebuie să vină în centru să se
apropie de cultură. Nici nu-i fezabil, ce să căutăm toti în centru? Câtă lume
crezi că știe că se întâmplă Capitala Culturală...</span></p><p class="Body"><span style="font-family: inherit; text-align: justify;">M.E</span><i style="font-family: inherit; text-align: justify;">...sau ce înseamnă asta pentru ei? De exemplu
pentru tantile din Piața Doina?</i></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b style="font-family: inherit;">Otilia Ghițescu</b><span style="font-family: inherit;">:
Nimic. Nici nu cred că au auzit.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;">M.E.</span><i style="font-family: inherit;"> De fapt asta ar fi o mare provocare: să
însemne ceva și pentru ele.</i></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b style="font-family: inherit;">Otilia Ghițescu</b><span style="font-family: inherit;">:
Aici cred că am greșit toti. Am vorbit de chestii foarte mari. “</span><i style="font-family: inherit;">Shine your
light</i><span style="font-family: inherit;">”. Am devenit deja cinică la faza asta. A lumina orașul înseamnă a fi
parte din el, dar trebuie să funcționeze din ambele părți. De exemplu, să
existe niște oameni care vin în școală să explice niste lucruri. Cred c</span><span lang="RO" style="font-family: inherit;">ă am pornit târziu pentru
asta. Da, mai există locuri gen Faber sau cinema Victoria unde se mișcă
lucruri, dar ce crezi că o să se întâmple cultural în Fratelia sau Ronaț? Ce au
făcut cu punctele astea termice renovate? Cel de la mine din cartier e refăcut
din septembrie 2019. Nu cred că au fost 20 de evenimente cu totul. Am văzut
niște ateliere de desenat pentru copii. De acolo începe, de undeva de jos.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><i style="font-family: inherit;"><span lang="RO">M.E.: </span></i><i style="font-family: inherit;"><span color="windowtext" lang="RO">S-a
vorbit de o anumită efervescență și autenticitate a ceea ce se întâmpla
cultural în anii </span></i><i style="font-family: inherit;"><span color="windowtext">’</span></i><i style="font-family: inherit;"><span color="windowtext" lang="RO">90, început
de ani 2000...</span></i></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b style="font-family: inherit;">Otilia Ghițescu</b><span style="font-family: inherit;">:
</span><span lang="RO" style="font-family: inherit;">A dispărut.
Uite, nu mai avem cluburi, nu avem locuri de concerte. În mod normal, după ce s-a
anunțat că Timișoara a câștigat titlul, lucrurile astea ar fi trebuit să
crească. Paradoxal, avem mai puține. Timișoreanul oricum nu e obișnuit să
plătească bilet. Dacă e ceva gratis, e plin. </span><span style="font-family: inherit;">“</span><span lang="RO" style="font-family: inherit;">Pe
bilet” se mai gândește. Asta iar vine din educație.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">M.E. E și un soi de inerție a orașului?</span></span></i></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Otilia Ghițescu</span></b><span lang="RO" style="font-family: inherit;">: Clar, Timișoara
funcționează într-un soi de inerție. Spiritul ăla al orașului există dacă mergi
și te întâlnești cu prietenii. Avem discuții minunate la un vin, dar cred că am
intrat într-o zonă de confort. Mergem pe afară la concerte, dar acasă parcă
nu-l mai vedem ca pe un loc unde s-ar putea întâmpla chestii mari. Asta dincolo
de patriotismul local, dincolo de </span><span style="font-family: inherit;">“</span><span lang="RO" style="font-family: inherit;">orașul premierelor”, „leagănul
rockului bănățean”, „orașul Revoluției”, „orașul multi-culti”... Trăim în
continuare din gloria de altădată. Nu ar trebui oare să ne adaptăm și la
secolul 21?</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;">În 2021 trebuia să
înceapă Capitala Culturală. Ok, a venit pandemia. Dar gândește-te așa: în
martie 2020 ce lucrări mari de infrastructură aveai pornite în oraș?</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><i style="font-family: inherit;"><span lang="RO">M.E.: Cinematografel</span></i><span lang="RO" style="font-family: inherit;">e?</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Otilia Ghițescu</span></b><span lang="RO" style="font-family: inherit;">: Da, dar erau în faza de
proiectare, oricum nu s-ar fi terminat în 2021. Devansarea asta a proiectului
ne-a dat ocazia să ne mai curățăm de țărână și să putem ieși la stradă. Nu-i
nouă haina, dar măcar îi curată.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;">M.E.: </span><i style="font-family: inherit;">Apropo</i><span style="font-family: inherit;">, </span><i style="font-family: inherit;">cu ce crezi că</i><i style="font-family: inherit;"><span lang="DE"> vom r</span></i><i style="font-family: inherit;">ămâne sau ar fi fain să rămânem după 2023?</i></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Otilia Ghițescu</span></b><span lang="RO" style="font-family: inherit;">: Cu cinematografele o să
rămânem, ce va mai fi gata. De exemplu, Timiș, unde s-a lucrat bine. La Multiplexity,
care e de fapt </span><span style="font-family: inherit;">“</span><span lang="RO" style="font-family: inherit;">Mikloși”, aseară s-a făcut probă
de lumină pentru exterior. Dar acolo s-a schimbat pavajul în curte și s-au pus
niște bănci. Sper ca undeva în capul comunității ăsteia, așa fragmentată cum e
ea, o să cadă o fisă: hai să încercăm să facem din anul ăsta ceva ce n-am făcut
încă. Eu cred că am putea construi pentru ce vine după.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit; text-align: left;">Altfel, o să rămânem în memoria
colectivă cu prima expoziție Brâncuși în România din ultimii 50 de ani. Că vor
aduce </span><span style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit; text-align: left;">“</span><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit; text-align: left;">Măiastra” de la Tate, că niște
lucrări care n-au părăsit niciodată Centre Pompidou vor fi la Timișoara pentru
prima dată.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit; text-align: left;">Eventual am putea învăța să fim
mai cooperanți, să fim mai puțin egoiști – fiecare pe tarlaua lui – și poate de
la anu</span><span style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit; text-align: left;">’</span><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit; text-align: left;"> să înțelegem că este loc
pentru toată lumea. Și să înțelegem că pe cultură nimeni nu deține adevărul
absolut. Cultura nu se adresează doar elitelor. Trebuie să te duci către om.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><i style="font-family: inherit; text-align: left;"><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222;">M.E. Cultură e și pleșcăvița și
langoșii din Badea Cârțan, nu doar Brâncuși.</span></i></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;"><span lang="RO">Otilia Ghițescu</span></b><span lang="RO" style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;">:</span><span lang="RO" style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;"> </span><span lang="RO" style="background-color: white; border: medium none; color: #222222; font-family: inherit; text-align: left;">Tocmai s-a închis langoșeria
din Bălcescu. Asta vreau să zic: nu neapărat că proiectul de capitală este un
eșec, dar uneori în viață pălăria ți-e mare sau ți-e mică. Nu s-a găsit altă
mărime, na!</span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; border: medium none; mso-padding-alt: 0in 0in 0in 0in;"><span style="color: #222222; font-family: inherit;">Poate că și Comisia Europeană
ar trebui să regândească treaba asta. Tu ce ai știut că s-a întâmplat la Novi
Sad? (</span><i style="color: #222222; font-family: inherit;"> orașul Novi Sad din Serbia a fost Capitală Culturală Europeană în 2022, n.n.</i><span style="color: #222222; font-family: inherit;"> ).</span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; border: medium none; mso-padding-alt: 0in 0in 0in 0in;"><span style="color: #222222; font-family: inherit;">Capitală Culturală nu înseamnă
că trebuie să-ți vină marii artiști. Capitala Culturala înseamnă încercarea
acelui oraș de a coborî cultura în stradă. Nu desconsider pe cineva care nu
merge la teatru - poate are alte probleme în viață, alt background. Cum îi
transmiți că poate trăi emoțiile unui act artistic pe înțelesul lui, fără să se
simtă privit de sus? Ăla ar fi rolul unei Capitale Culturale, într-adevăr pe
lângă câteva evenimente marcante. Ajungem tot la comunitate, cartiere...</span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; border: medium none; mso-padding-alt: 0in 0in 0in 0in;"><span style="color: #222222; font-family: inherit;">M.E.: </span><i style="color: #222222; font-family: inherit;">La firul ierbii</i></p><p class="MsoNormal" style="background: white; border: medium none; mso-padding-alt: 0in 0in 0in 0in;"><b style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Otilia Ghițescu</span></b><span lang="RO" style="font-family: inherit;">:</span><span lang="RO" style="font-family: inherit;"> </span><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit;">Ăla-i. Sper să facem ceva în
direcția asta mai departe, fără greutatea titlului de capitală culturală, care
cred că pe undeva este și timorant. Așteptările sunt foarte mari, nu știu exact
ale cui. Ale noastre între noi. </span><span style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit;">“</span><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit;">Oare celorlalți le iese bine
anul ăsta?”. Sună rău. Operatorii culturali care au făcut treabă până acum, fac
și după 2023 încolo. Acolo vrem să ne vedem mulți.</span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; border: medium none; mso-padding-alt: 0in 0in 0in 0in;"><span lang="RO" style="background-color: transparent; border: medium none; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">M</span><span lang="RO" style="background-color: transparent; border: medium none; color: #222222; font-family: inherit; text-align: justify;">.E.:</span><i style="background-color: transparent; font-family: inherit; text-align: justify;"><span lang="RO"> </span></i><i style="background-color: transparent; font-family: inherit; text-align: justify;"><span lang="IT">Tu ai ni</span></i><i style="background-color: transparent; font-family: inherit; text-align: justify;">ște
așteptă</i><i style="background-color: transparent; font-family: inherit; text-align: justify;"><span lang="IT">ri personale?</span></i></p><p class="MsoNormal" style="background: white; border: medium none; mso-padding-alt: 0in 0in 0in 0in;"><b style="background-color: transparent; font-family: inherit; text-align: justify;"><span lang="RO">Otilia Ghițescu:</span></b><span lang="RO" style="background-color: transparent; font-family: inherit; text-align: justify;"> Sincer, vreau să mă bucur de ce se întâmplă anul
ăsta. Și aș vrea să am de ce să mă bucur, că programul e deocamdată puțin vag.
Am constatat că peste vară e destul de gol. Ceea ce e în nota obișnuită a
anilor culturali de până acum.</span></p><p class="MsoNormal" style="background: white; border: medium none; mso-padding-alt: 0in 0in 0in 0in;"><span style="background-color: transparent; font-family: inherit; text-align: justify;">Ce aștept cel mai mult: expoziția Brauner și Cargo
X de la Rimini Protocol, o trupă de teatru mișto din Germania. Dar vreau să mă
pot bucura de ele. Toamna trecută erau 4-5 chestii care se întâmplau în același
timp iar peste vară nu s-a întâmplat nimic timp de o lună. Nu e normal să nu
fie o planificare. </span><span style="background-color: transparent; font-family: inherit; text-align: justify;"> </span><i style="background-color: transparent; text-align: justify;"><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;"> </span></span></i></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222;">M</span><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">.E.:</span><i><span lang="RO"> </span></i><i>Vezi vreun</i><i> titlu de film
pentru povestea asta cu Capitala?</i></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Otilia Ghițescu:</span></b><span lang="RO" style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit;">“</span><span style="border: medium none; color: #1c1e21; font-family: inherit;">Un tramvai
numit dorință”. E cu premiere, cu tramvaie, cu <i>nici bun nici r</i></span><i style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="border: medium none; color: #1c1e21;">ă</span></i><i style="font-family: inherit;"><span style="border: medium none; color: #1c1e21;">u</span></i><span style="border: medium none; color: #1c1e21; font-family: inherit;">.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit;">M</span><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit;">.E.:</span><i style="font-family: inherit;"><span lang="RO"> </span></i><i style="font-family: inherit;">Personal,
am resimțit lipsa presei culturale în anii ăștia. De ce nu mai avem presă
culturală locală?</i></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Otilia Ghițescu:</span></b><span lang="RO" style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit;">Pentru că presa
e înnebunită acum să facă click-uri. Oamenii ar vrea să citească și lucruri pozitive,
doar că ți se bagă pe gât scandal, <i>clickbait</i>, <i>clickbait</i>. Pe <i>print</i> nu mai avem
nimic în oraș. Ziarul Renașterea? Atunci nu mai bine punem un accident, o
înjurătură între doi politicieni?</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;">Deși, contrar aparanțelor, sunt articole despre cultură
care se citesc foarte bine. De exemplu, am fost la un tur ghidat de <i>Heritage of
Timișoara</i> în Elisabetin. Știu zona din copilărie și poveștile bunicului despre
vechile clădiri așa că pentru mine a fost mai degrabă o călătorie în timpul meu
personal. Așa am și redat-o în articol, că noi de fapt avem un oraș frumos care
așteaptă să-l redescoperim și îl redescoperim de fiecare dată altfel. Se citesc
materialele personal făcute, nu comunicate.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;">Doar că nu prea mai avem timp ca ziariști. Și nici nu
mai suntem mulți care știm să scriem despre cultură. Apoi, suntem foarte puțini
care mergem la evenimente. Îți trebuie, pe lângă vocabular, dorința de a vedea
lucrurile. Din punctul ăsta de vedere sunt fraieră, dar cred că îți faci viața
mai trăibilă dacă găsești lucruri frumoase în ce faci. Citisem zilele trecute:
“</span><i style="font-family: inherit;">good things come to you if you choose not be a miserable cow”</i><span style="font-family: inherit;">.</span><span style="font-family: inherit;"> </span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit;">M</span><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit;">.E.:</span><i style="font-family: inherit;"><span lang="RO"> </span></i><i style="font-family: inherit;">Sau ca </i><i style="font-family: inherit;"><span lang="RO">î</span></i><i style="font-family: inherit;">n <b>A fost sau n-a fost</b></i><span style="font-family: inherit;">: “</span><i style="font-family: inherit;">Domnilor, uitați-vă ce frumos ninge afară</i><span style="font-family: inherit;">!”</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Otilia Ghițescu:</span></b><span lang="RO" style="font-family: inherit;"> </span><span style="font-family: inherit;">Da, pentru
că ne așteptăm în viață să ni se </span><span lang="RO" style="font-family: inherit;">întâmple lucruri mărețe și atunci le ratăm pe alea mici
de fiecare zi.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit;">M</span><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit;">.E.:</span><i style="font-family: inherit;"><span lang="RO"> </span></i><i style="font-family: inherit;"><span lang="RO">În frenezia de evenimente care se anunță, cum le vei acoperi?
Cum faci selecția la care mergi?</span></i></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Otilia Ghițescu:</span></b><span lang="RO" style="font-family: inherit;"> </span><span lang="RO" style="font-family: inherit;">Sincer, voi merge în primul rând la evenimentele pe care
cred că am să le înțeleg. Nu trebuie neapărat să spunem noi cât suntem de
deștepți, lasă-l pe celălalt să descopere cât ești de fain.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit;">M</span><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; font-family: inherit;">.E.:</span><i style="font-family: inherit;"><span lang="RO"> </span></i><i style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Mi-a povestit Simona Donici că acum ceva ani au fost
niște cursuri, ateliere de pregătire a unor tineri de la Jurnalistică pentru a
scrie despre zona culturală. Unde sunt acei tineri acum?</span></i></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b style="font-family: inherit;"><span lang="RO">Otilia Ghițescu:</span></b><span lang="RO" style="font-family: inherit;"> </span><span lang="RO" style="font-family: inherit;">Habar n-am, probabil lucrează într-o corporație, la <i>call-center</i>.
Pentru că din jurnalismul cultural nu se câștigă bani.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><i style="font-family: inherit;"><span lang="RO">După ce am închis
reportofonul, Otilia m-a condus până la stradă. Ploaia tocmai se oprise. Otilia dorea să vadă cerul convinsă că, pe așa o vreme, de obicei apare și un curcubeu, undeva. Am tras concluzia: </span></i><i style="font-family: inherit;">“</i><i style="font-family: inherit;"><span lang="RO">tu vrei să vezi curcubeul de la capătul anului cultural!”</span></i></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><b style="font-family: inherit; text-align: left;">Otilia Ghi</b><b style="font-family: inherit; text-align: left;"><span lang="RO">țescu:
</span></b><i style="font-family: inherit; text-align: left;"><span lang="RO">jurnalist
(<b><a href="https://www.rfi.ro/autori/otilia-ghitescu">RFI România</a></b>), călător și cititor.</span></i><b style="text-align: left;"><i><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;"> "</span></span></i></b><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: left;">Probabil c</span><span lang="RO" style="text-align: left;">ă dacă aș fi descoperit mai repede cât de fain e radioul
aș fi făcut asta mai demult. Așa, doar învăț să spun ce văd și cu vorbele altora</span><span style="text-align: left;">”.</span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: left;"><br /></span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjQAbUPvQ43rF2GH6rJP7NOoJ6OIUdHaoyqtJKynnUxTh9npFJDLJ-z4g7xlZAC046nfCMsWcm8EZCoFtqzwN8rV3y5oJI3Osad9nGchooo9hUXRpD7ExxPWNPGxTpgTXIpWntJAksQ5WaVu8_LP5TtWs_HdapLXA26rnnbd3Ci64dqAUi3hZfNGNKyw/s2048/299692056_1263829667707963_155912348960498832_n.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1365" data-original-width="2048" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjQAbUPvQ43rF2GH6rJP7NOoJ6OIUdHaoyqtJKynnUxTh9npFJDLJ-z4g7xlZAC046nfCMsWcm8EZCoFtqzwN8rV3y5oJI3Osad9nGchooo9hUXRpD7ExxPWNPGxTpgTXIpWntJAksQ5WaVu8_LP5TtWs_HdapLXA26rnnbd3Ci64dqAUi3hZfNGNKyw/w400-h266/299692056_1263829667707963_155912348960498832_n.jpg" width="400" /></a></div><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><br /></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;">Marele Ecran: <i>Ai vreun regret legat de perioada
asta pre-2023, poate un rateu mai mare al orașului care merită semnalat?</i></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><a name="_Hlk125565076" style="text-align: left;"><b>Zoltan
Varga:</b></a><i style="text-align: left;"> </i><span style="text-align: left;">Pr</span><span lang="RO" style="text-align: left;">incipalul meu regret
este că în cursa asta nebună pentru Capitala Culturală Europeană, pe lângă
cei îndreptățiți (adică indivizii care fac parte într-un fel sau altul din bula
culturală locală), s-au implicat și omuleții politici. Care au devenit peste
noapte experți culturali. Și care ne-au servit multiple nuanțe ale limbajului
de lemn de genul: „...drept rezultat direct al dezbaterilor din cadrul
conferinței de management și marketing cultural, reprezentanți ai
instituțiilor de cultură subordonate administrației locale și centrale, ai
administrației publice și ai universităților din Timișoara au semnat, o
declarație comună, pentru a sprijini relansarea activităților culturale din
Timiș într-o manieră convergentă și integratoare“.</span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Ar mai fi și alte
regrete dar, pe scurt, ideea este că ne lipsește infrastructura pentru muzică „modernă“. N-avem săli de concerte la nivelul anilor noștri. N-avem un
loc mișto în care să se cânte. Drept urmare, multe acțiuni culturale sunt
organizate în restaurante sau pub-uri. Cu ospătărițe care aleargă cu tăvi pline
de mâncare prin fața artiștilor sau cu inegalabilul sunet al expresorului de
cafea care pornește exact în momentul ăla când în sală se petrece un
moment sentimental. Cred că o capitală culturală europeană ar merita ceva mai
mult la acest capitol.</span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><i style="text-align: left;">M.E. Cu ce crezi că</i><i style="text-align: left;"><span lang="DE"> vom r</span></i><i style="text-align: left;">ămâne sau ar fi fain să rămânem după 2023?</i></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><b style="text-align: left;">Zoltan Varga:</b><i style="text-align: left;"> </i><span lang="RO" style="text-align: left;">Sunt mai mult decât convins că în
2023 Timișoara va bifa cu success „nșpe“ mii de acțiuni culturale. Vom și
rămâne cu ceva, dar nu fac profeții. Probabil „după 2023“ viața culturală
a Timișoarei va reveni la „normalitatea“ de dinaintea pandemiei. Cu bune și
rele. Ș-atunci vom reveni la discuții, colocvii, dialoguri, dezbateri și șuete
despre relansarea sectorului cultural.</span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222;">M</span><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222;">.E.:</span><i><span lang="RO"> </span></i><i><span lang="IT">Tu ai ni</span></i><i>ște
așteptă</i><i><span lang="IT">ri personale</span></i><i><span lang="ZH-TW">?</span></i></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><a name="_Hlk125565404" style="text-align: left;"><b>Zoltan Varga:</b><i> </i></a><span lang="RO" style="text-align: left;">Așteptări personale pentru 2023...să vină Nick Cave și
Bjork în noua sală de 15.000 de locuri a orașului nostru. Dincolo de <i>science-fiction</i>,
e clar că vom avea mii de acțiuni culturale din toate domeniile. Printre
acestea se vor număra și câteva evenimente cu adevărat remarcabile, dar care
vor trece oarecum neobservate.</span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="border: medium none; color: #222222; text-align: left;">M.E.:</span><i style="text-align: left;"><span lang="RO"> </span></i><i style="text-align: left;">Fiind unul din ultimii
care mai scrii despre ce se </i><i style="text-align: left;"><span lang="RO" style="border: medium none; mso-ansi-language: RO; mso-fareast-font-family: "Times New Roman";">î</span></i><i style="text-align: left;">ntamplă în oras
pe partea de muzică, de ce crezi că nu mai exista presă culturală locală (dincolo de ce se întâmplă la nivel național, galactic...), mai ales în anul
asta? Cum o să mai ajungă informația la public în frenezia de evenimente
care se anunță, fără acoperirea asta mediată a unei prese specializate? Sau cum
o să filtrezi chiar tu ce anume merită semnalat? Știu că sunt 3 in 1, dar n-am reușit să pun o singură întrebare pe subiectul ăsta încâlcit.</i></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><b style="text-align: left;">Zoltan
Varga:</b><i style="text-align: left;"> </i><span lang="RO" style="text-align: left;">De ce nu mai scrie nimeni despre muzică în orașul ăsta? E
o întrebare-capcană la care chiar nu dețin un răspuns elocvent. Sper totuși ca
presa culturală să strălucească în orașul care are motto-ul <i>Shine your light</i>.
Unii preferă să publice articole <i>comprehensive</i> despre ce culoare a avut
rochia solistei care tocmai a cântat pe scenă și ce a băut înainte de
<i>performance</i>. Alții se lansează în cronici interminabile despre teambuilding-uri
și alte Romina VTM. Alții preferă cultura reală. Este spațiu pentru fiecare.</span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Nu m-ai întrebat,
dar simt nevoit să răspund. De ce fac chestia asta? Pentru că dincolo de
toate obstacolele cu care ne confruntăm zi de zi, rămâne bucuria de
a activa într-un domeniu magic. Chiar dacă nu reușești să schimbi lumea, ai
satisfacția de a oferi o analiză lucidă asupra evenimentelor în epoca
<i>fast-forward</i> în care trăim. Nu e ușor să rămâi imparțial. Uneori se
lasă cu sacrificii și nemulțumiri. Doar că...la sfârșitul zilei, după ce tragi
linie, te pătrunde un sentiment de bucurie. Ești inundat de o energie pozitivă.
Și chestia asta valorează mai mult decât un diamant Koh-i-Noor. </span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><b><i>Zoltan Varga</i> </b><span style="text-align: left;"><i>a prins pasiunea
pentru muzică dinainte de 1989, pe cand la modă erau magnetofoanele Kashtan sau
casetofoanele deck. În 1996 și-a început cariera de DJ la primul radio privat
din Timișoara, Radio Vest. Din 1999 a fost redactor muzical la diverse
publicații locale și a editat blogul de recenzii muzicale <b><a href="https://zoltanvarga.blogspot.com/">DeAscultat</a></b>. Sub
numele <b>Zoleevee</b> mixează în cluburi și la festivaluri din țară.</i></span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Consemnate și editate de Lucian Mircu.</span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: "Helvetica Neue", serif; font-size: 12pt; text-align: left;"><i><br /></i></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: "Helvetica Neue", serif; font-size: 12pt; text-align: left;"><i><br /></i></span></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-54690540534442737672023-01-17T22:07:00.014+02:002023-01-18T10:43:30.376+02:002-3 întrebări pentru '23 (IV)<p><i>În care vorbim cu oameni de pe scena locală dar și din spatele scenei. Despre cei din urmă se spune adesea simplu (și incomplet) că răspund de partea "tehnică", dar niciun eveniment mare nu poate fi făcut fără ei. Doi din episodul de azi ajung și în lumina reflectoarelor, dar uneori mânuiesc chiar ei reflectoarele. Întâmplător, sunt frați. Frații Bogdan și Radu Racz. Carina Dumitru e în trupă cu Radu (și au preferat să răspundă la comun). Ionuț Mareș e unul din criticii de film care au scris, odată, pe acest blog colectiv, iar anul acesta are mult de lucru la ediția a zecea Ceau, Cinema!</i></p><p><i><br /></i></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC7Zqyt6UTqqxhvCVwnvZs7neTz4kvICpeRheojCuWun6zBYgT4fDMRgGlAZ2nvUaVcefvcCXrisrgiVvQZ-3S1GiOjR1Cm5QzScDCd5Y7tSySHyuRL5TClTNFIui0nxra82pK0hv4O3KRO1GZQTFL4xEGMzRXQ75oQXtVZe_Y9hK3PMSf8dRQnFNqDg/s1024/Carina%20.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="866" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgC7Zqyt6UTqqxhvCVwnvZs7neTz4kvICpeRheojCuWun6zBYgT4fDMRgGlAZ2nvUaVcefvcCXrisrgiVvQZ-3S1GiOjR1Cm5QzScDCd5Y7tSySHyuRL5TClTNFIui0nxra82pK0hv4O3KRO1GZQTFL4xEGMzRXQ75oQXtVZe_Y9hK3PMSf8dRQnFNqDg/w339-h400/Carina%20.jpg" width="339" /></a></div><i> <span style="font-size: x-small;">Carina Dumitru</span></i><p></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOwFc0U_g7O3ikHLvv2wSqJWaQPutq--DAiiWIrni-CusZqvyokL-RilMGVt8cdNbYNDZW5Tn8zLb3mx0wN5idnT4p_c8_QND59LprQydwmsTJXPjFoN7BgeGPqJPYGvskeGpx_-2IiWDSh6_Cso0IJ8Wlh4UND3if7JxPROQPzzgRdk15_FuAnEGdpw/s1024/Radu%20Racz.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="862" data-original-width="1024" height="336" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOwFc0U_g7O3ikHLvv2wSqJWaQPutq--DAiiWIrni-CusZqvyokL-RilMGVt8cdNbYNDZW5Tn8zLb3mx0wN5idnT4p_c8_QND59LprQydwmsTJXPjFoN7BgeGPqJPYGvskeGpx_-2IiWDSh6_Cso0IJ8Wlh4UND3if7JxPROQPzzgRdk15_FuAnEGdpw/w400-h336/Radu%20Racz.jpg" width="400" /></a></div> <span style="font-size: x-small;">Radu Racz</span><p></p><p><i><br /></i></p><p><span style="font-family: inherit;"><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;"><b>Marele Ecran: </b></span><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="background-color: white; color: #222222; font-style: italic;">Aveți vreun regret legat de perioada asta pre-2023, ați observat </span><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="background-color: white; color: #222222; font-style: italic;">un rateu mai mare al orașului? </span></span></p><p><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; color: #222222;"><b>Carina & Radu (Phaser): </b></span>Lipsa unei Săli Polivalente necesare organizării unor evenimente de anvergură medie/mare, demne de o “capitală” a zonei de vest a țării și mai ales de o capitală culturală europeană. Lipsa unei centralizări a evenimentelor desfășurate în oraș într-un format care să ajungă ușor și rapid la oameni fără ca ei să caute mereu.</span></p><p><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; color: #050505;"><span style="white-space: pre-wrap;"><i>M.E. </i></span></span><span style="background-color: white; color: #050505; font-style: italic; white-space: pre-wrap;">Cu ce credeți că vom rămâne (sau ar fi fain să rămânem) după </span><span style="background-color: white; color: #050505; font-style: italic; white-space: pre-wrap;">2023? </span></span></p><p><span style="font-family: inherit;"><b style="color: #222222;">Carina & Radu: </b>Cu ce vom rămâne e greu de spus, dar sperăm ca turiștii să ducă mai departe numele de Timișoara ca un oraș ce merită vizitat, în special din punct de vedere al calității și diversității manifestărilor artistice. Un oraș în care găsești “comori ascunse”. În care ai ce să faci într-o zi de luni :)</span></p><p><i style="background-color: white;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #050505; white-space: pre-wrap;">M.E. </span><span style="color: #050505; white-space: pre-wrap;">Aveți așteptări personale? Lucrați la ceva / aveți ceva î</span><span style="color: #050505; white-space: pre-wrap;">n plan pentru 2023? </span></span></i></p><p><span style="font-family: inherit;"><b style="color: #222222;">Carina & Radu: </b>Pentru noi așteptările sunt la fel ca în fiecare an: să venim cu materiale cât mai bune și să atragem public nou, de ce nu chiar și din străinatate, având în vedere că e 2023.</span></p><p><i style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: transparent;">M.E. C</span>e titlu de film s-ar potrivi cu povestea asta cu Capitala?</span></i></p><p><span style="font-family: inherit;"><b style="color: #222222;">Carina & Radu: </b><span style="color: #222222;">"A fost sau n-a fost"</span></span></p><p><i><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #222222;">Carina Dumitru și Radu Racz sunt membrii </span><span style="color: #222222;"><b><a href="https://phaser.ro/">Phaser</a></b>, o trupă pop-rock care s-a format în Reșița și s-a maturizat în Timișoara. Phaser s-a făcut</span><span style="color: #222222;"> făcut remarcată și în cadrul semifinalei naționale Eurovision, iar din 2017 a început colaborarea cu MediaPro Music și Universal Music Romania. În 2021 trupa a lansat primul album, "<b>Început de Univers</b>", care conține 16 piese și îl puteți asculta pe <b><a href="https://phaser.lnk.to/InceputDeUnivers">platforma de streaming preferată</a></b>. Radu este și producător muzical și sound designer. </span></span></i></p><p><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="color: #222222; font-size: 14px;"><br /></span></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2djSFUPDsMdIcO7IrSQSnTdZmrGU0LRR0Jnx55X2-Jowbd2L_xiZHZhOc1meqQniDy6JJegk8na-z1EDp1bXxh_GKJNJa5r0giw598nvyAP5apN2tDVIawJ_NWvpVgTyEs7qesF7Id0KU36RRq-8bunPqaYgcseFJbfhGz-t4rBZaa2doys4gLQJOWg/s616/bogdan-racz-biking-min_hu4892368f7fa417e357bc45db1ff170b7_350980_320x0_resize_box_3.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="616" data-original-width="320" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2djSFUPDsMdIcO7IrSQSnTdZmrGU0LRR0Jnx55X2-Jowbd2L_xiZHZhOc1meqQniDy6JJegk8na-z1EDp1bXxh_GKJNJa5r0giw598nvyAP5apN2tDVIawJ_NWvpVgTyEs7qesF7Id0KU36RRq-8bunPqaYgcseFJbfhGz-t4rBZaa2doys4gLQJOWg/w208-h400/bogdan-racz-biking-min_hu4892368f7fa417e357bc45db1ff170b7_350980_320x0_resize_box_3.png" width="208" /></a></div> <span style="font-size: x-small;">Bogdan Racz</span><br /><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="color: #222222; font-size: 14px;"><br /></span><p></p><p><span style="font-family: inherit;"><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;"><b>Marele Ecran: </b></span><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="background-color: white; color: #222222; font-style: italic;">Ai vreun regret legat de perioada asta pre-2023, ai observat </span><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="background-color: white; color: #222222; font-style: italic;">un rateu mai mare al orașului? </span></span></p><p><span style="color: #222222;"><b><span style="font-family: inherit;">Bogdan Racz: </span></b></span><span style="color: #222222;">Partea de infrastructură culturală și de mobilitate a orașului nu a fost dezvoltată la nivelul la care ar fi trebuit / a fost promis(ă).</span></p><p><span style="background-color: white; color: #050505;"><span style="white-space: pre-wrap;"><i>M.E. </i></span></span><span style="background-color: white; color: #050505; font-style: italic; white-space: pre-wrap;">Cu ce crezi că vom rămâne (sau ar fi fain să rămânem) după </span><span style="background-color: white; color: #050505; font-style: italic; white-space: pre-wrap;">2023? </span></p><p><b style="color: #222222;">Bogdan Racz: </b><span style="color: #222222;">Ar fi fain ca după 2023 să avem o comunitate (unită).</span></p><div><span style="background-color: white; color: #050505;"><span style="white-space: pre-wrap;"><i>M.E. Ai niște așteptări personale?</i></span></span></div><div><span style="background-color: white; color: #050505;"><span style="white-space: pre-wrap;"><i><br /></i></span></span></div><div><b style="color: #222222;">Bogdan Racz: </b><span style="color: #222222;">Așteptarea este ca evenimentele să fie organizate/ promovate la un nivel superior pre-2020.</span></div><div><br /></div><div><i style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: transparent;">M.E. C</span>e titlu de film s-ar potrivi cu povestea asta cu Capitala?</span></i></div><div><i style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></i></div><div><b style="color: #222222;">Bogdan Racz: </b><span style="color: #222222;">"Everything Everywhere All at Once"</span></div><p><span style="color: #222222; font-family: inherit;"><i>Bogdan Racz e în principal web developer, iar zona culturală e al doilea job (ca inginer de sunet pentru multe cântări și evenimente memorabile cu <b><a href="https://aiciprezent.ro/">Prezent Sound)</a></b> și uneori doar hobby. Cântă în <b><a href="https://sonatic.ro/">Sonatic</a></b>, a fost multă vreme implicat în <b><a href="https://www.thespis.ro/membru-thespis/bogdan-racz">Teatrul Thespis </a></b>și e pasionat de activism civic (vezi <b><a href="https://civicultura.ro/">Civicultura</a></b>). </i></span></p><p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuWgZHSZyrwIyxRovCjZSdVIQbKfttBgkfQ4aaepBExjvdiWetwjfAUzSofvL7ST_3ewjEIpGAoU6FwGYw6t33x-JQTRfvzbF9deAFld0APCU9XPcyoCg_mtphJRy51CVHNY8ulY7U5TpVbvj_y-tVDFKOVjWoYI6ctzUXKBKgnsbVxgfhdw2xWrQ_iw/s2048/Ionut.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1365" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuWgZHSZyrwIyxRovCjZSdVIQbKfttBgkfQ4aaepBExjvdiWetwjfAUzSofvL7ST_3ewjEIpGAoU6FwGYw6t33x-JQTRfvzbF9deAFld0APCU9XPcyoCg_mtphJRy51CVHNY8ulY7U5TpVbvj_y-tVDFKOVjWoYI6ctzUXKBKgnsbVxgfhdw2xWrQ_iw/w266-h400/Ionut.jpg" width="266" /></a></div> <span style="font-size: x-small;"> Ionuț Mareș</span><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><b>Marele Ecran:</b> <i>Ai vreun
regret legat de perioada asta pre-2023, poate un rateu mai mare al orașului
care merită semnalat? - sperând ca odată cu eșecurile vin poate și lecțiile...</i></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: left;"><b>Ionuț Mareș</b>: Cel mai pare îmi pare faptul că nu a existat niciun cinematograf
toți anii ăștia.</span><span style="text-align: left;"> </span><span style="text-align: left;">S-a rezolvat situația abia la final
de 2022. A mai fost și dezastrul sistemului de finanțare pentru cultura locală.</span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><i>M.E. Cu ce
crezi că<span lang="DE"> vom r</span>ămâne (sau ar
fi fain să rămânem) după 2023?</i><o:p></o:p></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><b>Ionuț Mareș:</b> Mare parte din infrastructură va rămâne, dar miza e
ca infrastructura aceasta să fie vie. Nu doar că se deschid niste spații, care apoi se închid sau nu
sunt folosite. Să rămână un sistem mai sănătos de funcționare a evenimentelor
și finanțărilor. Și să existe o predictibilitate.</span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><i><span style="font-family: inherit;">M.E. <span lang="IT">Ai ni</span>ște așteptă<span lang="IT">ri personale?</span><span lang="IT"> </span>Lucrezi la ceva anul acesta<span lang="ZH-TW">?</span></span></i></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><b style="text-align: left;">Ionuț Mareș: </b><span style="text-align: left;">Să reușim o ediție faină Ceau, Cinema, mai ales că e
a zecea.</span></span></p><p class="Body"><span style="font-family: inherit;"><o:p></o:p></span></p><p class="Body" style="text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><i>M.E. </i><i>Fiind pe Marele Ecran, ce titlu de film s-ar potrivi cu povestea asta cu
Capitala? Pe mine dacă mă întrebai ziceam "A fost sau n-a fost".</i></span></p><p>
</p><p class="Body"><span style="font-family: inherit;"><b>Ionuț Mareș:</b> Un film care nu îmi place neapărat, dar aici titlul
conteaz<span lang="RO">ă</span>: “Everything
Everywhere All at Once”.</span></p><p class="Body"><span style="font-family: inherit;"><i>Ionuț Mareș e j<span style="color: #38444c;">urnalist şi critic de film. Colaborează cu câteva festivaluri de film din ţară ca selecţioner sau moderator de discuţii (implicat până peste cap e doar la Ceau, Cinema :). Scrie în mai multe locuri (dar mai ales pentru </span><b style="color: #38444c;">Ziarul Metropolis</b><span style="color: #38444c;"> și </span><b style="color: #38444c;">Films in Frame</b><span style="color: #38444c;">). De exemplu, </span><b style="color: #38444c;"><a href="https://www.ziarulmetropolis.ro/exclusiv-cele-mai-asteptate-filme-romanesti-din-2023/?fbclid=IwAR0uDHn1h2cPurdDPYyo9Ko5scrC6L11ISUS1BDxHTwu9y5A8hWnm5G1mIs">aici</a>.</b></i></span></p><p class="Body"><span style="font-size: small;"><br /></span></p><p class="Body"><span style="font-family: inherit;">Interviuri consemnate și editate pentru claritate de Lucian Mircu</span></p><p><br /></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-497962855024975722023-01-09T21:38:00.009+02:002023-01-10T10:21:43.140+02:002-3 întrebări pentru '23 (III)<p><i>Noul calup de răspunsuri la "circulară" (cum a numit </i><i>Ovidiu Hrin alias Tzutzu acest </i><i>demers) e ca o masă de Sărbători în Banat. Grea, dar gustoasă. De aceea avem doar trei repondenți tura asta, să nu pice prea greu. Începem personal, nu se poate altfel cu Christine Cizmaș, de la care într-un fel a și pornit ideea acestor interviuri, fiindcă aveam restanță un dialog cu ea (după ce vorbisem cu <b><a href="http://www.mareleecran.net/2022/11/ovidiu-mihaita-la-timisoara-avem-niste.html">Ovidiu, colegul de la Auăleu</a></b>). Aici face tandem cu (celălalt) Ovidiu/ Tzutzu. Featuring un artist din mai tânăra generație, </i><i>Gavril Pop</i><i>, al doilea rezident la <b><a href="http://www.balamuc.org/">Balamuc</a></b> în 2023. Dragi consumatori, să vă fie de bine (dacă pică greu meniul de azi, ciorba de varză face minuni)!</i></p><p><i><br /></i></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhX7IGV_L82qyv1fYMCbrdASubgIiALqoDcpI7KAABpWX2nZX1eqU8gHqDWgMsTDuYMLwoUjOHg4xkH2RUMizN-BDMdobDKB7vwHVU_4lmC6xRweoy33YVzp51qWJ4plACSV5sc6tEJBLpVEKrZWu3YxPGPO8dxt4JFAWzXDsoAgqBQNngnotCDOxPmGw/s1024/Christine.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="768" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhX7IGV_L82qyv1fYMCbrdASubgIiALqoDcpI7KAABpWX2nZX1eqU8gHqDWgMsTDuYMLwoUjOHg4xkH2RUMizN-BDMdobDKB7vwHVU_4lmC6xRweoy33YVzp51qWJ4plACSV5sc6tEJBLpVEKrZWu3YxPGPO8dxt4JFAWzXDsoAgqBQNngnotCDOxPmGw/w300-h400/Christine.jpg" width="300" /></a></div><p><br /></p><p><b>Christine Cizmaș:</b></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: inherit; text-align: left;"><span style="white-space: pre-wrap;">Dragă Marele Ecran,
Dragă Tzutzu,
Dragă Livia, Dragă Jasmina, Dragă Vesna,
Dragă Alexandru, Dragă Florin, Dragă Floruț,
Dragă Lucian,
Dragă Goran,
mi-e mai ușor să vă am în față la o masă mare, să-mi imaginez că discutăm despre regrete pre-cultural -capitaliste-timișorene, să zicem. nu știu ce urmează să scrie Tzutzu, am intrat în același calup. majoritatea ați răspuns deja, v-am citit și mă identific cu multe din răspunsurile voastre.
regret că nu am consumat mai mult eveniment cultural local. că nu pot fi mai des doar un consumator. să mă bucur, să mă doară, să plâng, să discut…să am ofertă, să plonjez în emoții. m-am săturat de critica neconstructivă.
regret că am fost sceptică, foarte sceptică la început, după câștigarea titlului și nu am vrut să mă deschid. sau nu am putut să mă deschid. sau poate nu regret. </span></span><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: inherit; text-align: left; white-space: pre-wrap;">eu știu ce fac eu, de ce fac ce fac, dar ce fac ceilalți, ce facem noi, împreună…mă înțelegeți?! sigur ne înțelegem. îmi lipsește deschiderea. colaborarea. zâmbetul. curiozitatea. cunoașterea. acum ar fi fain să vorbim despre asta la acea masă imaginară. nu știu când ne vom întâlni. spor, oricum, la toți. și la dracul cu regretele. să ne fie mai bine. împreună și separat. </span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: inherit; text-align: left;"><span style="white-space: pre-wrap;">am fost convinsă că vom câștiga acest titlu. ce s-a întâmplat după aceea, nu mai știu. mi-am văzut de gâște. poate îmi spuneți voi, dacă a fost o greșeală să procedez așa. </span></span><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: inherit; text-align: left; white-space: pre-wrap;">politicile culturale sunt o treabă. să joci, să fii actor, e altă treabă. și să mai ai și un vecin care îți încurcă viața profesională, îți dă cu stop respirator orice dorință a ta de a te deconecta în afara str. Laszlo Szekely 1. m-am regrupat între timp. am învățat să trăiesc și așa. respir profund. mă relaxez. merg mai departe. și pe alte străzi. </span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: inherit; text-align: left; white-space: pre-wrap;">am răspuns personal. nu știu altfel.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;"><i style="color: black; text-align: justify; white-space: normal;">Marele Ecran: Cu ce crezi că<span lang="DE"> vom r</span>ămâne (sau ar fi fain să rămânem) după 2023?</i></span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;"><b style="color: black; font-style: normal; white-space: normal;">Christine Cizmaș: </b><span style="color: black; font-style: normal; white-space: normal;">v</span></span><span style="background-color: white;">om rămâne noi cu anul două mii douăzeci și patru. două mii douăzeci și cinci. două mii două zeci și șase. două mii două zeci și șapte. două mii douăzeci și opt. două mii două zeci și nouă. am adormit. m-am mutat. am murit?</span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><i style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">M.E. </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">Ai niște așteptări personale? Sau lucrezi la ceva / ai ceva î</span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">n plan pentru 2023? </span></span></i></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><b style="background-color: transparent;">Christine Cizmaș: </b><span style="text-align: justify;">știu, simt că sunt într-un punct în viața mea când încep să se lege punctele. încă bâjbâi, dar nu uit sau încerc să îmi reamintesc mereu că ce mi-am dorit pe când aveam vreo 20 ani, se întâmplă. nu mai vreau jumătăți de măsură. vreau să fiu fericită pe scenă, pe scaunul spectatorului, pe stradă, cu stiloul în mână, cu prietena mea de mână, în vană sau în fața unui tablou. nu trebuie să forțez nimic, până la urmă ce e să se întâmple, așa de fain se întâmplă.</span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; text-align: left;"><i style="background-color: transparent;"><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #050505; white-space: pre-wrap;">M.E. Fiind pe Marele Ecran, c</span></span></i><span style="color: #050505; font-style: italic; white-space: pre-wrap;">e titlu de film crezi ca s-ar potrivi cu povestea asta cu Capitala?</span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><b style="text-align: left;">Christine Cizmaș: </b></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Pe Marele Ecran să fie:</span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Restul e Tăcere, Nae Caranfil</span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">The Square, Ruben Östlund. </span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Mă opresc. </span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Mulțumesc pentru întrebări. Mulțumesc că sunteți. </span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Pe foarte curând! </span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Până atunci, un pahar în cinstea voastră. </span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="background-color: white; font-family: inherit; text-align: left;"><span style="text-align: justify;"></span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;">Noroc! Să fie 2023.</span></p><p><i><b>Christine Cizmaș</b>, co-fondator și actor la <b><a href="http://www.aualeu.ro/">Auăleu</a></b>, multi-etnică, îndrăgostită și într-o relație necondiționată cu teatrul și cinematograful. Cel mai recent spectacol în care poate ați văzut-o: "Grand Hostel Timișoara" (dacă n-ați văzut încă, faceți-vă un cadou).</i></p><p><i><br /></i></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEic8eE56D1NSkkdK2mMY6asleIUkgMGntmChsYlhIiDGNwMpcp2DNvCfw3mmBRdRdGjxxSk-9Nr0E4MCDKqKZ2f6nPW1zlsaa5NXTyamLXam4BiNP5CWpX0T2Hh_8DS8G8L3XmyeqmJ0TCbjgqeyjGMHNP9ksdoJRqh91vh4HXldkNEOgVbD7Hmd1Dw/s1536/323703933_483650837184800_8517863307173590898_n%20(1).jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="1024" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEic8eE56D1NSkkdK2mMY6asleIUkgMGntmChsYlhIiDGNwMpcp2DNvCfw3mmBRdRdGjxxSk-9Nr0E4MCDKqKZ2f6nPW1zlsaa5NXTyamLXam4BiNP5CWpX0T2Hh_8DS8G8L3XmyeqmJ0TCbjgqeyjGMHNP9ksdoJRqh91vh4HXldkNEOgVbD7Hmd1Dw/w266-h400/323703933_483650837184800_8517863307173590898_n%20(1).jpg" width="266" /></a></div><p><br /></p><p><span style="font-family: inherit;"><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;"><b>Marele Ecran: </b></span><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="background-color: white; color: #222222; font-style: italic;">Ai vreun regret legat de perioada asta pre-2023, ai observat </span><span face="Arial, Tahoma, Helvetica, FreeSans, sans-serif" style="background-color: white; color: #222222; font-style: italic;">un rateu mai mare al orașului? </span></span></p><p><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;"><b style="font-family: inherit;">Ovidiu Hrin:</b><span style="font-family: inherit;"> Cred c</span></span><span style="font-family: inherit;"><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;">ă </span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;">cel mai mare rateu pentru Timi</span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;">șoara în </span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;">perioada 2017-2022 (e.g. de când s-a anun</span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;">țat oficial că TM va fi CC)</span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;"> </span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;">este șansa pierdută de a ne descoperi, de a învăța despre noi înșine, despre cine suntem noi (ăștia din Timișoara), despre ce anume avem de dat lumii, despre ce anume ne face cu adevărat timișoreni. M-a durut foarte tare faptul că în jurul meu am început să întâlnesc prea mulți care își exersau defensivele pentru propriile nereușite dând vina pe ‘ceilalți’. Tot ceea ce făceau aceștia era să-și dedice mai degrabă timpul pentru ascuțirea limbii, a dinților și a coatelor decât pentru găsirea unor soluții la una sau mai multele probleme care țin de ei.</span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;"><br /></span></span></p><p><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">Glumeam și cu prietenii pe seama asta… La un </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">moment dat am început să mă simt prins parcă înr-un <i>loop</i> din documentarele lui David </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">Attenborough în care ne povestește cu vocea lui inegalabilă cum leoaica își </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">pregătește metodic vânătoarea zebrei iar în același timp hienele - de la câțiva </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">kilometri distanță – deja își exersează răbdarea pentru plecarea felinei de la </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">scena atacului doar doar pentru a prinde și ele câteva resturi. Mă opresc asupra </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">faptului că noi (timișorenii) nu am învățat (încă) să ‘vânăm’ împreună, să ne </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">hrănim împreună, să împărțim între noi roadele muncii… de fapt Timișoara nu a </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">învățat în toți acești ani să muncească/trăiască ca un organism. Limba însă, pe </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">aia și-o ascute timișoreanul în mod regulat dar nici măcar ea nu este folosită </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">public ci doar în grupuri și în grupulețele restrânse în care validarea celor </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">spuse este un dat. </span></span></p><p><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">Sunt </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">multe eșecuri pe care Timișoara le-a făcut și nu și le-a asumat la vremea </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">respectivă și din păcate nu am cum să le scriu toate aici…Mă bucură însă faptul </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">că au început (chiar dacă mult după ultimul ceas) aceste “reparații” – care </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">sper să fie luate ca “lecțiile” pe care le menționezi și tu… Totuși, permite-mi </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">te rog abținerea de la ridicarea în slăvi a acestui lucru, căci el este urmarea </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">unui strigăt al disperării (<i>warcry</i>) iar “munca” celor chemați la sacrificiu în </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">ultimul ceas este una provenită dintr-un mediu încropit, al unui mediu mai </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">degrabă reactiv decât unul activ. Sunt interesat așadar mai mult de acea </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">Timișoară post 2024 decât de Timișoara din mijlocul acestui “zombicid cultural”.</span></span></p><p><i><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #050505;"><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;">M.E. </span></span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">Cu ce crezi că vom rămâne (sau ar fi fain să rămânem) după </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">2023? </span></span></i></p><p><span style="font-family: inherit;"><b style="color: #050505; white-space: pre-wrap;">Ovidiu Hrin: </b><span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;">2023 va fi o sit</span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;">ă bună pentru cei câțiva </span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;">oameni faini care știu să își facă treaba și care lucrează </span></span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">pentru binele și pentru supraviețuirea obiectului activității lor și nu pentru </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">supraviețuirea acestui golem născut din încrucișarea intereselor politice locale </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">și a birocratizării “loteriei de proiecte”. Vreau să cred că în Timișoara mai </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">sunt oameni care chiar își doresc să-și crească acel Obiect al muncii lor. Dar </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">lucrul acesta se va vedea cel mai clar după ce se stinge lumina, după ce se </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">tocesc ghearele, după ce se opresc fondurile, după ce hienele au murit de foame, </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">după ce rămânem o ‘piața reală’ și nu un vis vândut de pe raftul unui ‘mall </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">cultural european’. Deci sper să rămânem înarmați cu destulă răbdare. :)</span></span></p><p><i><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">M.E. </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">Ai niște așteptări personale? Sau lucrezi la ceva / ai ceva î</span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">n plan pentru 2023? </span></span></i></p><span style="font-family: inherit;"><b style="color: #050505; white-space: pre-wrap;">Ovidiu Hrin: </b><span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;">Una din a</span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;">șteptările mele </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">este cea de a rămâne departe de această nebunie. Eu unul îmi voi concentra </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">toată atenția pe lucrurile care chiar contează: să am grijă de familia mea să </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">aibe destulă mâncare pe masa, să dorm bine, să mănânc sănătos, să fac destulă </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">mișcare zilnică, să beau apă destulă, să-mi fac curat în bârlog, să mă țin de </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">disciplina mea zilnică, să mulțumesc pentru tot ceea ce am </span><span style="background-color: white; color: #050505; white-space: pre-wrap;">și nu în ultimul rând pentru încă o zi trăită. </span></span></span><div><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div><div><p class="MsoNormal" style="background-color: white; line-height: 15.6933px; margin: 0cm 0cm 8pt; white-space: pre-wrap;"><span lang="EN-US" style="background-attachment: initial; background-clip: initial; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; line-height: 16.4067px;"><i><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: transparent;">M.E. C</span><span>e titlu de film crezi ca s-ar potrivi cu povestea asta cu Capitala?</span></span></i></span></p><span><b style="color: #050505; font-family: inherit; white-space: pre-wrap;">Ovidiu Hrin: </b><span><span style="background-color: white; color: #050505; font-family: inherit; white-space: pre-wrap;">La </span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; font-family: inherit; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;">mine </span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; font-family: inherit; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;">e o combinație între copleșirea </span><span style="background-color: white; color: #050505;"><span style="font-family: inherit;"><span style="white-space: pre-wrap;">transmisă de viața din </span></span><i style="font-family: inherit; white-space: pre-wrap;">The Walking Dead</i><span style="font-family: inherit;"><span style="white-space: pre-wrap;"> și intriga din </span></span><i><span style="font-family: inherit;"><span style="white-space: pre-wrap;">Game </span></span><span style="white-space: pre-wrap;">of</span><span style="font-family: inherit;"><span style="white-space: pre-wrap;"> Thrones</span></span></i><span style="font-family: inherit;"><span style="white-space: pre-wrap;">. Doamne </span></span></span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; font-family: inherit; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;">ajută-te! </span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; font-family: inherit; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;"><img alt="😊" aria-label="😊" class="an1" data-emoji="😊" loading="lazy" src="https://fonts.gstatic.com/s/e/notoemoji/15.0/1f60a/72.png" style="height: 1.2em; vertical-align: middle; width: 1.2em;" /></span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; font-family: inherit; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;"> </span></span></span></div><div><span><span lang="EN-US" style="background-clip: initial; background-color: white; background-image: initial; background-origin: initial; background-position: initial; background-repeat: initial; background-size: initial; color: #050505; font-family: inherit; line-height: 16.4067px; white-space: pre-wrap;"><br /></span></span></div><div><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;"><i><span style="font-family: inherit;"><b>Ovidiu Hrin</b> este graphic designer, fondator al studioului <b><a href="https://synopsismedia.com/">Synopsis</a></b> din Timișoara. În 2011 a lansat <b><a href="https://www.typopassage.com/">TypopassageTM</a></b>, o rețea de micro-muzee neconvențională de artă tipografică și design (specialitatea casei: design de afiș). În acest cadru curatoriază expoziții și organizează conferințe, dialoguri și ateliere cu profesioniști de referință la nivel internațional, dedicate educației în comunicare vizuală și design grafic. Lucrările sale sunt prezente în numeroase publicații de specialitate și frecvent publicate, expuse sau premiate la concursuri și bienale de design grafic. O selecție a afișelor sale face parte din colecția permanentă a Museum für Gestaltung din Zürich. Din 2012 predă cursuri de caligrafie și jurizează competiții de design naționale și internaționale (Romanian Design Week, Peru Biennial etc).</span></i><span face="system-ui, -apple-system, "system-ui", ".SFNSText-Regular", sans-serif" style="font-size: 15px;"><br /></span></span></div><div><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;"><i><span style="font-family: inherit;"><br /></span></i></span></div><div><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;"><i><span style="font-family: inherit;"><br /></span></i></span></div><div><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;"><i><span style="font-family: inherit;"><br /></span></i></span></div><div><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;"><i><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdmEmLdhOwTxT8Bzx9Kh922zEb5Q_STeHr5Duvt_ENfXNCYtCICGcBrtLy1yNBORTPzH1wMHc_nFjObqvw0r3mgY8Kv3vSmwPueYQWizp6TqI1Rg0VComHPxFL_IypM-cayGHEwugrbcgPg0fdHFvjjr95VLS6gst_rAoyA8tFWHQ430TkZJEjq_gCjA/s640/IMG_5297.jpeg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="429" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdmEmLdhOwTxT8Bzx9Kh922zEb5Q_STeHr5Duvt_ENfXNCYtCICGcBrtLy1yNBORTPzH1wMHc_nFjObqvw0r3mgY8Kv3vSmwPueYQWizp6TqI1Rg0VComHPxFL_IypM-cayGHEwugrbcgPg0fdHFvjjr95VLS6gst_rAoyA8tFWHQ430TkZJEjq_gCjA/w269-h400/IMG_5297.jpeg" width="269" /></a></div><div><br /></div></i></span><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><i>Marele Ecran: Ai vreun regret legat de perioada
asta pre-2023, poate un rateu mai mare al orașului care merită semnalat? -
sperând ca odată cu eșecurile vin poate și lecții...<o:p></o:p></i></span></p>
<p class="Body" style="text-align: justify;"><o:p><span style="font-family: inherit;"><b>Gavril Pop:<span style="font-family: inherit;"> </span></b></span></o:p><span style="text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: inherit;">Personal, un regret-regret nu cred că am
neapărat, câteodată cred că regret că nu am plecat în tot timpul ăsta dar nu-mi
dau seama precis. Sunt încă super tânăr și poate nu am o imagine de ansamblu a
orașului foarte bună; am auzit multe legende legate de o scenă locală mult mai
vivace, într-un trecut nu foarte îndepărtat care pare că aproape peste noapte a
dispărut. Pre-2023 mi se pare că au fost multe hei-rup-uri care s-au dizolvat
repede și cred că încă vor fi. Unele chestii mai mișcă din când în când; mi-ar
fi greu să le proiectez în viitor, încerc să mă bucur de cât e și să fac ceea
ce fac pe cât de bine se poate. Aș regreta momentele în care am gândit prea
mult.</span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><i>M.E. Cu ce crezi că<span lang="DE"> vom r</span>ămâne (sau ar fi fain să rămânem)
după 2023?</i></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><o:p></o:p></p>
<p class="Body" style="text-align: justify;"><b>Gavril Pop:<span style="font-family: inherit;"> </span></b><span style="font-family: inherit;"><span style="text-indent: -0.25in;">Nu știu la ce mă aștept și cred că mă feresc pe
cât se poate să-mi imaginez tot felul de chestii care cu siguranță nu or să se
întâmple. Ceva o să rămână, cum o să se arate ceva-ul ăsta, om vedea. Poate nu
voi rămâne eu aici. Ce-i drept e că ar fi fain să rămânem cu o infrastructură
culturală mai eficientă sau pur și simplu existentă - și să fim mai serioși și
mai neserioși în același timp. Poate și un transfer de cunoștințe/</span><i style="text-indent: -0.25in;">skill</i><span style="text-indent: -0.25in;">-uri/experiențe
de la un grup la altul ar fi necesar, să nu rămânem fără oameni după ce
capitala pleacă (dacă oamenii ăștia există, să-i găsim dacă nu).</span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><i><span style="font-family: inherit;"><span lang="IT">M.E. Ai ni</span>ște așteptă<span lang="IT">ri
personale?</span> Sau lucrezi la ceva / ai ceva în plan pentru 2023<span lang="ZH-TW">?</span></span></i></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><b style="text-indent: -0.25in;">Gavril Pop: </b><span style="text-indent: -0.25in;">În cel mai pozitiv scenariu, mă aștept să am de
lucru și apoi mai am alte vise pur domestice. N-aș vrea să devin pesimist, dar
simt că mă înstrăinez puțin de tot contextul ăsta, cel puțin la nivel formal -
cumva ar fi totuși greu să scap dacă nu mă disloc într-un fel de aici. Aștept
colaborarea cu Balamuc, aia sigur va fi mișto, în rest, în momentu’ în care îți
răspund, încă sunt într-o poziție incertă. Nu mi-e frică pentru lucrările mele
de sertar, alea nu o să dispară.</span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">M.E. C</span><span style="background-color: white; color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">e titlu de film crezi ca s-ar potrivi cu povestea asta cu Capitala?</span></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><b style="text-indent: -0.25in;">Gavril Pop: </b>Îmi vine mai mult în cap o scenă, un
mic monolog al Doamnei Peacock din <i><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt0088930/?ref_=tt_mv_close">Clue</a></b></i>, și zice așa: <span dir="RTL"></span><span dir="RTL"></span><span dir="RTL" lang="AR-SA" style="font-family: "Arial Unicode MS",serif; mso-ansi-language: AR-SA; mso-ascii-font-family: "Helvetica Neue"; mso-hansi-font-family: "Helvetica Neue";"><span dir="RTL"></span><span dir="RTL"></span>“</span><i>Well,
someone's got to <span class="Hyperlink0"><a href="https://www.moviequotes.com/topic/breaking/"><span style="color: black; text-decoration-line: none;">break</span></a> the <a href="https://www.moviequotes.com/topic/cold/"><span style="color: black; text-decoration-line: none;">ice</span></a>, and it might as well
be me. I mean, I'm used to being a hostess, it's part of my husband's work. And
it's always difficult when a group of new friends <a href="https://www.moviequotes.com/topic/meeting/"><span style="color: black; text-decoration-line: none;">meet</span></a> together for the
first time, to get acquainted. So I'm perfectly prepared to <a href="https://www.moviequotes.com/topic/beginnings/"><span style="color: black; text-decoration-line: none;">start</span></a> the ball rolling. I
mean, I have absolutely no <a href="https://www.moviequotes.com/topic/ideas/"><span style="color: black; text-decoration-line: none;">idea</span></a>
what we're doing <a href="https://www.moviequotes.com/topic/place/"><span style="color: black; text-decoration-line: none;">here</span></a>.
Or what I'm doing <a href="https://www.moviequotes.com/topic/place/"><span style="color: black; text-decoration-line: none;">here</span></a>,
or what this place is about, but I am determined to enjoy myself. And I'm very
intrigued, and, oh my, this soup's delicious, isn't it?</span></i>”<o:p></o:p></p><p class="Body" style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: white; color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;"><b>Gavril Pop</b> este interesat de vizualizarea </span><span style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">proceselor cognitive ș</span><span lang="PT" style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">i de conjunc</span><span style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">ția elementelor cunoașterii. De asemenea se preocupă </span><span lang="NL" style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">de rela</span><span style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">ția publicului larg cu arta și colaborează </span><span style="background-color: white; color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">constant cu fundații și asociații din Timișoara în programe de mediere </span><span style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">culturală dedicate expozițiilor de artă </span><span lang="IT" style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">contemporan</span><span style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">ă. A publicat texte critice î</span><span lang="PT" style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">n Revista Arta </span><span style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">și Revista 22. Ca artist a colaborat cu spații </span><span style="background-color: white; color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">independente și platforme artistice ca Lapsus, Draft, Secret Garden </span><span style="background-color: white; color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">(Timișoara), GAEP (București), Camera (Cluj). Recent a participat în programul </span><span style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">de rezidență </span><span lang="IT" style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">artistic</span><span style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">ă </span><span lang="IT" style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">a spa</span><span style="color: #050505; font-style: italic; text-align: left; white-space: pre-wrap;">țiului <b><a href="http://niki-hannover.org/gavril-pop">niki e.v.</a></b> din Hanovra.</span></span></p><p class="Body" style="text-align: justify;">Interviuri consemnate de Lucian Mircu</p></div><span face="Arial, Helvetica, sans-serif" style="background-color: white; font-size: 15px; white-space: pre-wrap;"></span>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-10110321828854053662023-01-04T18:57:00.003+02:002023-01-04T18:57:36.350+02:002-3 întrebări pentru '23 (II)<p><span style="font-family: inherit;"><i>An nou - episod nou din seria de scurte interviuri pe care am început-o la finalul lui 2022. Așa cum zicea Livia Coloji în <b><a href="http://www.mareleecran.net/2022/12/2-3-intrebari-pentru-23.html">prima parte</a></b>, 2023 va atrage artiști din alte părți. De exemplu, Lucian Barbu, un tânăr artist vizual din Cluj are flotant la Timișoara, cu rezidența (artistică) la Balamuc. Din zona de teatru însă artiștii mari nu prea vor ajunge, după cum povestește Vesna Roșca (TESZT). Întâmplarea face că tot astăzi am vorbit și cu doi artiști de naționalitate sârbă: actrița Jasmina Mitrici și scriitorul </i><i>Goran Mrakić. Hai să avem un an bun cu noi!</i></span></p><p><i><br /></i></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9YbXWSsPid6JX7L-NzL4Lhii5koJo4YSwXOLydMAkKrR7yb3FdA4JTNWLll9wtefo88pCDBRO0gQbLQvrYXgOkULUfnopskViKz8IBpoltcipxPhsYJ1Isj0h4IA4M5cUHbyxxu5Fk5cAoX7Awq9mx3y50UUvJwa3rvEo3l6cmGYyeFsNnqjLHiPx4A/s1449/6948-lp4_4949.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1036" data-original-width="1449" height="286" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9YbXWSsPid6JX7L-NzL4Lhii5koJo4YSwXOLydMAkKrR7yb3FdA4JTNWLll9wtefo88pCDBRO0gQbLQvrYXgOkULUfnopskViKz8IBpoltcipxPhsYJ1Isj0h4IA4M5cUHbyxxu5Fk5cAoX7Awq9mx3y50UUvJwa3rvEo3l6cmGYyeFsNnqjLHiPx4A/w400-h286/6948-lp4_4949.jpg" width="400" /></a></div><i><br /></i><p></p><div dir="ltr"><div><p><span style="font-family: inherit;"><span style="color: #222222; font-style: italic;">Marele Ecran: Ai vreun regret legat de perioada asta pre-2023, ai observat </span><span style="color: #222222; font-style: italic;">un rateu mai mare al orașului? </span></span></p><div dir="ltr"><span style="font-family: inherit;"><b>Vesna Roșca</b>: Mi se pare debusolant să revăd toate etapele parcurse cu proiectul 2021/3, toate structurile și modificările de echipă prin care a trecut Asociația - câtă energie irosită și ce lume meschină pare a fi o parte a comunității culturale locale. Prea târziu s-a intrat pe un făgaș normal. Din cauza instabilității a fost imposibil ca operatorii culturali să își facă și să ducă la bun sfârșit o strategie pentru anul 2021/3. Nu cred că am câștigat foarte mult prin amânarea de doi ani, cred că tot nepregătiți suntem și acum. </span></div><div dir="ltr"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div dir="ltr"><span style="font-family: inherit;">Strict referitor la Teatru, să ne gândim doar că orice artist important pe scena mondială pe care am fi vrut să îl invităm să colaboreze cu noi trebuia antamat cu câțiva ani înainte, cu un program și buget clare pentru onorarii și producție, ori asta e imposibil în condițiile în care bugetele disponibile pentru proiecte mai ample în 2023 sunt și în ziua de azi incerte. Eu simt că iar suntem puși în situația de a face din rahat bici, în binecunoscutul heirup românesc. Cel mai mare rateu este că nu s-au creat/recuperat spații noi pentru evenimente complexe din punct de vedere tehnic, cum sunt unele din artele spectacolului - ne înghesuim în continuare publicul în sălile existente. Pentru un festival precum TESZT, care umple orice sală în care se programează, asta înseamnă renunțarea la unele spectacole foarte bune, pe care și le poate permite financiar, dar pentru care nu există un spațiu compatibil.</span></div><div dir="ltr"><i><span style="font-family: inherit;"><br /></span></i></div><div dir="ltr"><i style="color: #222222;">M. E.</i><i><span style="font-family: inherit;">: Ai așteptări personale? Lucrezi la ceva pentru 2023?</span></i></div><div dir="ltr"><i><span style="font-family: inherit;"><br /></span></i></div><div dir="ltr"><b>Vesna Roșca</b>: <span style="font-family: inherit;">Lucrez pentru ce are Teatrul Maghiar în Programul oficial, adică TESZT - care va fi, ca de obicei, <i>bigger-stronger-better than ever </i>- și trilogia "Orașul paralel". Mai trag și pentru ediția zece de Ceau, Cinema! Toate s-ar fi întâmplat și fără Capitala Culturală. </span></div><div><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div><i style="color: #222222;">M. E.</i><span style="color: #222222;"><i><span style="font-family: inherit;">: Cu ce crezi ca vom ramâne (sau ar fi fain să ramânem) după 2023?</span></i></span></div></div><div><span style="color: #222222;"><i><span style="font-family: inherit;"><br /></span></i></span></div><div dir="ltr"><b>Vesna Roșca</b>: <span style="color: #222222;"><span style="font-family: inherit;">Sper să rămânem cu un apetit crescut pentru evenimente culturale la nivelul publicului general, care nu a fost interesat până acum să vină la evenimente culturale sau a considerat că ar fi elitiste. Ar fi bine să îi împrietenim pe oameni cu „diferite versiuni de cultură”. În ceea ce privește instituțiile publice, aș/am dori să avem o expunere mai mare în străinătate, iar asta se poate face prin turnee (pentru care se pare că vom avea finanțare de data asta) sau măcar un <i>networking</i> cu specialiști străini invitați la Timișoara. </span></span><span style="color: #222222; font-family: inherit;">Sper ca organizațiile mici să profite de aceste finanțări extra prin Centrul de Proiecte și să crească, pentru că la o primă vedere pare se că sunt 2-3 proiecte mari care au capacitatea să absoarbă fonduri consistente, iar cei mai mici vor împărți firimituri. Asta nu se va oglindi proporțional și în publicul atras. </span></div><div dir="ltr"><span style="color: #222222; font-family: inherit;"><br /></span></div><div dir="ltr"><span style="color: #222222; font-family: inherit;">Nu în ultimul rând, personal aș vrea să învățăm că și cultura costă, că ar trebui să aibă același statut precum alte domenii, că trebuie lucrat cu bugete clare și că artiștii trebuie plătiți. Am o reținere referitoare la multitudinea de evenimente cu acces gratuit care va urma - cred că accesul gratuit e nociv pe termen lung și spectatorul trebuie să plătească bilet la evenimente culturale, chiar dacă vorbim de un preț modic. Sigur că există zone defavorizate unde se justifică o altă strategie, însă nu văd că lumina Capitalei bate până acolo.</span></div><div><span style="color: #222222;"><i><span style="font-family: inherit;"><br /></span></i></span></div><i style="color: #222222;">M. E.</i><i><span style="font-family: inherit;">: Dacă tot publicăm pe blogul Marele Ecran, e vreun titlu de film pe care l-ai vedea potrivit cu povestea asta cu Capitala?</span></i></div><div dir="ltr"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div dir="ltr"><b>Vesna Roșca</b>: <span style="font-family: inherit;">Este un film sârbesc care se numește "<b>Bure Baruta</b>" adică "<b>Butoiul cu pulbere</b>", care a fost lansat internațional cu titlul "Cabaret Balkan". </span></div><div dir="ltr"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div dir="ltr"><span style="font-family: inherit;"><i><b>Vesna Roșca</b> a lucrat ca jurnalist de radio, iar din 2016 se ocupă de comunicare și relații internaționale la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely Timișoara. Este co-curator și coordonează trupele invitate la Festivalul Euroregional de Teatru <b><a href="https://www.teszt.ro/teszt-ro">TESZT</a></b>. Face parte din echipa festivalului <b><a href="https://www.ceaucinema.ro/ro/acasa/">Ceau, Cinema!</a></b> de la primele ediții.</i></span></div><div dir="ltr"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div dir="ltr"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div dir="ltr"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_ipcVXBhVs6IIh14ur1WXqbghcW50URXElOQWKoreTGldT4MD36o7j7AAwkXHbsDD5qBXzRDDrVhyO8Rq_HlpECN6BH24EC4aURgdnbJAGEJNg_mnb2_vzCRpkcMwfW3M_q3z_p2faedLeE3ZtsV8Mm0B8Ro_XdcWwuMQ4ctnUb0Mf-rouxJWDY_vrg/s387/IMG_6619.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="387" data-original-width="387" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_ipcVXBhVs6IIh14ur1WXqbghcW50URXElOQWKoreTGldT4MD36o7j7AAwkXHbsDD5qBXzRDDrVhyO8Rq_HlpECN6BH24EC4aURgdnbJAGEJNg_mnb2_vzCRpkcMwfW3M_q3z_p2faedLeE3ZtsV8Mm0B8Ro_XdcWwuMQ4ctnUb0Mf-rouxJWDY_vrg/w400-h400/IMG_6619.jpg" width="400" /></a></div><br /></div><div dir="ltr"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div dir="ltr"><p dir="auto" style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-style: italic;">Marele Ecran: Ai observat </span><span style="font-style: italic;">un rateu mai mare al Timișoarei în perioada asta dinainte de 2023? </span></span></p><p dir="auto" style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span style="font-style: italic;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></p><p style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span style="font-family: inherit;"><b>Lucian Barbu</b>: Nu sunt timișorean, așa că răspunsul meu ar avea niște fonduri destul de limitate. Pot doar să zic că, din exterior, percepeam orașul ca pe un loc în care se află oameni pe care îi urmăream/admiram de mult. Cred că regret că nu am intrat în contact cu oamenii ăștia, decât foarte recent. </span></p><p style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></p><p style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 22px;"><i style="background-color: transparent;">M. E.</i><i><span style="font-family: inherit;">: Cu ce crezi ca vom ramâne (sau ar fi fain să ramânem) după 2023?</span></i></p><p style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 22px;"><i><span style="font-family: inherit;"><br /></span></i></p><p style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span style="font-family: inherit;"><b>Lucian Barbu</b>: Ar fi super să rămânem cu o deschidere față de colaborarea între orașe. Sunt adus aici de <b><a href="https://www.instagram.com/balamuc_loc_de_joaca/">Balamuc</a></b>, fiind din Cluj, iar tipul ăsta de schimburi de experiență/vizite între artiști/rezidențe este un model care, dacă ar fi implementat mai des, ar ajuta la micșorarea distanței dintre artiștii dintr-o generație sau alta, de aici sau de acolo. </span></p><p style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 22px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></p><p style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><i style="background-color: transparent;">M. E.</i><i><span style="font-family: inherit;"><span style="background-color: transparent;">: </span>Ai niște așteptări personale? Ai ceva în plan pentru 2023?</span></i></p><p style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 22px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></p><p style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span style="font-family: inherit;"><b>Lucian Barbu</b>: Am o listă de proiecte artistice pe care vreau să le concretizez în cadrul rezidenței mele de la Balamuc. Sunt curios de modul în care un artist își poate împărți timpul și energia singur. Acum că nu mai sunt student, vreau să aflu cât mai multe lucruri despre oraș și despre lucrurile pe care le oferă, ca să văd cu ce instrumente pot lucra. </span></p><p style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 22px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></p><p style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><i style="background-color: transparent;">M. E.</i><i><span style="font-family: inherit;">: Pentru tine, ca tânăr artist, aduce oportunități mai multe treaba asta cu Capitala?</span></i></p><p style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px; min-height: 22px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></p><p dir="auto" style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span style="font-family: inherit;"><b>Lucian Barbu</b>: Oportunitățile cred că existau, măcar la nivel de intenție, și înainte de contextul Capitalei, dar acum, brusc, sunt fonduri care permit realizarea intențiilor. Clar, aș fi vrut să vin să cunosc orașul cu sau fără titlul ăsta european, dar lucrurile ar fi decurs mai lent. Acum mă bucur de un an în care toată lumea din oraș pe care aș fi întâlnit-o e în același loc, în același timp. Interacțiunile se întâmplă mult mai eficient. </span></p><p dir="auto" style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></p><p dir="auto" style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><br /></p><p dir="auto" style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><i><span style="font-family: inherit;"><b>Lucian Barbu</b> explorează în practica sa artistică teme ca visarea, copilăria colectivă, maturizarea, procesarea traumei prin povestire vizuală, în desen și bandă desenată. A colaborat cu reviste românești cum ar fi <b>Gen</b>, revistă,<b> POC! </b>și <b>DOR</b>. În plus față de practica sa editorială, se preocupă să creeze lucrări de artă și publicații independente ce depășesc convențiile formale. Recent a realizat o fanzină colaborativă împreună cu o comunitate locală din Leeds în timpul rezidenței sale din Marea Britanie. Lucian face parte din colectiva <b>ArtiViStory</b> din 2020 și puteți vedea ce mai desenează <b><a href="https://www.instagram.com/lucian.brb/?igshid=YmMyMTA2M2Y%3D">aici</a></b>. </span></i></p><p dir="auto" style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span style="font-family: inherit;"><i><br /></i></span></p><p dir="auto" style="background-color: white; color: #222222; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px;"><span style="font-family: inherit;"><i><br /></i></span></p><div><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div class="yj6qo"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfTAyoOI685gM_yOW27k3DFwsfNOpFi1Qw65RGrUzydkSpzXchXYxrO5WhA2LcX3fbfieyGqVcgoXY52IuPCmVRDKioVgIz57fTBByKNzG1d0CISJnqP_5g8DuD_5qSB8itk8B4LhR8_4zM8L2r7jktCKqE6BfkCALLL73BcXPx6BBdf38Th08uNDJdQ/s800/312848453_5837880696232469_1517619291747944127_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="796" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhfTAyoOI685gM_yOW27k3DFwsfNOpFi1Qw65RGrUzydkSpzXchXYxrO5WhA2LcX3fbfieyGqVcgoXY52IuPCmVRDKioVgIz57fTBByKNzG1d0CISJnqP_5g8DuD_5qSB8itk8B4LhR8_4zM8L2r7jktCKqE6BfkCALLL73BcXPx6BBdf38Th08uNDJdQ/w398-h400/312848453_5837880696232469_1517619291747944127_n.jpg" width="398" /></a></div><br /><div class="adL"><i style="color: #222222;">M. E.</i><i style="font-family: inherit;">: Ai vreun regret legat de perioada asta dinainte de 2023, poate
un rateu mai mare al orașului care merită semnalat? </i></div>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="EN" style="line-height: 115%;"><b>Jasmina Mitrici:</b> Doar unul?! A</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">ș vrea să fie vorba
doar despre unul dar....</span><span style="line-height: 115%;">î</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">n spiritul solidarității mă rezum la unul. Că e, de altfel, și
cel mai mare. Faptul că oamenii nu colaborează. Sau colaborează foarte greu.
Există c</span><span style="line-height: 115%;">â</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">teva entități care </span><span style="line-height: 115%;">î</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">ncearcă o oarecare deschidere către colaborare, dar sunt
puține spre deloc și de obicei se ajunge la destrămarea relațiilor din diverse
cauze. Fie nu se pot pune de acord, fie intervin banii</span><span style="line-height: 115%;">. </span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Regret că </span><span style="line-height: 115%;">î</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">n loc de colaborare </span><span style="line-height: 115%;">î</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">ntre toate instituțiile și asociațiile culturale se
instaurează competitivitate și luptă pentru bani și statut.<o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><span lang="RO" style="line-height: 115%;"><i style="color: #222222; text-align: left;">M. E.</i><span style="font-family: inherit;"><i>: Cu ce crezi
că vom rămâne (sau ar fi fain să rămânem) după 2023?</i><o:p></o:p></span></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><b>Jasmina Mitrici:</b> <span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Dacă lucrurile
se vor mișca, e posibil să răm</span><span style="line-height: 115%;">â</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">nem cu noi oportunități de muncă </span><span style="line-height: 115%;">î</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">n domeniul cultural. Noi ramuri -cum e filmul sau arta
stradală- vor apărea </span><span style="line-height: 115%;">î</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">n oraș, dar va depinde de noi, ”actorii culturali”, să le menținem. Ar
fi fain să răm</span><span style="line-height: 115%;">â</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">nem și
cu ceva infrastructură. Sălile de spectacole sunt puține și de obicei costă
mult </span><span style="line-height: 115%;">î</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">nchirierea. Cei din domeniul independent și privat găsesc </span></span>mai greu<span style="font-family: inherit;"> resurse pentru a-și permite o sală. </span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">De asemenea, ar fi foarte mare nevoie de
cursuri pentru scriere de proiecte. Momentan sectorul cultural e alcătuit din
oameni care nu au făcut management de specialitate la facultate sau au făcut o
glumă proastă de cursuri, iertată-mi fie exprimarea, și nu știu cum să acceseze
finanțări. E un lanț de slăbiciuni și lipsuri pe care nu știm să le gestionăm și
să le rezolvăm. Și poate să </span><span style="line-height: 115%;">î</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">nvățăm că avem nevoie unii de alții pentru a avansa.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><i style="color: #222222; text-align: left;">M. E.</i><i style="color: #222222; text-align: left;">: <span style="font-family: inherit;">Ai niște așteptări personale? Lucrezi la ceva pentru 2023?</span></i></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><b>Jasmina Mitrici:</b> <span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 115%;">Sincer, nu.
Pentru că așteptările sunt făcute să fie dezamăgite. Pe c</span><span style="line-height: 115%;">â</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">t de fatalist sună, cam asta e realitatea momentului. Ce
mi-am propus să fac e, </span><span style="line-height: 115%;">î</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">n loc de așteptări, să-mi trasez planuri. Să </span><span style="line-height: 115%;">î</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">mi fac o listă de priorități și să muncesc </span><span style="line-height: 115%;">î</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">n direcția respectivă, independent de deznodăm</span><span style="line-height: 115%;">â</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">ntul acestui an. Iar prioritățile acestea se găsesc </span><span style="line-height: 115%;">î</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">n raspunsurile de mai sus. Vreau să </span><span style="line-height: 115%;">î</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">nvăț să scriu proiecte, să accesez finanțări, să creez
locuri de muncă pentru artiști independenți. Și să continui să colaborez cu c</span><span style="line-height: 115%;">â</span><span lang="RO" style="line-height: 115%;">t mai mulți oameni. Doar așa evoluăm. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 115%;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="font-style: italic; line-height: 115%;"><b>Jasmina Mitrici </b>(n. 1993, Timișoara)<b> </b>este </span><span style="font-style: italic; text-align: left;">absolventă a Colegiului Național
de Artă ”Ion Vidu” din Timișoara (secția Teatru) și a </span><span style="font-style: italic; text-align: left;">Facultății de Muzică și
Teatru din Timișoara</span><span style="font-style: italic; text-align: left;">, secția Artele Spectacolului. A</span><span lang="EN" style="font-style: italic; line-height: 107%; text-align: left;"> colaborat cu <b>Asociația
Timișoara 2021 -</b></span><b style="font-style: italic; text-align: left;"><span lang="EN" style="line-height: 107%;"> </span><span lang="EN" style="line-height: 107%;">Capitală Europeană a Culturii </span></b><span lang="EN" style="font-style: italic; line-height: 107%; text-align: left;">în proiectul DANTE21
alaturi de</span><span lang="EN" style="font-style: italic; line-height: 107%; text-align: left;"> </span><span lang="EN" style="font-style: italic; line-height: 107%; text-align: left;">Marco Martinelli și Ermanna Montanari de la Teatro delle Albe (Italia), </span><span lang="EN" style="font-style: italic; line-height: 107%; text-align: left;">a fost timp de 5 ani în juriul <b>Festivalului
”Copil în Europa”</b></span><span lang="EN" style="font-style: italic; line-height: 107%; text-align: left;">, iar în 2015 a organizat secțiunea de</span><span lang="EN" style="font-style: italic; line-height: 107%; text-align: left;"> </span><span lang="EN" style="line-height: 107%; text-align: left;"><i>Teatru din cadrul </i><b style="font-style: italic;">StudentFest
</b><i>Timișoara. C</i></span></span><i><span lang="EN" style="line-height: 17.12px; text-align: left;">olaborează ca actriță cu trei teatre din Timișoara (Auăleu, Basca și TNT), a</span></i><i style="font-family: inherit;"><span lang="EN" style="line-height: 107%; text-align: left;"> avut mai mulți ani emisiune la West City Radio și are propriul canal de YouTube (<b><a href="https://www.youtube.com/@GlumesiLegume">Glume și Legume</a></b>) prin care ajută la construirea de "grădini urbane".</span></i></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="line-height: 115%;"><br /></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-family: inherit;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsBNtK5syVAc8mRpGFfWRNbdFkjqEgLQT09OIl0xBvUdrU9aTh0VC5nmBxX4V-PG8q3fxJuVXTOUixHg0Ue36weBIYiXPp3uOG-xOmXDWwfdjFaox1n-IoLTr5Gi6YLQubyJqJ98NeY9IGOeSoL2eZLWVm9DGCXFAzZ20vvqkLkVxh_85SWvGdKaV7uA/s2048/322930826_5717378678348962_4996554528865349702_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1366" data-original-width="2048" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsBNtK5syVAc8mRpGFfWRNbdFkjqEgLQT09OIl0xBvUdrU9aTh0VC5nmBxX4V-PG8q3fxJuVXTOUixHg0Ue36weBIYiXPp3uOG-xOmXDWwfdjFaox1n-IoLTr5Gi6YLQubyJqJ98NeY9IGOeSoL2eZLWVm9DGCXFAzZ20vvqkLkVxh_85SWvGdKaV7uA/w400-h266/322930826_5717378678348962_4996554528865349702_n.jpg" width="400" /></a></span></div><span style="font-family: inherit;"><br /></span><i style="text-align: left;"><br /></i><p></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><i style="text-align: left;"><span style="font-family: inherit;">Marele Ecran: Ai vreun regret legat de perioada asta dinainte de 2023, poate un rateu mai mare al orașului care merită semnalat? </span></i></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><span style="text-align: left;"><b>Goran Mrakić</b>: </span><span style="background-color: white; color: #222222; text-align: start;">Una din dezamăgirile din ultima perioadă, care nu are neapărat legătură cu orașul ci cu un cadru socio-geografic mult mai larg, ține de comportamentul semenilor (cu excepțiile de rigoare) în perioada 2020-2021. Dacă de la mimetiștii din <i>mainstream</i> nu aveam pretenții foarte mari, mă așteptam la o altă atitudine din partea oamenilor din underground sau din ceea ce numim generic ”contracultură”. S-a dovedit că unii care au înnotat toată viața împotriva curentului, sau cel puțin au lăsat impresia că o fac, la prima adiere de vânt s-au transformat, atât datorită presiunilor externe cât și din proprie inițiativă (ceea ce e mult mai grav), în adevărați inchizitori ai sistemului. Acela a fost momentul în care mi-am pierdut încrederea în multe personaje din așa-zisul <i>underground</i> cultural. Trebuie însă să mergem mai departe, cu bune și cu rele, să învățăm ceva din toată experiența asta oribilă.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><i style="color: #222222; text-align: left;">M. E.</i><span style="background-color: white; color: #222222; font-family: inherit; text-align: start;"><i>: Cu ce crezi că vom rămâne (sau ar fi fain să rămânem) după 2023? Are ceva de câștigat literatura în contextul asta? </i></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><b style="text-align: left;">Goran Mrakić: </b><span style="background-color: white; color: #222222; text-align: start;"><span style="font-family: inherit;">Nefiind foarte implicat în acest proiect, nu pot să dau un răspuns elocvent. Eu percep scrisul și cititul ca pe niște acte solitare, care necesită intimitate. Nu cred în literatura cu heirupul și nici în bunăvoința samsarilor culturali. Sper ca după 2023 să se diversifice oferta culturală, să apară cât mai multe proiecte independente și originale, să se înființeze la Timișoara o editură mare, cu acoperire națională și internațională, să reapară anticariatele, să se redeschidă unele cinematografe și centre culturale, să se aloce mai multe fonduri pentru cultură, etc. </span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><i style="color: #222222; text-align: left;">M. E.: </i><span style="background-color: white; color: #222222; text-align: left;"><i>Ai niste așteptări personale? Sau lucrezi la ceva / ai ceva în plan pentru anul asta? </i></span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><b style="text-align: left;">Goran Mrakić: </b><span style="background-color: white; color: #222222; text-align: left;">Personal, îmi doresc să fiu mai harnic și mai prolific, să duc la bun sfârșit ideile care zac de mult în faza de proiect sau ciornă. Nu am planuri pe termen lung, prefer lucrurile spontane. M-aș bucura dacă s-ar traduce vreo carte de-a mea, există niște indicii în acest sens. Vom vedea ce iese și dacă iese. Timișoara stă momentan destul de prost la multe capitole, dar îmi place să fiu, totuși, optimist. Atunci când n-ai așteptări prea mari, orice lucru bun vine ca un bonus.</span></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><i><span style="color: #222222; text-align: left;">M. E.: C</span><span style="background-color: white; color: #222222; text-align: left;">e titlu de film crezi ca s-ar potrivi poveștii cu Capitala?</span><span style="background-color: white; color: #222222; text-align: left;"> </span></i></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><span style="text-align: left;"><b>Goran Mrakić: </b>A</span><span style="background-color: white; color: #222222; text-align: left;">ș spune ”<b>Apocalypse now</b>”. Nu știu dacă are vreo însemnătate anume, dar e primul care mi-a venit în minte.</span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><i><b style="text-align: left;"><br /></b></i></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit;"><i><b style="text-align: left;">Goran Mrakić </b><span style="text-align: left;">(n. 1979, Sânnicolau Mare) este un scriitor timișorean de naționalitate sârbă. A fost director al </span></i><span lang="RO" style="line-height: 115%;"><i>Editurii Uniunii Sârbilor din
România (2016-2021)</i></span><i><span style="text-align: left;">. A fost distins în 2006 cu premiul </span><span style="text-align: left;">”Radoje Domanovic” pentru cel mai bun tânăr autor din diaspora sârbească și cu Premiul literar pentru debut în limba română al Uniunii Scriitorilor din Timișoara (2015). </span><span style="text-align: left;">A publicat până acum mai multe volume de proză și poezie, printre care:</span><span lang="RO" style="text-align: left;"> Хулиганске баладе („<b>Balade huliganice</b>”, versuri, lb. sârbă), </span><span lang="RO" style="text-align: left;"><b>Punk Requiem</b>, <b>Banatski tvor </b>(”Dihorul
bănățean”, proză satirică în limba sârbă, 2017 și 2019), Moj rodni kraj sveta (”<b>Apocalipsa mea de baștină”</b>, aforisme, lb.
sârbă, 2018), <b>Povestiri din garaj</b>
(proză, lb română, 2018). </span><span style="text-align: left;">”Micile plăceri ale morții", r</span><span style="text-align: left;">omanul care i-a apărut în 2022 la Nemira, </span><span style="text-align: left;"> </span><span style="text-align: left;">este încă de găsit în <a href="https://ladouabufnite.ro/"><b>librării</b></a> sau <b><a href="https://nemira.ro/micile-placeri-ale-mortii-goran-mrakic">online</a></b>. </span></i></span></p><p class="MsoNormal" style="line-height: 115%; margin-bottom: 10.0pt; mso-layout-grid-align: none; mso-pagination: none; text-align: justify; text-autospace: none; text-justify: inter-ideograph;"><i><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-align: left;"><br /></span></i></p></div>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-30414158595033655732022-12-30T18:10:00.006+02:002022-12-31T14:40:39.347+02:002-3 întrebări pentru '23 <p>"<i>2023 va fi un an foarte complicat, e multă uzură...</i>" </p><p>"<i>Deja nu mai îmi văd capul și nici n-a început 2023...</i>"</p><p>"<i>Cred că la anu' mă mut la Cluj sau la București. Sau la munte.</i>"</p><p>Mulți oameni din cultura Timișoarei așteaptă mai degrabă anul 2024, obosiți deja după heirupul de până acum și de proiectele care se anunță. Numa' mâine nu-i poimâine. Chiar așa, poimâine începe 2023, deci vom vorbi la modul prezent despre Timișoara Capitală Culturală, după atâtea planuri, proiecții și promisiuni. Am vrut să vorbesc despre acest moment cu oamenii care fac până la urmă Capitala, indiferent că își fac treaba independent sau în instituții, fie că au multă experiență ori sunt la început de drum. Am pregătit aceleași 2-3 întrebări, că așa rimează, pentru (plus-minus) 23 de artiști, manageri și antreprenori culturali, pe care îi admir sau pe care ar trebui să-i avem pe radar. În prima serie am vorbit cu artista vizuală Livia Coloji, poetul Alexandru Higyed, Florin Unguraș (music promoter) și actorul Otniel Floruț. Va urma!</p><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiINzEq72HP4-HEEW86g5ni2A73lkHHjSAFZLNeXegpNci0IVjHwAQHVCwUjVhyw5E5oTzO-vijNlvUprQ4N2Crc1AW5d92GJSKL3ToZLzi6R4gsAPCApsZ_JM8sT1bkY_gKs5V1BCjfc-i2ck8qIaQFm5ucuidCHpUflyMzsopJ8Oazpba5JpUD1FU2g/s1000/studio_livia%20coloji.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="667" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiINzEq72HP4-HEEW86g5ni2A73lkHHjSAFZLNeXegpNci0IVjHwAQHVCwUjVhyw5E5oTzO-vijNlvUprQ4N2Crc1AW5d92GJSKL3ToZLzi6R4gsAPCApsZ_JM8sT1bkY_gKs5V1BCjfc-i2ck8qIaQFm5ucuidCHpUflyMzsopJ8Oazpba5JpUD1FU2g/s320/studio_livia%20coloji.jpg" width="213" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><p><span style="font-family: inherit;"><b>Marele Ecran</b><i><b>:</b> </i><span style="color: #222222; font-style: italic;">Ai vreun regret legat de perioada asta pre-2023, ai observat </span><span style="color: #222222; font-style: italic;">un rateu mai mare al orașului? </span></span></p><p><b>Livia Coloji: </b>Din contră, n-am regrete. Cred că-i mai bine că s-a mutat pe 2023, decât dacă rămânea anul de Capitală Culturală când s-a stabilit inițial...sau dacă se anula de tot. Nu numai din punct de vedere al pandemiei, ci și politic, al structurilor de suport, din toate punctele de vedere e mai bine că se întâmplă acum. Dar eu nu pot vorbi despre traume din perioada asta sau că ne-am fi lovit, ca alții, de problema finanțărilor. Activitatea noastră cu Balamuc a fost gândită în așa fel încât să nu cerem finanțări, să nu ne blocăm în foarte multă birocrație și dosare depuse. Am vrut să facem proiecte care nu cer bani. Sau să avem parteneriate care ne ajută, cum a fost cu Art Encounters. </p><div style="background-color: white; color: #222222;"><span style="background-color: transparent;">M.E.:<i style="font-weight: bold;"> </i></span><span style="font-family: inherit; font-style: italic;">Ai niște așteptări personale? <span style="background-color: transparent;">Ce ai în plan pentru la anu'?</span></span></div><p><b>Livia Coloji:</b> Ca grup, cred că va fi foarte fain ce se va întâmpla la Balamuc. E mai mult legat de Art Encounters și programul bienalei, nu-i legat de 2023 direct. Dar așteptările mele personale sunt în primul rând să văd comunitatea din jur cum înflorește, cum primește în sfârșit finanțările pe care le-a meritat, cum în sfârșit își implementează proiectele pe care nu și le-a permis până acum. Valul de popularitate va crește nivelul orașului, va atrage artiști și curatori din alte părți. O să fie un an de zile plin de evenimente care înainte nici nu speram că se vor întâmpla și care vor fi focusate pe lucruri care nu ar fi fost nici măcar de închipuit, după deturnarea bid book-ului inițial. Sunt niște oameni care muncesc mult pentru asta și cred că noi ca oraș merităm ceva bun.</p><p><span style="color: #222222;"><span style="font-family: inherit;">M. E.:<i> Cu ce crezi ca vom ramâne (sau ar fi fain să ramânem) după 2023?</i></span></span></p><p><b>Livia Coloji:</b> Poate ar fi fain să nu rămânem doar cu o construcție nouă, deși mi-aș fi dorit ceva reabilitat. Acolo, la Depoul de Tramvaie poate vom avea și asta. Și poate o să mai avem mici infrastructuri pe ici pe colo, care să fie folosite în continuare. Sper să nu cânte greierii în 2024. Oamenii care acum s-au pornit și au avut susținere și capital de imagine, nu cred că în anul următor or să plece în vacanță. Nici bugetele nu cred că or să scadă. </p><p>Anul care vine va fi greu din multe puncte de vedere. Inflația o să crească până la cer și economic s-ar putea să ne cam lovească. Urmările or să se vadă și în 2024. Dar nu cred că toate lucrurile vor dispărea în noaptea dintre 2023 și 2024. Cred că anul 2023 e doar o ușă care se deschide. Ce trece prin ușa asta și ce se va întâmpla în viitor s-ar putea să marcheze orașul pe 5-10 ani. Sigur, depinde cum se mișcă lucrurile și economic și politic, fiindcă vrei-nu vrei arta e strâns legată de cele două aspecte.</p><p><i>Livia Coloji s-a născut la Oravița, a studiat la Timișoara și este 1/3 din colectivul de artiști <b><a href="https://www.instagram.com/balamuc_loc_de_joaca/">Balamuc (Loc de joacă și altele)</a></b>, alături de Răzvan Cornici și Ana Kun. A lucrat mulți ani in special ca ilustratoare, creatoare de frumos în general, iar de peste 2 ani e antreprenor la <b><a href="https://gruni.ro/">Gruni</a></b>, unde creează bijuterii și alte obiecte de ceramică pictată. </i></p><p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg84j8HeaiAhXMe08nH441_GjeCa9l2fo-d2TgbTz6bkltn8azI0KBAm3GxemEbO2VSvARmMQ2iLvkH_4FL5Y7XjForHujOftuqqt5-MdmQX2Wf8DH5d0lZWlRKBzjxNssumHcNvdgVW--62YBtZMq_KWX4QAvP30WUsWAldjLRFUcr2SgJuJg7NRPg2g/s449/P5142862-e1618208179797.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="449" data-original-width="449" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg84j8HeaiAhXMe08nH441_GjeCa9l2fo-d2TgbTz6bkltn8azI0KBAm3GxemEbO2VSvARmMQ2iLvkH_4FL5Y7XjForHujOftuqqt5-MdmQX2Wf8DH5d0lZWlRKBzjxNssumHcNvdgVW--62YBtZMq_KWX4QAvP30WUsWAldjLRFUcr2SgJuJg7NRPg2g/s320/P5142862-e1618208179797.jpg" width="320" /></a></div><br /><p class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><!--[if !supportLists]--><span lang="RO">1.<span style="font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"><span style="font-size: xx-small;"> </span><span style="font-family: inherit;"><b>Marele Ecran</b>: </span></span></span><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;"><i>Ai vreun regret legat de perioada
asta pre-2023, poate un rateu mai mare al orasului care merită semnalat? -
sperând ca odată cu eșecurile vin poate și lecțiile...</i></span></span></p><p class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: inherit;"><b>A Alexandru Higyed</b>: Nu știu dacă pot să
zic că ar fi „rateuri” <i>per se</i>, ci mai degrabă o serie de incoerențe care nu se
potrivesc deloc cu istoria orașului, cu atitudinea pe care și-o asumă. Astea
sunt, oricum, lucruri din care cred că se poate înălța. Nu le-aș numi nici
„eșecuri” pentru că, în ciuda nepotrivirilor au reușit să ajungă la public
într-o oarecare măsură și să stârnească reacții. Până la urmă asta-i treaba culturii, nu? Să stârnească reacții, să intrige, să te pună pe gânduri. Arta în
spațiul public mi se pare că are încă de suferit și ar trebui să-i lăsăm puțin
mai mult răgaz pentru că așa am reuși să aducem cultura mai aproape de oameni. Asta,
desigur, necesită și un nivel de toleranță și deschidere din partea publicului,
dar vreau să cred că nu ne mai sperie atât de tare subiectele tabu<i> </i></span><span style="font-family: inherit;">și că în 2023 vom lăsa aceste subiecte să circule mai ușor.</span></p><p class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: inherit;"> Deși nu cred că e
parte a proiectului Timișoara 2023, mi se pare că avem multe de învățat de la inițiative precum cea a teatrului Basca. Au lansat o serie de spectacole
accesibilizate. Mi se pare că asta ar fi atitudinea de care avem nevoie, să
includem cât mai mulți oameni și să facem cât mai accesibile produsele
culturale.</span></p><p class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO">2.<span style="font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> </span></span></span>M.E. <i>Cu <span style="font-family: inherit; text-indent: -0.25in;">ce crezi ca vom rămâne (sau ar
fi fain să rămânem) după 2023?</span></i></p><p class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: inherit;"><i> </i></span><b>Alexandru Higyed</b>: C<span style="font-family: inherit; text-indent: -0.25in;">red că cel mai fain
ar fi să rămânem cu o mică schimbare de atitudine, pe care deja încep să o
observ. Vorbind strict de lumea literară, văd tot mai mulți
tineri interesați de literatură.</span><span style="font-family: inherit; text-indent: -0.25in;"> Anul ăsta am avut șansa să merg în
școli și să vorbesc cu elevi despre poezie și am rămas profund impresionat de
deschiderea pe care o aveau față de scris. Festivalurile, rezidențele literare,
lansările de carte, toate reușesc să antreneze publicul într-un fel sau altul.
Pe lângă astea, deschiderea cinematografelor e un mare plus și deja s-au
organizat multe proiecții și <i>talk</i>-uri care au avut și un strat educativ. </span></p><p class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><span style="font-family: inherit;"> Aș păstra asta,
cred: să nu se lase cortina între public și artiști după ce se termină toată treaba
asta. Să existe o continuitate a contactului dintre public și obiectele culturale, chiar dacă nu la un nivel
așa „mare”.</span></p><p class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO">3.<span style="font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> M.E. </span></span><span lang="RO"><i>Ai niște așteptări personale? Sau ai ceva în plan pentru 2023?</i></span></span></p><p class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><i> </i><b>Alexandru Higyed</b>: <span style="font-family: inherit;">Mi-am dorit de
foarte mult timp să încep un cenaclu care să promoveze scriitorii tineri.
Planul meu pentru 2023 e tocmai ăsta, să pun bazele unui <i>safe space</i> unde
tinerii să-și poată construi o imagine. Așa că mi-am propus să organizez cât
mai multe lecturi de poezie, să inserez și bucăți performative unde
se poate. <i>Strada Fără Nume</i>, organizat de Centru Cultural PLAI mi-a dat
cumva încredere că poezia (și literatura în sine) poate ajunge la public și
dacă se îndepărtează de pagină. </span><i style="font-family: inherit;">Comuna 30</i><span style="font-family: inherit;">, cum am hotărât să-i zicem până la urmă, îmi doresc să fie
tocmai asta: un spațiu care să aducă împreună mai multe voci și să creeze o comunitate. </span></p><p class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><span lang="RO">.<span style="font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;"> M.E. </span></span><span lang="RO"><i>Dacă tot publicăm pe blogul Marele Ecran, e vreun titlu de film pe care l-ai vedea potrivit cu povestea asta cu Capitala?</i></span></p><p class="MsoListParagraph" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -0.25in;"><span lang="RO"><i> </i><b>Alexandru Higyed</b>: "Nu-i problema (mea)", l-aș vedea ca pe un sitcom mai mult.</span></p><p><i>Alexandru Higyed (n. 1997, Șiria, Arad) e
poet, librar la Două Bufnițe și student doctorand la Școala Doctorală de
Științe Umaniste din cadrul Universității de Vest din Timișoara. E editor și
traducător la Asociația Culturală Contrasens. A publicat poezie în revistele
Orizont, România literară, Monitorul de poezie și pe platformele online O mie
de semne, Poetic Stand, Șangri-La Artistic Ground și Noise Poetry. A primit
Bursa de debut în jurnalism cultural, poezie sau eseu „Simona Croitoriu”. A făcut
parte din proiectul de spoken word Strada Fără Nume – Pe drum. Volumul său de
debut, nimic personal, a apărut în 2021 la Casa de Pariuri Literare. La finele
anului 2021 a primit bursa de debut în poezie „Marin Ifrim”.</i></p><p><i><span lang="RO"><b>nimic personal</b></span></i><span lang="RO"> (CDPL, 2021), se poate comanda <a href="https://cdpl.ro/produs/nimic-personal-alexandru-higyed/"><b>aici</b></a></span></p><p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-U9y3AekUoJcw8Iq268P7xI2xNpKblFOkoYCyR9d9QJIHt9T0QOlGq4kvwFdTFyIC3UGsIncnv1zOI4p0SCKxWadSnCu8w7CqvUfAPBPyHROsBHu2j0xoS2X8PVufnyZS1lSqy7HOV_wodYkKHvTNPnEJ-e3oau6Jll53K5VuXg-WXovzQfzlzGpBqg/s1080/Ufo.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="1080" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-U9y3AekUoJcw8Iq268P7xI2xNpKblFOkoYCyR9d9QJIHt9T0QOlGq4kvwFdTFyIC3UGsIncnv1zOI4p0SCKxWadSnCu8w7CqvUfAPBPyHROsBHu2j0xoS2X8PVufnyZS1lSqy7HOV_wodYkKHvTNPnEJ-e3oau6Jll53K5VuXg-WXovzQfzlzGpBqg/w400-h266/Ufo.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: center;"> <i><span style="font-size: x-small;">Foto: Petru Cojocaru</span></i></div><p><br /></p><p><i>Marele Ecran: Ai vreun regret legat de perioada asta dinainte de 2023, poate ai observat un rateu mai mare al orașului, ceva din care să ne luăm și anumite lecții?</i></p><p><b>Florin Unguraș</b>: Am un regret legat de ultimii 10 ani în care am intrat într-o zonă de penumbră față de efervescența care era anterior. Ultimii ani au fost ciudați, e destul de greu să pun degetul pe ceva anume. Au fost anii ăștia cu pandemie...E bine că am supraviețuit cu toți, nu doar fizic ci și cultural. Da, mi-ar fi plăcut să ne pregătim mai bine, să știm mai bine ce vrem, să funcționeze totul mai repede și mai clar din punct de vedere administrativ, dar să zicem că în momentul ăsta cadrul pare să fie în regulă. Nici nu sunt mare specialist, să dau sfaturi. Sunt doar un modest organizator de evenimente muzicale. Mi-ar fi plăcut să lucrăm mai compact, să se creeze de la firul ierbii. Am senzația că unele lucruri s-au făcut nu neapărat în niște laboratoare secrete, dar pur și simplu la criză, în grabă și am adunat zece oameni care se pricep cât de cât. </p><p><i>M.E.: Cu ce crezi că vom rămâne sau ar fi fain să rămânem după anul ăsta?</i></p><p><b>Florin Unguraș</b>: Sunt printre cei care prognozează că 2024 va fi un <i>setback</i>, după efervescența asta alimentată totuși artificial. Acest tip de moment e generat în primul rând politic. E un eveniment politic în care niște politicieni decid că alimentează cultura dintr-un oraș sau altul al Uniunii Europene. Mie asta n-o să mi se pară niciodată organic. Cred foarte mult în modul natural al funcționării cel puțin în zona culturii pop, unde acționez. Pentru o cultură pop e foarte important să fie autentică, să fie a oamenilor, să funcționeze cât mai puțin disturbată din exterior. Se bazează simplu pe cerere și ofertă, pe ce sunt oamenii capabili să genereze și să absoarbă. Funcționarea asta e cea mai sănătoasă și cred că Timișoara a funcționat cel mai bine când nu existau finanțări publice nerambursabile. Se făceau lucruri puține, mici, dar erau căutate și agreate de oameni. </p><p>Dacă mă întrebi pe mine, la ora actuală aș investi doar în educație și în informarea celor din generația următoare. Fiindcă în curând vom avea foarte multe evenimente și nu vom avea public pentru acele evenimente. </p><p>Ca să revin la întrebare, consider că așa cum va fi acest an, bun-prost, o să ne aducă și niște beneficii. Vom vedea spații noi care vor intra în circuit. Vom vedea, sper, și o creștere a interesului public pentru evenimente. Problema e că, intrând atât de mulți bani în acest ecosistem într-o perioadă scurtă, după ce acești bani nu vor mai exista va fi mai greu să supraviețuiești în domeniu. Sunt convins că vor fi și lucruri care vor rămâne.</p><p><i>M.E. Ce așteptări personale ai de la anul care urmează? Lucrezi la ceva?</i></p><p><b>Florin Unguraș</b>: Mi-am asumat rolul de <i>event manager</i> la Faber pe care o să mă străduiesc să-l duc la bun capăt în contextul lui 2023. E un hub cultural, e doar asociat unor lucruri din programul oficial, însă noi am decis că vom face și evenimente muzicale proprii, ceea ce mă interesează pe mine în primul rând. În rest, personal, dacă nu aș lucra pentru altcineva, cred că mi-aș lua un an sabatic și m-aș uita de la distanță. Aș veni în oraș pentru 3-5 evenimente care chiar m-ar provoca. Nu pot să zic că am vreo ambiție personală. Va fi mult haos, va fi multă zgură, vor fi evenimente bune cu 20 de oameni și evenimente proaste cu o mulțime de oameni. Per ansamblu va fi un moment și bun și rău în același timp. Tocmai din cauza acestui <i>noise </i>m-aș feri, că mă deranjează mișcarea asta cvasi-browniană, generată de un impuls. Încerc să fiu totuși diplomat. </p><p>M.E.<i> Tu cum ai vedea acum evenimentul pe care l-ai creat atâția ani, că nu era ușor nici atunci? Cum ai vedea TM Base în 2023?</i></p><p><b>Florin Unguraș</b>: Ni s-a propus să facem lucrul ăsta: un eveniment aniversar, <i>one-shot</i>, mai ales că ar fi și 25 de ani de la prima ediție TM Base. Există această dorință și nu e a unui număr mic de oameni. Am auzit un zvon că se plănuiește și o petiție publică, ceea ce m-ar amuza grozav, dar nu m-ar influența. În primul rând nu e exclusiv decizia mea, că eram un grup. Chiar dacă am fost orchestratorul principal, nu aș face fără echipă. Și nu vorbesc doar de organizare. Mie îmi place să zemuim mai mulți, când pregătim așa ceva. Eu am o problemă majoră: nu voi accepta finanțare publică în contextul Capitalei Culturale.</p><p>Festivalul a fost făcut de la rădăcină, de la nivelul ierbii, așa trebuie să rămână. Finanțările din partea statului român au fost nesemnificative, sume absolut ridicole. Ne-au ajutat mai mult alte țări prin reprezentanțele diplomatice, dar nici acolo nu vorbim de un ajutor absolut esențial. Țin foarte mult la statutul ăsta de independență și de exprimare a unui grup de oameni, așa cum au simțit ei în momentul respectiv. Dacă vom găsi o soluție să îl facem așa, probabil îl vom face. Șansele sunt mici, dar încă reflectăm.</p><p>Legat de partea muzicală, aș vrea să mai comunic ceva legat de program, că acum îl avem în față. În prima fază am fost total dezamăgit că întreg programul Capitalei Culturale părea că include muzica într-o măsură mult prea mică, relativ secundară. Mai ales pentru un oraș ca Timișoara care a cărat rucsacul pop-ului românesc în ultimii 70 de ani. Are acum niște ani mai proști, dar aici s-au întâmplat lucruri încă din anii '50. Între timp pare că s-a mai corectat asta și poate vor mai apărea lucruri care să echilibreze oferta. </p><p>În fine, pe zona muzicală n-am perceput nimic spectaculos. Mi-aș fi dorit ceva care să ne supere, în sensul bun, să ne contrarieze, nu aceleași evenimente, chiar dacă amplificate. Pentru ca acest moment să funcționeze ca un <i>reset</i> de care Timișoara are mare nevoie, aș fi văzut măcar unul sau două evenimente care să provoace. </p><p>Pe de altă parte mi se pare ok că s-a mers în continuare pe promoterii locali. La un moment dat exista temerea asta că marii promoteri vor veni în Timișoara să absoarbă fondurile publice și n-o să mai rămână pentru operatorii locali. Acum să vedem și ce fac oamenii ăștia cu banii. Aș vrea să văd că absorb fonduri cu onestitate și că împing lucurile cu adevărat, nu împărțeala aia clasică, una mie-două ție. Din punct de vedere al orașului nu cred că ne ajută că unii din acești oameni sunt mai prosperi. Nu cred că vor face mai mult anul viitor și peste 3 ani dacă în 2023 lucrurile le merg foarte bine financiar. Această injecție de capital trebuie să fie resimțită și în calitatea programului. Asta vom vedea pe parcurs.</p><p><i>M.E.:</i> <i>Păi mai vorbim...Revin la final de 2023.</i></p><p><b>Florin Unguraș</b>: Cred că aia e mai interesant. În pandemie am fost evaluator o dată la Centrul de Proiecte - nu mi se potrivește rolul. Dar am avut o idee fixă: evaluarea de după eveniment e mult mai importantă decât evaluarea proiectelor prin care se dau banii. Tocmai pentru că trebuie să vezi care sunt beneficiile după fiecare eveniment. Facturi, contracte, imagine de presă nu înseamnă nimic. E mult mai importantă o evaluare autentică, chiar dacă n-o faci perfect, a ceea ce rămâne celor din comunitate. Măcar ăștia cu cultura să ne evaluăm activitatea în mod real, onest, nu ca politicienii. Să nu ai o butaforie, doar fiindcă trebuie să cheltuiești niște bani. Ăsta ar fi cel mai mare eșec.</p><p><i>Florin Unguraș (UFO) a creat unul din cele mai longevive evenimente din istoria culturală a Timișoarei, TM Base (1998 - 2010), pe vremea când nu exista niciun model de unde să-ți iei know-how. P</i><i>ionier al scenei muzicale locale de peste două decenii, a </i><i>fost curator ElectroRuga, </i><i>în prezent event manager la <a href="https://faber.ro/"><b>FABER</b></a>. </i></p><p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDBUNZ7-M0AUbvoeZ5gI4txFQqPi78OfSTKrXcLoYv8cYbWkIM_gXSIhF_o2ISsP8ahxFTxa_E73tleRelF2YO6FKYJvzrP1SHUj9arir48eP7YHKsVA7NNwiVZoIveHhvCicnf4dBPfAHB7F9EDXOVfYteQued5bqofJkly6WeR4X3pcgUuOKcNomUg/s1024/Oti.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="683" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDBUNZ7-M0AUbvoeZ5gI4txFQqPi78OfSTKrXcLoYv8cYbWkIM_gXSIhF_o2ISsP8ahxFTxa_E73tleRelF2YO6FKYJvzrP1SHUj9arir48eP7YHKsVA7NNwiVZoIveHhvCicnf4dBPfAHB7F9EDXOVfYteQued5bqofJkly6WeR4X3pcgUuOKcNomUg/w266-h400/Oti.jpg" width="266" /></a></div><div style="text-align: center;"> <span style="font-size: x-small;"><i>Foto: Aleksandra Petrov</i></span></div><p><span lang="RO" style="font-family: "Avenir Book"; text-indent: -0.25in;"><br /></span></p><p><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="text-indent: -0.25in;">Marele Ecran:</span><i> Ai observat un rateu mai mare al orașului în perioada asta pre-2023, ceva din care să ne luăm și anumite lecții?</i></span></p><p><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="text-indent: -0.25in;"><b>Otniel Floruț</b>: Da, au început foarte multe
proiecte culturale în 2020, 2021 și multe au rămas în aer. Unele s-au încheiat
cu rezultate minime, să se poată bifa iar altele nu s-au mai întâmplat deloc.
Altă poveste e cu evenimentele mici pentru care sunt aduși artiști din
București sau alte orașe mari, în loc să fie promovați artiștii locali. Dacă
vrem să punem Timișoara pe hartă, cred că trebuie să implicăm în primul rând
oamenii de aici în loc să </span><span style="text-indent: -0.25in;">“mergem la sigur cu un artist de la Bucure</span><span lang="RO" style="text-indent: -0.25in;">ști</span><span style="text-indent: -0.25in;">”</span><span lang="RO" style="text-indent: -0.25in;">. Asta în timp ce scena
locală e destul de căsăpită în Timișoara. Pentru muzică, teatru, dans, nu prea
există spații, în afara celor care țin de stat. Iar Capitala Culturală e aici, în câteva zile.</span><span style="text-indent: -0.25in;"> Inițiativele independente riscă să rămână la nivel de idei.</span></span></p><p><span style="font-family: inherit;"><i>M.E.: Cu ce crezi că vom rămâne sau ar fi fain să rămânem după anul ăsta?</i> </span></p><p><span style="font-family: inherit;"><b style="text-indent: -24px;">Otniel Floruț</b><span style="text-indent: -24px;">: </span><span style="text-indent: -0.25in;">Ar fi frumos să se creeze
niște grupuri care să aibă ca țintă publicul timișorean după 2023. Marile
finanțări se vor încheia și publicul va trebui educat în tot timpul ăsta. Da,
se zice că publicul timișorean e cu nasul pe sus, nu răspunde la stimuli. Eu
zic că gusturile se și educă. Cred că ar trebui construită o scenă
locală care să colaboreze, nu una divizată în cât mai multe grupulețe. În
cercuri de câte trei prieteni și alți 10 care vin la evenimente. Lucrurile
trebuie să se deschidă. E loc de mai multă lume, de tineri care să vină să se
implice, să facă proiecte independente. Se poate asta în locuri mai mici, se
poate și la Timișoara. Ar fi frumos ca orașul să rămână cu niște spații
multifuncționale, dincolo de cele aflate deja în proiectele Primăriei și ale Consiliului.</span></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span style="text-indent: -24px;"><i><span style="font-family: inherit;">M.E. Ce așteptări personale ai de la anul care urmează? Lucrezi la ceva?</span></i></span></p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span style="font-family: inherit;"><b style="text-indent: -24px;">Otniel Floruț</b><span style="text-indent: -24px;">: </span><span lang="RO" style="text-indent: -0.25in;">Mă aștept ca Teatrul </span><span lang="RO" style="text-indent: -0.25in;">Național din Timișoara să rămână la fel de deschis la colaborări cu tinerii. Există mai multe linii de finanțare
la care ne-am uitat din perspectiva de artiști independenți. În cei 4 ani de
când sunt în Timișoara am descoperit multe posibilități de a face lucrurile
altfel și cred că asta se va întâmpla. Spectacole care vor rupe convențiile. De
exemplu, cred că și mulți dintre noi dar și publicul ne-am săturat de
spectacole doar în sală. Oameni care apar într-o piață și fac ceva, fără afiș,
fără regie. </span></span></p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span style="font-family: inherit;"><span lang="RO" style="text-indent: -0.25in;">Mai aștept de la Capitala Culturală să vină cu evenimente cât mai
relevante pentru oraș, într-un context internațional. Ar trebui să ne
conectăm cu ce se întâmplă afară, mi se pare că suntem puțin întârziați.
Evenimentele ajung mai greu și nu se adresează pe limba publicului timișorean,
pe limba tinerilor sau a unor grupuri-țintă. Adică să vină evenimente diverse
și valoroase în defavoarea șușelor, cele făcute doar să fie bifate sau din
orgoliul că </span><span style="text-indent: -0.25in;">“</span><span lang="RO" style="text-indent: -0.25in;">și eu pot</span><span style="text-indent: -0.25in;">”</span><span lang="RO" style="text-indent: -0.25in;">. Nu toate merită să fie
finanțate și asta mă râcâie. Din perspectiva asta, 2022 m-a obosit destul de
tare pentru că am văzut foarte multe lucruri făcute pentru că urmează Capitala
Culturală, nu pentru că avem o credință, avem ceva de spus.</span></span></p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span style="font-family: inherit;"><i><span lang="RO" style="text-indent: -0.25in;">M. E.: C</span><span style="background-color: white; color: #222222;">e titlu de film crezi ca s-ar potrivi cu povestea asta cu Capitala?</span></i></span></p><p class="MsoListParagraphCxSpMiddle"><span style="font-family: inherit;"><b style="text-indent: -24px;">Otniel Floruț</b><span style="text-indent: -24px;">: H</span><span style="text-indent: -0.25in;">aha. Ar trebui să fie ceva
optimist. Mmm...</span><i style="text-indent: -0.25in;"><b>It must be heaven</b>,</i><span style="text-indent: -0.25in;"> a lui Elia Suleiman.</span></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: inherit; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: Georgia;"><i>Otniel Floruț (n.1999, Reșița) este absolvent al Facultății de Muzică și Teatru din Timișoara, promoția 2021. În prezent colaborează cu Teatrul Național Timișoara, Teatrul Basca, Teatrul Portabil TM și activează în proiecte independente precum „Orașul Paralel” (Iosefin) în colaborare cu Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely Timișoara, „fragil” - performance de poezie, „ieri Și astăzi” - spectacol în memoria victimelor regimului comunist din România, în colaborare cu Asociația Memorialul Revoluției Timișoara. A participat ca artist în cadrul mai multor festivaluri: Sunlight Theatre at Flight Festival, CODRU Festival, Embargo Fest, StudentFest, proiectul Privește Orașul (organizat de BETA - Bienala Timișoreană de Arhitectură), WePerform, Studio International Theatre Festival, PLAI, in : v z b l, TESZT - Euroregional Theatre Festival Timișoara, BEGA Bulevard, Maraton de Teatru Thespis, Ceau, Cinema! (unde a trecut de la rolul de voluntar la organizare). </i></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: center;"><span lang="RO" style="font-family: inherit; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: Georgia;"><i>*</i></span></p>
<p class="MsoListParagraph"><span lang="RO" style="font-family: "Avenir Book"; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: Georgia;"><i>Interviurile fac parte dintr-un demers mai amplu început în 2022 (exemple, <b><a href="http://www.mareleecran.net/2022/04/scena-culturala-din-timisoara-actul-i.html">aici</a></b> și <a href="http://www.mareleecran.net/2022/05/scena-culturala-din-timisoara-actul-ii.html"><b>aici</b></a>) de (auto)reflecție a scenei culturale din Timișoara. Au fost editate pentru claritate și consemnate de Lucian Mircu.</i></span></p>
<p class="MsoNormal"><span lang="RO" style="font-family: "Avenir Book"; mso-ansi-language: RO; mso-bidi-font-family: Georgia;"> </span></p><p><br /></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-90244104481788127222022-12-23T11:39:00.011+02:002022-12-23T15:32:21.536+02:00Lista lui '22<p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3DSBVRQ6x3SVROzhmqoX1R-G61OBg25MjqW_fEtFVHag7-uV57apY6KEpee_uVNPpmO_IdxRwlSZ4cvFiuI_PmojBmUhKePLPH_8WE52DD5C1Or5gWP3Akn1D5-FDLCIF0Mv1aVHgRQy1eHqj7eQiu2VMORlBsNffljIIvQSAuwElfJ0JZW5Lx9-qXA/s1024/n30.webp" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="554" data-original-width="1024" height="216" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi3DSBVRQ6x3SVROzhmqoX1R-G61OBg25MjqW_fEtFVHag7-uV57apY6KEpee_uVNPpmO_IdxRwlSZ4cvFiuI_PmojBmUhKePLPH_8WE52DD5C1Or5gWP3Akn1D5-FDLCIF0Mv1aVHgRQy1eHqj7eQiu2VMORlBsNffljIIvQSAuwElfJ0JZW5Lx9-qXA/w400-h216/n30.webp" width="400" /></a></div><br /><p><i><span style="font-family: inherit;">Listele de final de an sunt ca un virus. Microbul trece de la unul la altul. Nu puteam scăpa nici noi neatinși, așa că dăm mai departe lista de 22 filme notabile (plus trimitere către pagina de IMDb) văzute în ultima vreme de vechiul nostru prieten și colaborator, Felix Petrescu aka Waka_X (Makunouchi Bento). Ilustrațiile de final sunt parte dintr-un studiu AI făcut tot de el. Felix Navidad! </span></i></p><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;"><a href="https://www.imdb.com/title/tt7174134/"><b>Nr. 10 </b></a></span><br /></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><br /></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt8335576/">Being Natural</a></b></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6; font-family: georgia, serif; font-size: small;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt9340892/"><br /></a></b></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt9340892/"><span style="font-family: inherit;">All My Friends Hate Me</span></a></b></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><br /></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt8174412/?ref_=fn_al_tt_1">Funny Pages </a></b></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><br /></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt14812782/?ref_=fn_al_tt_1">Hit the Road</a></b></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><br /></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><b><span style="font-family: inherit;"><a href="https://www.imdb.com/title/tt12494638/">Ahed's Knee</a></span></b></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><b><br /></b></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><b><span style="font-family: inherit;"><a href="https://www.imdb.com/title/tt19770238/?ref_=fn_al_tt_1">Aftersun</a></span></b></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><b><br /></b></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt14336174/?ref_=nm_flmg_t_1_dr">Peter von Kant</a></b></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><b><br /></b></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt14253846/">Speak No Evil</a></b></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><br /></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><b><span style="font-family: inherit;"><a href="https://www.imdb.com/title/tt1016150/?ref_=nv_sr_srsg_0">All Quiet on the Western Front</a></span></b></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><br /></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt9305634/">Surge </a></b></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><br /></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt11136276/">Azor </a></b></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><br /></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt5606268/">Mimosas </a></b></span></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt9028522/?ref_=fn_al_tt_5">White on white</a></b></span></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt7917178/">Caveat </a></b></span></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt10329614/">Censor </a></b></span></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6; font-family: georgia, serif; font-size: small;"><br /></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><div class="gmail_default" style="font-family: Times; font-size: medium;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt2456492/?ref_=fn_al_tt_1">Window Boy Would also Like to have a Submarine</a></b></div><div class="gmail_default" style="font-family: Times; font-size: medium;"><br /></div><div class="gmail_default" style="font-family: Times; font-size: medium;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt10389922/?ref_=fn_al_tt_1">Air Conditioner </a></b></div><div class="gmail_default" style="font-family: Times; font-size: medium;"><br /></div><div class="gmail_default" style="font-family: Times; font-size: medium;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt8132778/?ref_=fn_al_tt_1">Night of the Kings</a></b></div><div class="gmail_default" style="font-family: Times; font-size: medium;"><br /></div><div class="gmail_default" style="font-family: Times; font-size: medium;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt16196010/?ref_=nv_sr_srsg_0">Feed Me</a></b></div><div class="gmail_default" style="font-family: Times; font-size: medium;"><div class="gmail_default" style="font-family: georgia, serif; font-size: small;"><div class="gmail_default" style="font-family: Times; font-size: medium;"><b><span style="font-family: inherit;"><a href="https://www.imdb.com/title/tt11310884/?ref_=fn_al_tt_1"><br class="Apple-interchange-newline" />History of the Occult</a></span></b></div></div><div class="gmail_default" style="font-family: georgia, serif; font-size: small;"><br /></div></div><div class="gmail_default"><b><span style="font-family: inherit;"><a href="https://www.imdb.com/title/tt14500584/?ref_=fn_al_tt_1">Beyond the Infinite Two Minutes </a></span></b></div></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6; font-family: georgia, serif; font-size: small;"><br /></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;">Videoclipul anului: <b><a href="https://www.youtube.com/watch?v=Ipm4Jxhm8YY">Ludi</a></b></span></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;">Bonus: o <b><a href="https://www.youtube.com/watch?v=gdAbs95GIm4">animație</a></b> faină</span></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;">Bonus 2: <b><a href="https://www.imdb.com/title/tt20215392/?ref_=nm_flmg_t_1_dr">Le pupille</a>, </b>mediumetrajul de Crăciun al Aliciei Rohrwacher, autoarea minunatului "Lazarro Felice"</span></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6;"><span style="font-family: inherit;">Pentru mai multe animații scurte de văzut, vizitați<b> <a href="https://vimeo.com/wakax/likes/">Lista lui Felix</a></b> pe Vimeo.</span></div><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6; font-family: georgia, serif;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFJvjYVsC07_BH1S9-HGV0DhlvoAhN0f9C-pMXuw5RdA9sNkuwul6w4M_2zPHyvf4CaQVjfS4-21Ae3HXhCVvCAkTzWgVzB7TVpzRHK7Ib6YRHQ50O16XqjQ7XnCrhpqBnmh6JF9It35MyaNvlYsnAMlXsTUb5_jg4s4F-HlWbVNhgc-79V62xz90VAg/s768/Fkm5rRUXEBcqGdj.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="512" data-original-width="768" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFJvjYVsC07_BH1S9-HGV0DhlvoAhN0f9C-pMXuw5RdA9sNkuwul6w4M_2zPHyvf4CaQVjfS4-21Ae3HXhCVvCAkTzWgVzB7TVpzRHK7Ib6YRHQ50O16XqjQ7XnCrhpqBnmh6JF9It35MyaNvlYsnAMlXsTUb5_jg4s4F-HlWbVNhgc-79V62xz90VAg/w400-h266/Fkm5rRUXEBcqGdj.png" width="400" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixUUvb7BZRK3tuu7CsOLRZIuMmQSCybnaYkmB5Gbn51oOubjiHggaJVJgb4AALS_JTu6rPiqgYZNHMV3kk6ZcFoLaWeQRFPis6wmarpRNOc-ZkLCSzRaUHHZl6q2jltOgUTuT66tkn7iT0pJLIbH6ZWYKWAVyslA_thX_uT8DWJZqL4Yj2ClAiZYZbUg/s768/Fkm5rS7XEAkzxsU.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="512" data-original-width="768" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixUUvb7BZRK3tuu7CsOLRZIuMmQSCybnaYkmB5Gbn51oOubjiHggaJVJgb4AALS_JTu6rPiqgYZNHMV3kk6ZcFoLaWeQRFPis6wmarpRNOc-ZkLCSzRaUHHZl6q2jltOgUTuT66tkn7iT0pJLIbH6ZWYKWAVyslA_thX_uT8DWJZqL4Yj2ClAiZYZbUg/w400-h266/Fkm5rS7XEAkzxsU.png" width="400" /></a></div><br /><div class="gmail_default" style="background-color: white; color: #3d85c6; font-family: georgia, serif;"><br /></div>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1846967353382218145.post-18339835394211405902022-12-12T10:00:00.004+02:002022-12-12T11:58:39.675+02:00Benga Top 2022<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuXwAV3VPLWUKzssoXp8xHN70CAf9nx-eRbLtd61rFpLBeHnLbp3rfcFHA_WLHmeU-STbsTXbdMfRvm-8XAZQysDqTOPiUZDLrJ4U3ad9U_5-WDUjtqHaDo555Ym5Vl7jNMw0mNIgnzGm7qqJrEWVheyKN3igxULr_E48ldF2JLx0maPoZknKdCPyKYg/s2048/DAL.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1365" data-original-width="2048" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuXwAV3VPLWUKzssoXp8xHN70CAf9nx-eRbLtd61rFpLBeHnLbp3rfcFHA_WLHmeU-STbsTXbdMfRvm-8XAZQysDqTOPiUZDLrJ4U3ad9U_5-WDUjtqHaDo555Ym5Vl7jNMw0mNIgnzGm7qqJrEWVheyKN3igxULr_E48ldF2JLx0maPoZknKdCPyKYg/w400-h266/DAL.jpg" width="400" /></a></div> <span style="font-size: x-small;"><i>Daliana Iacobescu</i></span><p><i>Ca de obicei pe final de an când vrem să scăpăm de necurat, vine topul Benga (vine și nechemat), invocat pe această pagină de cinefilul, C.L., cine-fidel și mai cunoscător decât noi a părții întunecate care bântuie marele ecran. Îl puteți ignora, desigur, în favoarea topurilor obișnuite de sezon. Dar el se insinuează și rămâne acolo pentru momentul când, inevitabil, sătui de modul festiv veți trece pe Grinch-mode. Sau când vă temeți că mai degrabă ajunge Krampus în locul bătrânului Crăciun. Vă puteți pregăti pieptiș de confruntare, cu recomandări din listă (a se consuma cu moderație, pe propria răspundere!):</i></p><p><i><br /></i></p><div dir="ltr"><a href="https://www.imdb.com/title/tt9760852/?ref_=ttrel_rel_tt" style="font-family: Helvetica, Arial, sans-serif;"><b>Sheela Na Gig</b></a><br /><br /><span style="font-family: arial;"><a href="https://www.imdb.com/title/tt12887770/?ref_=ttrel_rel_tt"><b>Mangalița </b></a></span></div><div dir="ltr"><b><br /></b></div><div><span style="font-family: arial;"><a href="https://www.imdb.com/title/tt15944320/?ref_=ttrel_rel_"><b>Povestea dragostei</b></a><br /></span></div><div><span style="font-family: arial;"><br /></span></div><div><span style="font-family: arial;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt8174628/?fbclid=IwAR2xcemLcmhs997kwyDxKJ6tqX194s__0K-72lv0Oif5eoLo8fFDrMrEDJY">Despre distanțare</a></b></span></div><div><span style="font-family: arial;"><br /></span></div><div dir="ltr"><span style="font-family: arial;"><a href="https://www.imdb.com/title/tt15090124/?ref_=ttrel_rel_tt"><b>Pandelerium </b></a></span></div><div><span style="font-family: arial;"><b><br /></b></span></div><div dir="ltr"><span style="font-family: arial;"><a href="https://www.imdb.com/title/tt12449586/?ref_=fn_al_tt_1"><b>Babe Horror</b></a><br /></span></div><div><span style="font-family: arial;"><b><br /></b></span></div><div><span style="font-family: arial;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt9741180/?ref_=ttrel_rel_tt">Gotic american</a><br /></b></span></div><div><span style="font-family: arial;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt8296030/?ref_=ttrel_rel_tt"><br /></a></b></span></div><div><span style="color: #050505; font-family: arial;"><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;"><b><a href="https://www.imdb.com/title/tt8296030/?ref_=ttrel_rel_tt">"Povești și doine..."</a></b></span></span></div><div><span style="color: #050505; font-family: arial;"><span style="background-color: white; white-space: pre-wrap;"><b><br /></b></span></span></div><div><span style="font-family: arial;"><span style="color: #202122;"><a href=" https://www.imdb.com/title/tt11892482/?ref_=ttrel_rel_tt"><b>"...ghicitori, eresuri"</b></a></span><br /></span></div><div><span style="font-family: arial;"><br /></span></div><div><span style="font-family: arial;"><a href="https://www.imdb.com/title/tt13094586/?ref_=fn_al_tt_1"><b>Festivalul SPP</b></a><br /></span></div><div><br style="background-color: white; color: #222222; font-family: "Helvetica Neue", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 13px;" /></div><p>Ilustrații muzicale:<span style="font-family: arial;"> <b><a href="https://youtu.be/VJK06OpN6uc">Furda</a></b></span> și "<b><a href="https://youtu.be/XY2eBZqYA6Y"><span style="font-family: arial;">Cântă cuce când ti-i duce</span></a></b>"</p><p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0_bYkfwum212bJma8nOauVkxDjEPW_w0mXWz60a3a4bakw_ubSKsknouj3uOIeTcDnQyyPAQ6iT_2hLWl0u2Fhp77xdLVOM3Sw4Q2TVbsWghrUu0N4RRmyJMJS_7ewDVHsUyi9JUYnhMkocOzIHJEiVHrnctIPjJd05ku1PA5OCIPcWfQ_eOdzFBGnQ/s1170/poster-780.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1170" data-original-width="780" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0_bYkfwum212bJma8nOauVkxDjEPW_w0mXWz60a3a4bakw_ubSKsknouj3uOIeTcDnQyyPAQ6iT_2hLWl0u2Fhp77xdLVOM3Sw4Q2TVbsWghrUu0N4RRmyJMJS_7ewDVHsUyi9JUYnhMkocOzIHJEiVHrnctIPjJd05ku1PA5OCIPcWfQ_eOdzFBGnQ/w266-h400/poster-780.jpg" width="266" /></a></div><br /><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p>Lucian Mircuhttp://www.blogger.com/profile/12682729963758019933noreply@blogger.com0